Sfarsit de etapa, inceput de etapa

Departe de a fi un motiv de usurare, decizia de azi a Colegiului Director National al PDL marcheaza granita dintre doua etape.

Etapa incheiata ne aduce multe invataminte, noua, tuturor.

Nu cred ca este vreunul dintre noi care sa nu fi avut ceva de invatat in ultimele saptamani.

Nu este nici un castigator, nu este nici un invins.

Poate doar organizatia in sine, care iese din aceasta inclestare cu o responsabilitate majora dar si cu sansa de a se regasi in intregul sau.

Plus sprijinul deloc de neglijat a trei lideri marcanti ai partidului.

In ceea ce ma priveste, acum, dupa, sunt gata sa intind mana, sa recunosc ce am gresit si sa astept acelasi lucru de la colegii care m-au contestat.

De asemenea, sa le spun ca sunt primii de care partidul are nevoie in etapa care tocmai incepe, tot asa cum au si dansii nevoie de partid.

Daca exista ceva care sa ne adune pe toti la un loc, aceasta este miza campaniei prezidentiale de la toamna.

Multumim, Tudor!

Au trecut 10 zile de la alegeri.

Inca din prima noapte, totul s-a concentrat pe analize, pe verdicte, pe imputatii sau asumari de merite.

Zile in sir, agenda publica sau cea interna de organizatie sunt acaparate de aceasta moara cu ciocanele care-si macina faina.

In tot acest vacarm, furati de joc, am uitat de un tanar admirabil.

Un tanar care ne-a onorat aducand CV-ul sau impresionant langa noi, un tanar care s-a implicat cu sinceritate si prospetime in campania electorala a partidului, desi era nou venit, pe o pozitie de sanse minime.

Un tanar care a girat cu calitatea persoanei sale tot demersul organizatiei noastre din aceasta campanie.

Sa ne oprim o secunda din judecata noastra cotidiana si sa observam ca iesim cu un castig indubitabil din aceste alegeri: echipa noastra este mai bogata cu un om de calitate!

Multumim, Tudor Luchian, pentru ca ai venit langa noi.

Multumim, Tudor Luchian, pentru entuziasmul implicarii intr-o campanie aparent fara sanse.

Multumim, Tudor Luchian, pentru ca, avandu-te cu noi, pe lista, pe scena sau pur si simplu pe strada, am fost mandri de echipa noastra.

Fii sigur ca ai ramas unul de-al nostru, ca partidul are nevoie abia de acum inainte de implicarea si expertiza ta si ca suntem mai buni avandu-te alaturi.

S-a stins din viata tatal meu.

Azi noapte.
Dumnezeu sa-l odihneasca!

Au trecut doi ani

13 mai 2007.

Cel mai mare miting politic de dupa revolutie, in Piata Unirii din Iasi.

Mitingul impotriva demiterii Presedintelui Traian Basescu.

Ist(e)ria parca se repeta.

Toate partidele, cu exceptia PDL, au o singura preocupare - demolarea lui Basescu.

Nu le aduce nimeni aminte de acel 78% din 19 mai 2007?

Imaginile merita descarcate, pentru rezolutia lor normala.

Unele detalii sunt fabuloase.

Radu Berceanu ne-a luat sau ne-a dat?!

Un articol dureros a aparut azi in Ziarul de Iasi.
Din respect pentru acest ziar echilibrat, am transmis dreptul la replica numai redactorului sef si nu sub forma de comunicat de presa.
Sper sa primim cuvenita reparatie.
Pana atunci, macar pe blogul personal, adevarul meu.

Berceanu ne-a dat sau ne-a furat autostrada?!

1. Scurt istoric al proiectului „Autostrada Est – Vest”
Aproximativ doi ani, din 2004 până în 2006, agenda locală privind autostrada de Vest a fost acaparată de presiunile deputatului Relu Fenechiu, pentru varianta Budapesta – Baia Mare - Iaşi – Odessa, cu un traseu prin nordul extrem al ţării.
Această variantă era în totală contradicţie cu interesele UE şi, mai ales, cu interesul naţional românesc, fiind un atac direct la adresa Portului Constanţa, în favoarea intereselor oculte ucrainene, prin nesperata punere în valoare a portului Odessa şi prin scoaterea din circuitul internaţional de transport mărfuri a portului Constanţa.
În 21 septembrie 2006, am deblocat această situaţie, intrând în vigoare Legea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional, document iniţiat de Ministerul Transporturilor, proaspăt preluat la acea vreme de Radu Berceanu.
În noua formă a PATN, a fost legiferat, pentru prima dată, traseul unei autostrăzi Iaşi – Târgu Mureş, prin centrul Moldovei şi centrul Ardealului, cu legătură în linie dreaptă la Autostrada Transilvania.
Tot în această lege, imediat lângă Autostrada Est – Vest, figurează şi autostrada Craiova – Bucureşti (poziţiile 1.16 şi 1.17)
În baza acestei legi – cadru, care trasează principalele direcţii de dezvoltare a autostrăzilor din România, Radu Berceanu a elaborat în doar trei luni Programul de Autostrăzi al României, supus dezbaterii publice şi apoi aprobat în Guvern, pe 20 februarie 2007.
În acest Program, alături de cele două coridoare paneuropene (cu finanţare UE) şi de autostrada Bechtel (deja începută) prima prioritate enunţată a fost Autostrada Iaşi – Târgu Mureş !
Semnul priorităţii l-a constituit chiar lansarea imediată a procedurilor licitaţiei pentru studiul de prefezabilitate, licitaţie adjudecată în aprilie 2007, la doar două luni de la primirea aprobării Guvernului şi la o săptămână după ce Radu Berceanu a fost scos din guvern, alături de toţi miniştrii PD.
Au urmat aproape doi ani de guvernare PNL, în care s-a reuşit „marele succes” de a finaliza procedurile de aprobare a studiului de prefezabilitate în … septembrie 2008 (şi nu „prin 2007”). Atât şi nimic mai mult a fost contribuţia echipei domnului Fenechiu la realizarea efectivă a autostrăzii.
Astăzi, după doar patru luni de reluarea Ministerului Transporturilor de către Radu Berceanu, sunt în plină desfăşurare procedurile privind contractarea şi realizarea Studiului de Fezabilitate.
Traseul autostrăzii este împărţit în trei tronsoane, pentru accelerarea lucrului, în paralel: Tg. Mureş – Ditrău, Ditrău – Tg. Neamţ şi Tg. Neamţ – Ungheni.
Pentru fiecare din cele trei tronsoane este prevăzută finanţarea în bugetul pe 2009 al Companiei de Autostrăzi – în total 15 miliarde, numai pentru Studiile de Fezabilitate, care vor fi încheiate şi achitate integral în 2010.

2. Neadevăruri care trebuie corectate

„Berceanu ne-a furat autostrada”
Cel mai corect ar fi să spunem că Radu Berceanu este cel care ne-a dat autostrada, fiind singurul ministru în care am avut cu adevărat un partener pentru proiectul nostru.
Este profund nedrept să-i reproşezi ceva, de la Iaşi, ministrului oltean care a dat în mâinile a doi ieşeni (Constantin Axinia şi Dorina Tiron) întreaga infrastructură feroviară şi rutieră a României.
România are nevoie de 2.000 km de autostrăzi, printre care şi cei 300 care interesează Iaşul. Să nu facem o vină ministrului din evocarea proiectului de la Craiova, atât timp cât proiectul Iaşului a fost permanent în faţă, sub mandatul său.

"În 2008 se începuse un studiu de fezabilitate, dar când a venit PDL la putere, proiectul nu a mai reprezentat o prioritate, şi orice finanţare s-a întrerupt. În bugetul multianual nu există nimic alocat pentru aşa ceva“
“Autostrada a fost scoasa de pe lista de prioritati a noului Executiv”

Nimic mai neadevărat!
Nici un studiu de fezabilitate nu era început la finele anului 2008.
Finanţarea de 15 miliarde, pentru cele trei studii de fezabilitate, pe tronsoane, este prevăzută în Planul de Achiziţii Publice pe 2009 al Companiei de Autostrăzi, deja aprobat de către Ministrul Transporturilor.
Dacă pentru PNL a fost necesară o perioadă de 17 luni pentru a avea un studiu de prefezabilitate (o lucrare simplă în raport cu complexitatea unui SF) pentru actuala conducere a ministerului planul este de a finaliza studiile de fezabilitate în aproximativ un an.
După această etapă, pot fi extraşi din SF indicatorii tehnico – economici ai proiectului, adică baza caietului de sarcini al licitaţiei finale, pentru proiectare şi execuţie.

“La Ministerul Transporturilor,
nimeni nu stia nimic despre vreo alocare de fonduri”

Autostrada Est – Vest este în administrarea Companiei de Autostrăzi.
Compania de Autostrăzi este în subordinea directă a ministrului.
Orice opinie autorizată nu poate proveni decât de la una din aceste surse.
Orice altă opinie nu reprezintă decât datul cu părerea.
Orice documentare serioasă asupra proiectului ar fi trebuit să înceapă, aşa cum am făcut şi eu, de la conducerea Companiei de Autostrăzi, întâmplător asigurată de un ieşean.
După care, pe informaţii certe, de la sursă, puteam să ne dăm în bărci şi noi, ceilalţi, cu opinii politice. Altminteri, tot ceea ce unii dintre noi nu ştim, devine automat inexistent, ca şi cum se întâmplă în ţara asta numai ceea ce ştiu precis Fenechiu, Nichita sau, cu voia dumneavoastră, Cârlan.

Aveti dreptate, domnule Relu !

Domnul Relu traieste!
Nu numai ca traieste, dar si vorbeste.
Iata aici o mostra din intelepciunea sa.
Ca intotdeauna, indopata cu tupeu si cu aroganta.
Cu toate acestea, nu pot sa nu-i dau dreptate stimabilului, in declaratia politica a anului: "Va spun ca ce a fost pe timpul guvernarii noastre nu va mai fi in secolul acesta".
Aveti mare dreptate, domnule deputat.
Asa fericire de flux financiar si bugetar cum a avut Romania in primii doi ani dupa aderare (2007-2008) poate vom mai atinge in anii de dupa criza.
Dar asa batjocura cum ati facut domniile voastre de ele - nici intr-un secol !!

Sa nu aveti nici o incredere in PDL, domnule Simirad!

Domnul Simirad a împărtăşit azi presei, din nou, motivele sale personale, pentru care nu va merge colaborarea cu PDL la Consiliul Judeţean.
Litigiul său personal cu Dan Cârlan, din … 1998, îl face să nu aibă nici cea mai mică încredere în grupul consilierilor PDL, mai ales că aceştia din urmă au votat de câteva ori împotriva domniei sale, în CJ.
În urmă cu trei luni, încă din prima întâlnire a coaliţiei PSD-PDL, cele două partide au luat decizia fermă de a extinde colaborarea politică şi la Primăria Iaşi, respectiv Consiliul Judeţean.
În toată această perioadă, PDL s-a raportat consecvent la proiectele importante pentru judeţul Iaşi (aeroport, fonduri europene pentru managementul integrat al deşeurilor, SMURD, fonduri europene pentru reabilitarea Bahluiului, Spitalul Regional de Urgenţe şi cel de Oncologie, etc).
În schimb, domnul Simirad s-a raportat, la fel de consecvent, la ranchiunile personale, la iubirea faţă de echipa şi interesele domnului Fenechiu, respectiv la setul de mofturi care definesc confortul personal al domniei sale.
E timpul să constatăm un lucru simplu: oferta PDL pentru un parteneriat onest la CJ, în care să muncim cu convingere pentru proiecte, se loveşte de un dezinteres incredibil, dublat de interese oculte la fel de incredibile.
Domnule Simirad, vă dau dreptate – în echipa de consilieri judeţeni PDL nu trebuie să aveţi nici cea mai mică încredere!
Nu vom vota nici de acum înainte pentru sediul dv de 10 milioane de euro, nici pentru atribuirea fără licitaţie a lucrărilor la drumurile judeţene şi nici pentru alte mofturi de ordin personal.
Relaţia PDL – Simirad rămâne la Iaşi în afara colaborării PSD-PDL, care funcţionează până acum corect, fără motive de fricţiuni.

Har

Am primit pe mess.
Nu stiu de ce, dar ma misca...

ESTE HAR...
- să iubeşti fără să fii iubit…
- să slujeşti fără să fii preţuit…
- să dăruieşti fără să ţi se mulţumească…
- să te jertfeşti şi fără să ţi se recunoască…
- să ierţi fără să fii iertat…
- să-l susţii pe cel care te-a lepădat…
- să rămâi liniştit, deşi eşti nedreptăţit…
- să crezi deşi nu vezi faţă în faţă…
- să crezi deşi nu eşti deplin lămurit…
- să investeşti clădind fără speranţe…
- să taci pentru a nu face rau aproapelui…
- să vorbeşti de dragul adevărului…
- să înduri fără să murmuri, fără să cârteşti….
- totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros sa te lipseşti…
Luptă-te, suflete, ca să primeşti acest har!

Cutremurator de linistitor.

Si, a fost un pui de cutremur, numai bun de purjat nelinistile adancului, ca sa nu se lase, mai tarziu, cu o nemultumire majora.

Au ramas nelinistile (in parte firesti) la suprafata.

Unele din ele chiar hazlii.

Spre exemplu, un bun prieten de bloggerit, care era foarte nemultumit de doua chestii: dupa cutremur nu au iesit oficialii sa ne linisteasca dar a iesit unul Marmureanu, care a batut campii:

("La vorbe se pricep de minune. Dar cand trebuie sa vorbeasca, tac. De la cutremur a trecut o ora. Televiziunile dezbat intens subiectul, dar pana acum n-am zarit nici o voce de oficial care sa ne linisteasca. Sau dimpotriva, daca exista motive serioase sa ne ingrijoram. Gheorghe Marmureanu, cel de la Fizica Pamantului, a intervenit pe Realitatea TV. Ca sa bata campii. Dar care-i problema, a intrebat mirat domnul Marmureanu! Nici o problema, dom' director, s-a zguduit putin pamantul. Ce mare scofala? Dumneata iti faci serviciul, noi doar ne speriem! Diviziunea muncii, ce naiba!")

Hai sa recapitulam, ca sa fiu sigur ca am inteles:

- in ora de dupa cutremur, ar fi fost de dorit sa iasa la TV oamenii politici si sa vorbeasca (cu multa profunzime, fireste) despre ce a fost si ce va fi. Ocazie cu care, lumea speriata din strada, inclusiv din Tatarasi, s-ar fi intors in casa, plina de incredere ("acea" incredere, desigur).

N-au iesit, nemernicii, lasandu-ne plini de angoase.

- pe de alta parte, iese unul Marmureanu - specialistul numarul unu din Romania pe fizica pamantului - si ne spune cu nesimtire ca nu-i nici o problema, ca 5,3 grade sunt numai bune sa mai faca liniste pe-acolo, prin maruntaie, si ca nu vor fi replici majore, nu e nimic ingrijorator, ba chiar dimpotriva!

Cutremurator de linistitor.

Ce tupeu pe el, auzi!

Tocmai cand mogulii reglasera din teava, in 5 minute, o intreaga isterie a dezastrului, intr-un moment si pe un subiect care mai reuseste sa agite sufletele de romani, spre deosebire de isteria politica TV din fiecare zi.

--------------------------------------------------------

PS - "In urma cutremurului de pamant produs pe data de 25.04.2009, nu s-au semnalat avarii ale constructiilor si amenajarilor hidrotehnice de aparare contra inundatiilor.".

Altii care n-au treaba, de la Dispeceratul Ministerului Mediului.

Scuze de Paste

Am fost in aceasta seara la o emisiune televizata.

Un sfert de ora am discutat numai despre controversa Carlan - Simirad, in legatura cu declaratiile mele de anul trecut, privind Securitatea.

In pauza emisiunii, am avut o revelatie si am luat, pe loc, o decizie radicala.

Mi-am cerut scuze domnului Simirad si familiei dumisale, pentru declaratiile facute acum un an.

Simt nevoia sa ma explic succint.

Exact in urma cu un an, cu 5 saptamani inaintea zilei votului de la locale, am cerut in scris CNSAS verificarea celor mai importanti 5 candidati din judetul Iasi, inclusiv subsemnatul.

Cerere simpla, curata, potrivit legii, fara nicio insinuare la adresa cuiva.

Obligatie simpla, curata, potrivit legii, ca CNSAS sa ofere publicului verdicte clare, inainte de ziua votului.

Tacere totala.

In penultima zi de campanie, am decis sa-mi asum disconfortul personal de a oferi eu insumi publicului larg anumite chestiuni, despre care am luat cunostinta treaba mea cum.

Disconfort, pentru ca a trebuit sa infrunt prezumtia banala de "balacareala de campanie", fiindu-mi interzis, potrivit legii sigurantei nationale, sa dezvalui tertilor orice document din categoria celor clasificate, daca l-as fi avut, indiferent cum as fi ajuns in posesia lui.

Am putut doar valorifica dreptul de a vorbi despre acele lucruri care, potrivit legii CNSAS, sunt esentialmente declasificate si la dispozitia publicului.

Am cerut institutiilor statului sa verifice si sa clarifice, in fata opiniei publice, cu probele de rigoare, situatiile despre care eu am vorbit.

Alb, sau negru.

Minciuna sau adevar.

A trecut, de atunci, fix un an.

Un an, in care asupra celor doi politicieni despre care am vorbit atunci a planat suspiciunea.

Suspiciune nevalidata si necontrazisa de institutiile competente.

In acelasi timp, un an in care asupra mea a planat suspiciunea.

Suspiciune nevalidata si necontrazisa de institutiile competente.

Am avut, asta seara, cel putin trei motive pentru care sa-mi cer scuze familiei domnului Simirad, pentru un gest politic pe care acum il consider eronat, nefolositor, in contradictie cu lumea in care traim.

Iata motivele mele:

1) Desi publicul larg a luat cunostinta de informatiile prezentate de mine acum un an, cei doi politicieni au fost alesi prin vot direct si uninominal. Inseamna ca, la 20 de ani dupa revolutie, aceste lucruri chiar nu mai conteaza pentru ieseni. Sau, in tot cazul, au fost iertate.

2) Desi institutiile statului au obligatii clare in acest sens, a trecut fix un an de tergiversari, timp in care, paradoxal, am fost cu totii lasati in starea de mijloc in care nimeni nu are dreptate si nimeni nu minte. Este deja mult prea tarziu, nici nu ne mai intereseaza, defapt, cine are dreptate si cine minte.

3) Suntem, inca, in zi de Paste si este mai mult decat suficient atat, ca sa inchidem un subiect care nu face nimanui placere.

Cer scuze asadar, domnului Simirad, familiei sale cat si publicului larg.

Fara a avea intentia ca aceste scuze sa produca vreun efect juridic pe undeva.

Pur si simplu pentru linistea noastra, a tuturor, intr-o lume pregatita sa ne primeasca asa cum suntem.

P.S. Ca si alta data, n-o sa fac presei nicio alta declaratie sau comentariu.

Emisiunea si postarea de fata sunt arhisuficiente, pe un subiect deja inchis public.

Un interviu de om stresat

Saptamana trecuta, Marius Parciu mi-a luat un interviu "apolitic".
Cu linistea de dupa Paste, constat cat de stresat pot fi uneori, sub presiunea timpului si a problemelor curente.
Vorba titlului - uneori ma intalnesc cu mine pe strada si nu ma recunosc!
Multumesc, Marius!

Vacanta de Paste

De peste 3 luni imi doresc o vacanta de Paste intr-un loc ce-mi este drag.
Am avut noroc de vreme buna, asa ca iata-ma in mult-dorita mea vacanta.
Acasa, in gradina din Bucium.
Acolo unde ajung atat de rar sa pot sta cateva ore tihnit, incat chiar mi-e dor.
Gazonul s-a trezit la viata, pomii au inflorit instantaneu, imediat ce soarele si-a dat drumul la caldura in forta.

Magnolia si arbustii au colorat si ei peisajul, in cautare de albine flamande.

Fantana chiar are apa, la doi metri jumate, si din ea irigam toata gradina.

Puiul de mesteacan e gelos - pe el nu l-am laudat.Chestiunile alea lunguiete, de cativa cm, sunt florile lui.

Pentru cand voi termina cu politica, mi-am pregatit retragerea la o banca. Sub salciile din fundul gradinii.

Pe cerdacul ca la Tarcau ...

... a venit iepurasul!

Va mai aduceti aminte, din copilarie, cum cautam ouale rosii prin tufele de iarba abia inverzite? Intotdeauna mergea in fata Eugen, fratele, mai mare cu sapte ani decat mine, si avea grija sa tot "posteze" ouale, numai bine sa le gasesc din prima. I le dadeam sa le tina, le ascundea din nou prin iarba, si uite asa, dupa ce le gaseam de vreo 20 de ori, nu ma prindeam ca ajungeam in casa tot cu cele 5-6 oua "de serviciu"...

Daca iepurasul ne-a adus oua rosii, cozonacul trebuie sa ni-l facem singuri. Asa ca incingem cuptorul si umplem valea cu mirosul de copt.

Eu sunt Fifi, papagalul, am 12 ani si ma bucur de primavara, in libertate conditionata.

Eu nu sunt un punct, cum vi se pare, ci sunt Brotacelul. Fac plaja, oracai peste gard cu prietenii din curtea vecinului si astept sa ne dea astia apa la piscina.

Eu sunt Zirra si nu mi-au placut niciodata iepurii (au urechile alea oribile) si nici ouale rosii.

Sunt, in genere, o doamna cocheta. Imi ingrijesc blana tot timpul si sunt mandra de ea.

Derbedeii astia de baieti, motanii adica, pentru ca umbla prin toate tufele, si-au facut blana numai dupuri. Asa ca au fost sanctionati cu tunsul zero!

Suntem taare suparati!

Pusca si cureaua lata, ce de-a par aveam odata!

Cu mic, cu mare, toata trupa va dorim Paste fericit!

Prima intalnire cu procurorul ...

... ar putea fi si penultima.

Ca sa ne mai intalnim o data, de bun ramas.

Am avut azi o prima si scurta intalnire procedurala cu procurorul de caz, de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe plangerea prealabila depusa de domnul Simirad in iunie 2008, in legatura cu declaratiile mele privind suspiciunile de colaborare cu vechile structuri.

Am depus un documentar complet cu privire la declaratiile politice si procedurile pe care le-am facut in aprilie - mai 2008 in aceasta chestiune.

Potrivit procedurii legale, procurorul urmeaza sa se pronunte pe exceptia imunitatii parlamentare, avand in vedere ca vorbim despre declaratii politice facute in exercitarea mandatului de senator, iar Constitutia nu permite ca aceste declaratii politice sa faca obiectul unei actiuni penale.

Prin urmare, sunt intrunite toate conditiile pentru ca, la urmatoarea intalnire, sa fie comunicata solutia clasarii cauzei, fara a mai intra pe fondul chestiunii.

P.S.

Rog presa locala sa nu insiste in a-mi solicita alte declaratii.

Suntem in saptamana mare.

O provocare pentru electorat

Ce ziceti de posibilitatea ca, in cazul unei liste de partid, electoratul sa fie cel care stabileste locul fiecarui candidat pe lista?
Intr-o anumita masura, o astfel de provocare este pe cale sa fie oferita de PDL, in cazul alegerilor europarlamentare.
Dupa doua ore de analiza si dezbatere asupra candidaturilor din partid, Comitetul Director National al PDL a stabilit urmatoarea formula de lucru:
- primele patru locuri pe lista PDL sunt alocate unor personalitati de anvergura nationala (Theodor Stolojan, Monica Macovei, Cristian Preda si Traian Ungureanu).
- urmatoarele 8 locuri (de la 5 la 12) sunt alocate (cate unul in fiecare caz) pentru cele 8 regiuni de dezvoltare, pentru a se asigura o reprezentare echilibrata si democratica la nivel regional. Pozitia pe lista a fost stabilita pe baza scorului mediu obtinut de fiecare regiune in alegerile locale si parlamentare, adica strict pe performanta electorala a regiunii. In regiunea Nord-Est, cea mai buna performanta electorala o are judetul Suceava, care a dat candidatul sau pe locul 8.
- de la locul 13 mai departe, se deschide competitia judetelor. Astfel, procedural s-a stabilit o lista ordonata a judetelor, de la pozitia 13 la 43, pe criteriul strict aritmetic al procentelor obtinute de PDL in alegerile locale si parlamentare din 2008. Acest clasament a fost impanat cu europarlamentari in functie si a rezultat lista care va fi depusa la biroul electoral.
Pe de alta parte, Biroul Permanent National va elabora o procedura simpla si pragmatica, prin care votul efectiv de pe 7 iunie sa determine si ordinea in care judetele vor primi locurile castigatoare de la pozitia 13 mai departe.
Altfel spus, lista actuala este fixa pana la locul 12 (asigurand o reprezentare optima pe palierul national si regional) si deschisa competitiei intre judete mai departe.
Daca Iasul (aflat acum, la pornire, pe locul 25) obtine cel mai bun rezultat dintre judetele de pe locurile 13-43, atunci candidatul iesean este primul validat pentru mandatul nr 13. Locul doi la vot este considerat ca si cum ar fi locul 14 pe lista, etc.
Se ajunge astfel la o motivare maxima a organizatiilor judetene, dar si a alegatorilor din fiecare judet.
Principiul este simplu: ieseni, vrem loc eligibil, adica un iesean in Parlamentul European? Foarte tare, poftim la vot, alege PDL si rezultatul obtinut de PDL in judetul Iasi determina castigarea mandatului.
Daca nu, nu te supara frate!

Sfantul Tiberiu, prietenul meu

Aceasta postare rog sa nu fie analizata politic.

Am si eu dreptul, pe blog, la o confesiune personala.

Tiberiu este un sfant.

Inegalabila sa tinuta morala si academica il califica din plin pentru aceasta demnitate spirituala.

Pe de alta parte, Tiberiu este prietenul meu si sunt mandru de asta.

Putini dintre noi avem privilegiul de a avea printre prieteni un sfant.

Ca orice sfant care se respecta, prietenul meu mai are si defecte.

Nu mari, dar are.

Spre exemplu, pe acela ca orice functie care exista pe acolo, prin rai, sau pe aici, pre pamant, i s-ar cuveni numai bine.

Si pe acela ca oricine altul ar ocupa o functie (fireste, implicit cuvenita dumisale) pe acolo, prin rai, sau pe aici, pre pamant, este de drept negru si pacatos.

Sustinut de politrucii cei negri, sfantul Tiberiu (prietenul meu) are o functie si aici, pe pamant, in fruntea judetului - consilier judetean.

Caindu-se de dubla sa legitimare (precum in rai, asa si pre pamant) sfantul Tiberiu (prietenul meu) trage o scriptura despre politruci.

Povestea noastra este veche.

Suparat pe liberali, in 2004, ca nu l-au desemnat candidat de primar, a ales calea dizidentzei, alaturi de mine, si a venit spre PD.

El chiar avea dreptate, nu era un vesnic perdant ca mine, bolnav de primarita. Era o tanara speranta, tocmai luase 1% la alegerile din 2000 si nimic nu-i mai statea in cale sa fie primar.

Prima suparare in PD a suferit-o in octombrie 2004, cand era normal sa devina parlamentar. N-a fost el, ci Petrica, trecut imediat pe lista neagra.

Urmatoarea suparare vine in ianuarie 2005, cand a dorit sa fie subprefect.

Cu mare greutate ne-a iertat, dupa ce raposatul Florin a trecut prin toate sudalmele posibile, pentru uzurparea tronului.

Am incercat sa-i ostoim durerea si, in cel mai pur stil carlanesc, ca un shogun, l-am dus de mana la Ministerul Integrarii Europene. Obtinusem pentru el nominalizarea in functia de Negociator Sef Adjunct al Romaniei pentru aderarea la UE.

O mare problema ne-a nimicit proiectul (altminteri numai bun!) - nu se primea sa vina acasa, in fiecare saptamana - vineri, sambata si duminica, pentru cateva cursuri care sa mai rotunjeasca leafa. Era nedrept sa muncesti fara numar/fara numar.

Asa ca, mai bine, stam de veghe la Iasi.

Prin vara lui 2007, am lansat propunerea ca domnul Oprea sa vina in PD si sa-l sustinem pentru primarie.

Intr-o sala unanima, un singur spirit arde viu: sfantul Tiberiu, prietenul meu, manios ca putea sa candideze, de exemplu, chiar el. Ce, nu-i si el profesor universitar?!?

Ma rog, trece si asta, ca vine alta: candidatul Iasului pentru Parlamentul European. Daca nu Tiberiu, prietenul meu, atunci cine?

Pai, iaca s-a brodit sa fie altcineva - Mihaela.

Nedreptatea asta nu mai putea fi suportata, asa incat ne alegem cu prima demisie din partid, scrisa olograf, semnata si lasata pe undeva prin sediu.

Ne trece pana la urma supararea, ca au inceput inscrierile pentru anul electoral 2008.

Ca sa nu ne mai pierdem timpul, sfantul Tiberiu (prietenul meu) pune o cerere fara multe necunoscute: "doresc sa candidez pentru functia de ministru / secretar de stat / europarlamentar / senator / deputat / prefect / subprefect / presedinte CJ / primar / director / consilier judetean / consilier local."

Bine, nu mai povestim prea mult, fiecare dintre aceste sfinte indeletniciri pamantesti reprezinta un bun prilej de a-i huli pe nemernicii de colegi care se infrupta din ele cu nerusinare.

Iar in fruntea lor, invariabil, eu - pacatosul prieten al sfantului meu coleg, cel vinovat de toate.

Supararea s-a cronicizat acum, in sfintele zile in care se nominalizeaza colegii propusi pe diverse functii.

Dintr-o data, Dragomir Tomaseschi nu mai este tanarul avocat care il consilia, la partid, pe sfantul Tiberiu (prietenul meu) cum sa se apere in procesele de calomnie de prin CJ.

Nu, el devine, brusc, suspect ca ar fi dansat cu bustul gol nu stiu pe unde.

Cristi Angheluta? Doar o barba.

Costica Serban? etc.

Si tot asa, mai departe.

Un sfant printre demoni.

Niciunul dintre noi nu ne mai putem ridica la nivelul academic al sfantului Tiberiu (prietenul meu), nici macar scriind poezii cu tilc.

De fiecare data cand colegii de partid mi-au cerut sa-l sanctionam pe sfantul Tiberiu, pentru toate insultele publice pe care ni le-a servit, m-am opus. Pentru ca, nu-i asa - este prietenul meu!

Ieri, sfantul Tiberiu m-a sunat si, cu o voce grava, potrivita cu insemnatatea momentului, m-a anuntat ca va demisiona din partid.

M-a mai rugat sa contez pe el, in continuare, ca pe un adversar.

Asta e, ce sa fac?

Pentru mine, Tiberiu ramane la fel de sfant si la fel de prieten ca si pana acum.

Il cunoasteti si voi, la fel de bine ca si mine.

Daca nu, iata-l mai jos.

Nu confundati chestia aia verde cu o aura.

Este doar o palarie.

Parteneriat pentru Bahlui

Azi am implinit doua luni de cand sunt secretar de stat la Mediu.

E timpul primului proiect important propus Iasului.

Un Parteneriat pentru Bahlui.

Sa ne dea Dumnezeu puterea sa-l facem.

Competitia continua!

Poate ca cea mai insistenta intrebare pe care am primit-o in ultimele doua zile, in special din partea presei, este cea privind noul candidat la care ne gandim, dupa ce domnul Oprea nu mai poate intra in competitie, in urma deciziei BPN de luni.

Din respect pentru sprijinul acordat de Organizatia Iasi domnului Oprea, am avut datoria sa asteptam pana cand domnia sa isi valorifica eventualul drept la contestatie, pe linie interna.

Astazi, domnul Oprea a anuntat public faptul ca renunta la candidatura domniei sale si ca va sustine cu toata forta candidatul PD-L Iasi, in competitia interna pentru un loc eligibil.

Din acest moment, putem gandi si vorbi despre alte variante.

Primul om caruia i-am impartasit, in aceasta seara, propunerea pe care o vom face sambata Biroului Permanent Judetean Iasi, a fost chiar domnul Oprea si ma bucur ca a reactionat ferm si pozitiv.

Am comunicat si celorlalti colegi din echipa PD-L de Iasi propunerea pe care o vom inainta oficial in sedinta de sambata: doamna Alina Mungiu-Pippidi.

Am avut astazi o prima discutie, exploratorie, cu doamna Alina Mungiu-Pippidi, pentru a intelege in ce masura aceasta propunere a noastra poate fi discutata.

Nu am primit un refuz ferm, asa cum a fost cazul in vara, in cazul alegerilor pentru parlamentul national.

Dupa cum nu am primit nici un accept explicit, fiind vorba de o propunere venita pe nepregatite si in lipsa unei decizii oficiale a organizatiei.

Am convenit cu doamna Mungiu-Pippidi ca, daca Organizatia PD-L de Iasi va lansa oficial aceasta propunere, ea va fi tratata cu toata seriozitatea si vom primi un raspuns rapid si neechivoc.

Prin urmare, Biroul Judetean Iasi va analiza sambata aceasta propunere, alaturi de eventuale alte candidaturi si vom adopta (prin vot secret, bineinteles) decizia cea mai potrivita.

Personal, cred ca, daca propunerea noastra va fi acceptata de doamna Alina Mungiu-Pippidi, aceasta este cea mai puternica expresie a deschiderii organizatiei de Iasi spre societatea civila, spre valorile autentice ale Iasului si spre profesionalizarea actiunii politice.

Dr. Alina Mungiu-Pippidi (PHD in Psihologie Sociala, 1995) este Profesor de studii ale democratiei si politici publice la Hertie School of Governance in Berlin (www.hertie-school.org).
S-a specializat in stiinte politice la Harvard University dupa obtinerea unui doctorat in Psihologie Sociala in 1995 la Universitatea din Iasi, in Romania.
A predat la Universitatea din Bucuresti si SNSPA Romania in Romania, si a fost Visiting Scholar la Stanford, Harvard, European University Institute and St. Antony's College la Oxford University, intre altele.
A participat ca expert la misiuni ale UNDP si Banca Mondiala pe teme de reforma statului si reconstructie dupa conflict in tari din Balcani si fosta Uniune Sovietica (Crimeea, Caucaz).
Este analist Freedom House pentru Romania.
Desi azi are o pozitie academica, la inceputul anilor ’90 a fost printre oamenii cei mai activi in crearea unei prese libere in Romania.

In 1995 a fondat Societatea Academica din Romania, unul din cele mai de success think-tankuri din Europa de Est.
Din 2004 conduce Coalitia pentru o Guvernare Curata (www.romaniacurata.ro).
“European Voice” o publicatie a “The Economist” a nominalizat-o printre Europenii anului in anul 2005. Din juriu faceau parte Carl Bildt, Helen Wallace, etc.
In anul 2006, Financial Times a selectionat-o pe Alina Mungiu-Pippidi intre cei 50 de ginditori europeni chemati sa contribuie la volumul “European Union, the next fifty years: 50 top thinkers set out their ideas for Europe”.
Este unul din autorii cei mai citati pe teme de integrare europeana in presa de pe continent, cum ar fi in in Economist, Financial Times, Le Monde, International Herald Tribune, Frankfurter Allgemeine Zeitung.
De ex:
http://www.economist.com/world/europe/displaystory.cfm?story_id=11412918
http://www.economist.com/specialreports/displaystory.cfm?story_id=11440758
http://www.iht.com/articles/2008/04/01/europe/union.php

Munca Alinei Mungiu ca activist pentru transparenta si contra coruptiei se bucura de recunoastere globala, fiind citata de rapoartele Bancii Mondiale, intre altii:
siteresources.worldbank.org/INTEMPOWERMENT/Resources/486312-1095094954594/draft.pdf
http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/COUNTRIES/ECAEXT/0,,contentMDK:20989777~pagePK:146736~piPK:146830~theSitePK:258599,00.html

Am gresit. Imi cer iertare.

Cu un an si jumatate in urma, am gresit grav fatza de statut.

In decurs de o ora, o organizatie interna a partidului precum si biroul judetean, prin vot nesecret, au nascut un proiect politic de succes.

Multa vreme, am fost fudul de aceasta realizare.

Acum, semnale insistente imi spun ca am gresit.

Fatza de statut.

Cu doua zile in urma, un alt proiect politic, cu siguranta de succes, pornea la drum printr-un vot, deasemenea, nesecret.

N-a fost sa fie, din motive independente de noi.

Dar, daca ar fi fost, chiar si reusit, tot gresit ar fi fost.

Fatza de statut.

Imi cer iertare, n-am sa mai gresesc.

De acum inainte, orice vot va fi secret, democratic si corect.

Fatza de statut.

Vai de mineee ce nenorociiire!

Vai de mineee, ce nenorociiire!
Primul ministru si ministrul dezvoltarii regionale au fost la Suceava, unde au marcat lansarea contractelor de finantare pentru unele proiecte majore, ale judetelor Neamt, Suceava si Botosani...
Vai de mineee ce nenorociiire!
Iasul nu a fost la aceasta actiune, semn ca toti banii s-au dus la celelalte judete, iar noi suntem dati deoparte...
Vai de mineee ce nenorociiire!
Suntem ignorati, iar cei doi demnitari au venit la Iasi doar pentru a lua avionul spre Bucuresti...

Vai de mine cat de jalnici pot fi carcotasii tonomat!
La Suceava s-a marcat public, pe 26 februarie 2009, atribuirea finantarilor din fonduri europene (POR - Programul Operational Regional) pentru cele trei judete din Moldova.

La Iasi a fost liniste.
Pentru ca finantarile din POR, pe cota cuvenita Iasului, sunt active din 10 noiembrie 2008!
Iata-le aici! - peste 1.000 de miliarde de lei vechi, pe cele doua proiecte castigate de Lucian Flaiser, cu doua ture inaintea celorlalti!
Abia dupa castigarea alegerilor de catre PD-L la Consiliul Judetean in Suceava, Neamt si Botosani, aceste trei judete au ajuns cu procedurile la capat si au primit cota lor de finantare, pe proiectele anuntate public ieri.
S-auzim numai de bine!

D' ale web-ului

Am primit o critica aspra, pe un comentariu, pentru ca am scris Shengen in loc de Schengen.
Imi torn cuvenita cenusa in cap, recunosc cinstit ca micuta localitate luxemburgheza (sau ... luxembourgheza?) asa se scrie la dumneaei acasa si ma rog la Dumnezeu sa nu moara cineva din greseala mea.
Numai ca, in lumea larga, ambele forme sunt in mod egal acceptate si uzitate.
Dati va rog un Google, in web, si ... ce gasiti?!?
Forma gresita are 4.350.001 rezultate iar forma corecta ... 4.180.000!
Filologii ar putea sa ne spuna cum se cheama chestia aia cand o forma neconforma se impune in uz, in dauna formei conforme a cuvantului...