duminică, 31 martie 2013

Zi de mare sărbătoare


Azi, catolicii îşi sărbătoresc Paştele.
Să le urăm “Paşte fericit!”
Şi noi, la Tarcău,  ne bucurăm de două aniversări.
Prima este ziua de naştere a lui Florin.
La mulţi ani, Florinache!
A doua aniversare, colectivă: echipa de zece iezi născuţi week-endul trecut împlineşte o săptămână.
Pentru toate aceste motive, au primit dreptul la prima porţie de aer liber.
Ce a ieşit?
Poftiţi de vă bucuraţi şi voi:




sâmbătă, 30 martie 2013

Da


De azi începând, fac parte din structura colegială de conducere aleasă de PSD Iaşi, mai pe scurt din echipa Gheorghe Nichita.
Sunt un om care a acumulat o mare experienţă în politică şi în administraţie, atât la nivel local, cât şi la nivel naţional.
După ce PNŢ-deleul m-a aruncat la gunoi, cu munca mea idiot de onestă cu tot, am vrut să dispar de tot din clubul politicii şi să-mi văd de Tarcăul meu.
M-a sunat însă, la un moment dat, un om pe care l-am lovit de multe ori în necruţătoarea competiţie politică. Mi-a propus să nu ies la pensie anticipată, din necaz, ci să-mi valorific experienţa alături de el, într-un proiect la care am visat amândoi în decursul timpului – Iaşi, Capitală Regională.
Mi-am dat seama atunci că, de multe ori, relaţia de respect pe care o stabileşti din luptă cu un adversar poate fi mai nobilă decât relaţia perversă, de aşa-zisă colegialitate, cu cei pe care i-ai făcut cu semnătura ta parlamentari sau directori şi care apoi nu vor nimic altceva decât dispariţia ta de tot, dacă se poate.
Mi-am mai dat seama atunci că nu se cade să irosesc aiurea o investiţie de peste 16 ani a alegătorilor mei din Iaşi, mulţi sau puţini cum or fi fost ei. Dacă numele meu rămâne ca părinte legitim în certificatul de naştere al SMURD-ului, al Institutului Regional de Oncologie sau al Bahluiului curat, înseamnă că încă aş mai putea da înapoi câte ceva din ceea ce datorez pe viaţă Iaşului.
M-am uitat în jur şi mi-am dat seama că, în momentul de faţă, echipa PSD Iaşi este cea mai stabilă, disciplinată şi orientată spre performanţă administrativă dintre toate echipele din piaţa politică locală.
Nu este frământată de scandaluri de corupţie la vârf.
Nu este măcinată de dispute interne, cu doi sau şapte lideri închipuiţi, care să calce totul în picioare pentru întâietate.
Nu fuge cu urnele prin sat şi are capacitatea să strângă la un loc cât mai mulţi oameni de valoare, pentru a lucra împreună proiectele importante pentru comunitate.
Sunt trecut prin toate şi nu mai am nici un fel de veleităţi de preamărire politică: le-am trăit şi înţeles pe toate. Dacă mai pot fi util câţiva ani, aleg să o fac în rândul doi, într-o echipă care chiar nu are altă ţintă decât performanţa în administraţie locală şi regională, în condiţii de muncă, disciplină şi angajament. Fără de care, politica nu ar fi decât un lung şir de sforăituri fără fond.
Mai temeinic decât oricine, ştiu ce înseamnă disciplina şi loialitatea într-o echipă care ţinteşte la performanţă. Am învăţat pe pielea mea.
Prin urmare, i-am spus DA domnului Nichita şi am pornit la un nou drum.
Cât m-or ţine puterile.
Aşa să-mi ajute Dumnezeu!