Am si eu dreptul, pe blog, la o confesiune personala.
Tiberiu este un sfant.
Inegalabila sa tinuta morala si academica il califica din plin pentru aceasta demnitate spirituala.
Pe de alta parte, Tiberiu este prietenul meu si sunt mandru de asta.
Putini dintre noi avem privilegiul de a avea printre prieteni un sfant.
Ca orice sfant care se respecta, prietenul meu mai are si defecte.
Nu mari, dar are.
Spre exemplu, pe acela ca orice functie care exista pe acolo, prin rai, sau pe aici, pre pamant, i s-ar cuveni numai bine.
Si pe acela ca oricine altul ar ocupa o functie (fireste, implicit cuvenita dumisale) pe acolo, prin rai, sau pe aici, pre pamant, este de drept negru si pacatos.
Sustinut de politrucii cei negri, sfantul Tiberiu (prietenul meu) are o functie si aici, pe pamant, in fruntea judetului - consilier judetean.
Caindu-se de dubla sa legitimare (precum in rai, asa si pre pamant) sfantul Tiberiu (prietenul meu) trage o scriptura despre politruci.
Povestea noastra este veche.
Suparat pe liberali, in 2004, ca nu l-au desemnat candidat de primar, a ales calea dizidentzei, alaturi de mine, si a venit spre PD.
El chiar avea dreptate, nu era un vesnic perdant ca mine, bolnav de primarita. Era o tanara speranta, tocmai luase 1% la alegerile din 2000 si nimic nu-i mai statea in cale sa fie primar.
Prima suparare in PD a suferit-o in octombrie 2004, cand era normal sa devina parlamentar. N-a fost el, ci Petrica, trecut imediat pe lista neagra.
Urmatoarea suparare vine in ianuarie 2005, cand a dorit sa fie subprefect.
Cu mare greutate ne-a iertat, dupa ce raposatul Florin a trecut prin toate sudalmele posibile, pentru uzurparea tronului.
Am incercat sa-i ostoim durerea si, in cel mai pur stil carlanesc, ca un shogun, l-am dus de mana la Ministerul Integrarii Europene. Obtinusem pentru el nominalizarea in functia de Negociator Sef Adjunct al Romaniei pentru aderarea la UE.
O mare problema ne-a nimicit proiectul (altminteri numai bun!) - nu se primea sa vina acasa, in fiecare saptamana - vineri, sambata si duminica, pentru cateva cursuri care sa mai rotunjeasca leafa. Era nedrept sa muncesti fara numar/fara numar.
Asa ca, mai bine, stam de veghe la Iasi.
Prin vara lui 2007, am lansat propunerea ca domnul Oprea sa vina in PD si sa-l sustinem pentru primarie.
Intr-o sala unanima, un singur spirit arde viu: sfantul Tiberiu, prietenul meu, manios ca putea sa candideze, de exemplu, chiar el. Ce, nu-i si el profesor universitar?!?
Ma rog, trece si asta, ca vine alta: candidatul Iasului pentru Parlamentul European. Daca nu Tiberiu, prietenul meu, atunci cine?
Pai, iaca s-a brodit sa fie altcineva - Mihaela.
Nedreptatea asta nu mai putea fi suportata, asa incat ne alegem cu prima demisie din partid, scrisa olograf, semnata si lasata pe undeva prin sediu.
Ne trece pana la urma supararea, ca au inceput inscrierile pentru anul electoral 2008.
Ca sa nu ne mai pierdem timpul, sfantul Tiberiu (prietenul meu) pune o cerere fara multe necunoscute: "doresc sa candidez pentru functia de ministru / secretar de stat / europarlamentar / senator / deputat / prefect / subprefect / presedinte CJ / primar / director / consilier judetean / consilier local."
Bine, nu mai povestim prea mult, fiecare dintre aceste sfinte indeletniciri pamantesti reprezinta un bun prilej de a-i huli pe nemernicii de colegi care se infrupta din ele cu nerusinare.
Iar in fruntea lor, invariabil, eu - pacatosul prieten al sfantului meu coleg, cel vinovat de toate.
Supararea s-a cronicizat acum, in sfintele zile in care se nominalizeaza colegii propusi pe diverse functii.
Dintr-o data, Dragomir Tomaseschi nu mai este tanarul avocat care il consilia, la partid, pe sfantul Tiberiu (prietenul meu) cum sa se apere in procesele de calomnie de prin CJ.
Nu, el devine, brusc, suspect ca ar fi dansat cu bustul gol nu stiu pe unde.
Cristi Angheluta? Doar o barba.
Costica Serban? etc.
Si tot asa, mai departe.
Un sfant printre demoni.
Niciunul dintre noi nu ne mai putem ridica la nivelul academic al sfantului Tiberiu (prietenul meu), nici macar scriind poezii cu tilc.
De fiecare data cand colegii de partid mi-au cerut sa-l sanctionam pe sfantul Tiberiu, pentru toate insultele publice pe care ni le-a servit, m-am opus. Pentru ca, nu-i asa - este prietenul meu!
Ieri, sfantul Tiberiu m-a sunat si, cu o voce grava, potrivita cu insemnatatea momentului, m-a anuntat ca va demisiona din partid.
M-a mai rugat sa contez pe el, in continuare, ca pe un adversar.
Asta e, ce sa fac?
Pentru mine, Tiberiu ramane la fel de sfant si la fel de prieten ca si pana acum.
Il cunoasteti si voi, la fel de bine ca si mine.
Daca nu, iata-l mai jos.
Nu confundati chestia aia verde cu o aura.
Este doar o palarie.
7 comentarii:
Ce urat, i-ai pus cea mai dezonoranta poza pe care o aveai prin computer. E urat din partea ta.
Articoulul era cam rautacios si dupa parerea mea prea putin constructiv. Doar o lopatica de gunoi aruncata cu pretentii academice prin intermediul unei catapulte cu bataie prea scurta.
Eu cred ca i-a raspuns cu aceasi moneda lui Brailean, nu a gresit cu nimic.
Doamne Mare Esti!In aceasta viata domnule Tiberiu avem drepturi dar si obligatii!!!Intotdeauna trebuie sa privim in oglinda si sa realizam,daca suntem in stare,in ce parte inclina balanta.Foarte URAT ceea ce ati facut....
Cat despre fotografie,aceasta spune totul...
Nu am spus ca a gresit, ma refeream la articolul urat mirositor al lui Brailean.
La nivel local se urmareste ca fiecare sa aiba scaunelul lui, de care sa traga apoi cu dinti la urmatoarea guvernare iar dupa ce se instaleaza mai vedem daca e competent sau nu, exemplul domnului Oprea asemanator cu un joc din ala vechi cu 999999 in 1, se pare ca e bun la toate, si aici cred ca domnul Carlan castiga teren, Oprea va candida de atatea ori la functii pana va creea desgust, pentru ca nu e nici o alta persoana cu notoriatete mai mare ca a dumnealui,iar domnul Carlan va catiga de la sine razboiul.
La nivel national in guvern totul e o joaca intre copilasi unde fiecare se mandreste cu "jucariile lui."
Un celebru presedinte american spunea : "Daca vrei sa vezi cu adevarat caracterul unei persoane da-i bani si putere".
Totusi apreciez cel mai mult PSD-ul prin tactica pentru ca in toata perioada cat au fost la guvernare au reusit sa scarbeasca clasa intelectuala de clasa politica, incat sa nu mai iasa la vot, pensionarii sunt foarte multumiti au abonamente de autobuz, au incetat cu mersul pe jos, asa ca numai rezista 2-3 ani de pensie si se duc la cel Sfant (sper ca nu la domnul Tiberiu):), asa ca mai raman sa iasa la vot cei ce pot fi cumparati. In functie de cat investeste fiecare partid, scoate oameni in functii&pozitii pe banda demni de a face nimic pentru ca nu stiu ori nu sunt competenti dar nu-i nimic leafa merge, prostii sufera.
Felicitari domnilor, pentru lucrurile marete pe care le faceti in viata, si sper sa fie destul de multe functii pentru a va multumi pe toti.
Pentru Je Suis.
Am ezitat 3 ore, de cand am inceput sa scriu postarea si pana am validat-o, exclusiv legat de poza.
In final, decizia a fost una de demnitate.
Daca un tanar avocat, cu 10 ani practica la bara, este contestat si blamat la intrarea in functie publica, pe motiv ca ar fi dansat nustiu unde, nustiu cand, cu bustul gol la o petrecere privata, atunci trebuie sa raportam si nobletea judecatorului la acest criteriu: bustul gol, la o petrecere privata.
Cu toata strangerea de inima.
Nici pentru unul, nici pentru altul, insa, acest criteriu nu este definitoriu.
Daca vreti, cautati fiecare dintre voi, in arhiva foto personala, si sunt sigur ca veti gasi cu usurinta poza compromitatoare, cand erati bucurosi in familie, sau cu prietenii, intr-o vara la gratar, cu burta goala (pe dinafara).
Altele sunt adevaratele pacate ale sfintilor...
Trimiteți un comentariu