joi, 23 octombrie 2008

Banii, politica si transparenta

M-am trezit azi, intr-un articol din presa centrala, inclus intr-o lista de 600 membri PD-L, care au donat anul trecut partidului "sume mai mari decat permite legea".
Prin urmare, se spune in articol, ANI va porni investigatii, va cerceta averea si se vor confisca sumele care depasesc limitele legale.
Mai mult decat atat, unii dintre cei de pe lista ar fi donat la partid, in 2007, mai mult decat veniturile anuale sau chiar decat intreaga lor avere!!!
Trec peste eroarea majora de cunoastere a legii: 10 salarii minime pe economie reprezinta nu plafonul maxim al donatiei pe care o poate face o persoana fizica la partid, ci suma minima de la care toate partidele sunt obligate sa publice in Monitorul Oficial fiecare donator sau cotizant.
Asadar, oricine da la partid mai mult de 10 salarii minime (5.000 RON) intr-un an, va apare primavara urmatoare in Monitorul Oficial, spre stiinta publicului.
Cat poate dona un cetatean la un partid?
Tot legea spune ca maxim echivalentul a 400 salarii minime anual (circa 200.000 RON in acest an).
Prin urmare, lista de 600, publicata de PD-L in Monitorul Oficial din aprilie 2008, nu este lista de infractori ci lista de donatori semnificativi, pe acte, spre stiinta publicului.
Cat despre ANI, tare m-as bucura sa-mi verifice declaratiile de avere si donatiile la partid, pentru ca reprezint un model de transparenta, in ceea ce priveste aceste operatiuni.
Fac un pas in intampinare si prezint atasat Decontul Averii pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 18 aprilie 2008, care include perioada citata in articolul respectiv.
Acest interval este marcat de trei declaratii de avere, depuse la Senat si care pot fi oricand studiate pe internet: la 30 decembrie 2006 (asa era legea atunci, termenul era sfarsitul anului) respectiv 8 iunie 2007 si 18 aprilie 2008 (termenul nou introdus in lege fiind 15 iunie al anului urmator, ca sa se poata include veniturile anului de referinta, disponibile oficial in primavara urmatoare).
Fac ceea ce ar trebui sa faca orice inspector ANI, sau jurnalist, cand analizeaza evolutia averii unui demnitar: compar averea initiala cu cea finala, pe toate capitolele, vad diferentele in plus sau minus si pe acestea le compar cu veniturile si cheltuielile din aceeasi perioada de referinta.
In cazul meu, compar averea din aprilie 2008 cu cea din decembrie 2006.
Rezulta o diferenta in plus (m-am imbogatit) de 110.000 RON.
Cam 30.000 de euro, departe de "primul milion" clamat de cineva din presa locala, la un moment dat...
Fac apoi balanta venituri/cheltuieli declarate pe aceleasi 16 luni, si constat ca am avut un excedent de 185.000 RON, dupa toate donatiile la partid.
Prin urmare, cresterea de avere este explicata convingator de veniturile declarate, iar donatiile la partid (la jumatate din plafonul maxim la care aveam dreptul legal) sunt 1/3 din toate veniturile mele.
Intr-o sinteza, senatorul Dan Carlan are urmatorul comportament financiar personal, din totalul veniturilor sale:
- 1/3 pentru economisire (salutari domnului Isarescu!)
- 1/3 pentru cariera sa politica, cu acte, transparent si fara ascunzisuri
- 10% pentru rate la creditul imobiliar prin care a cumparat casa fiicei, proaspat absolventa de facultate
- un sfert - pentru consumul personal si decent al familiei (circa 1.300 euro lunar).
Las cititorii mei sa aprecieze daca am un comportament echilibrat sau unul dezmatat.
In schimb, lansez si urmatoarea tema de meditatie politico-jurnalistica: este de blamat si suspicionat politicianul din opozitie care duce transparent bani de acasa in politica, sau politicianul de la putere, care face traseul invers, ducand banii publici in averea personala?!?

duminică, 5 octombrie 2008

Mama a implinit azi 82 de ani. Prilej cu care m-am nascut a doua oara

Azi a fost ziua mamei mele.
A implinit 82 de ani, dupa ce a trait razboiul, plus 5 ani de lagar rusesc, la minele de carbuni din Kramatorsk.
Lagarul - pentru vina de a fi etnic german: purta, la 18 ani, numele bunicilor mei - Klein.
Prin urmare, VINOVATA!
Cat de apropiate or fi alegerile, am facut ceea ce fac in fiecare an, de 5 Octombrie: am fost la mama, la Tarcau.
Cum trebuia sa ajung azi si la Bucuresti, am stat o ora, ne-am bucurat de ziua cu pricina si am plecat spre Iasi.
Cu masina - Peugeotul 407, de care sunt la fel de indragostit, dupa doi ani, ca si in prima zi.
Ploua torential, uneori cu draci.
Intre Piatra Neamt si Roman, o Dacie sede frumos pe sant.
Semn ca nu-i de glumit cu asfaltul ud.
Mai merg doua minute si, pe stanga, un Renault bej iesit pe camp, foarte de curand.
Banuiesc asta (ca-i de curand), pentru ca EL tocmai o strange la piept pe EA, in ploaie, pe marginea soselei, incercand sa o linisteasca.
Imi spun, in gand, ceva de genul "ce v-a apucat, fratilor, pe toti?!?".
N-apuc sa primesc raspunsul: in timp ce eram chiar in dreptul norocosilor scapati din Renaultul de Cluj, din curba din fata mea apare de-a curmezisul un Logan, in plin derapaj de spate, calare pe banda mea de mers!!
Cu viteza si hotarat sa vina peste noi.
Catana batrana, sofer de 21 de ani, aplic regulamentul: volanul strans teapan, din pozitia "10 si 10 minute", nu miscari bruste, nu frana la fund ci doar atat cat nu risti ruperea aderentei.
Trag treptat spre limita dreapta a drumului, adica spre stejarul de pe sant.
Nici o sansa de scapare: izbitura ferma a Loganului in roata mea din stanga fata, apoi o secunda de intuneric, apoi trei pocnituri ca de pusca (sau, mai binecunoscute, ca pocniturile de artificii grele, apropiate de zgomotul pungilor de hartie umflate si sparte in pumn) - ne-au explodat in jurul nostru air-bagurile.
Urmatoarea informatie relevanta - suntem calare pe sant, ne izbim stanga - dreapta, ca pe topoganul de la mare, si mergem sanie, cu oarecare stabilitate, data de greutatea masinii.
Se apropie vertiginos urmatorul stejar, fix in fata noastra!
Il busim si ne oprim.
Chiar asta i-am si zis Mihaelei, aflata in dreapta mea, pe locul acela: "gata!".
Din toate gaurile din bord iese un fum albicios, cu miros ca de plastic prajit.
Primul gand este ca luam foc, apoi dau semnalul de calmare: este pudra de talc din air-baguri.
Centurile de siguranta sunt fleasca: resorturile din stalpii masinii nu mai functioneaza, fiind evident date peste cap de smuncitura.
Usa mea este blocata in malul santului, in timp ce usa Mihaelei nu poate fi deschisa dinauntru. Sau este prea grea, asa cum este ea orientata in sus si cu pozitie imposibila sa o impinga.
Apare cineva din exterior, trage de usa si o deschide.
Mihaela sare cu greu afara, desculta, in noroi.
Al dracului reflex, pun cutia de viteze in pozitia "Parcare" (habar nu am cand, dar mai tarziu am constatat ca asa am lasat-o) iau contactul si ies si eu.
Familia din Renaultul de la Cluj a si uitat de necaz: sunt in jurul nostru si ne ajuta sa iesim din masina. Ca si cum ar fi vrut cineva sa le spuna ca intotdeauna se poate si mai rau.
Clientul meu, omul cu Loganul, s-a rasucit de jur imprejur si a ramas pe sosea, pe banda mea, fix pe dos fata de pozitia lui de mers.
A avut un noroc chior: a primit lovitura in coltul din stanga fata, si nu frontal, ceea ce a descarcat impulsul intr-o rotatie a masinii si nu intr-o busitura surda, intr-un raport de doi la unu in privinta greutatii masinilor (Peugeotul meu trage vreo doua tone).
Despre noi, ce sa mai zic: am vazut-o cu ochii.
Ceea ce ni se pare incredibil este detasarea cu care am trait filmul, amandoi.
Nici un sunet, nici un gest din alea ca in filme, cu mainile pe sus si cu viata revazuta intr-o secunda.
Nici o panica, pina haat, dupa ce am iesit din masina (cand, bineinteles, am reluat faza cu EL, care o consoleaza pe EA).
Pur si simplu o namila alba in fata noastra, din ce in ce mai putin loc, din ce in ce mai sigur ca ne busim, buf, poc-poc-poc, zdruncinaturi si hurducaturi, busitura de copac si apoi mirosul de talc.
Si oala de lut, cu lapte acru, de la Tarcau, absolut intacta!
Semnul cel mai clar ca mai avem multe de invatat de la frantujii lui Peugeot: stiti cu ce sunt tapetati toti sacii air-bagurilor, de jur imprejurul masinii?
Uitati-va in poza, dar pun pariu ca nu v-ati gandit: cu insusi Smiley!!!
Adica, treaba-i clara - dupa ce ai dat cu capul de toti peretii, santurile si copacii, daca mai traiesti, si mai vezi, si mai intelegi, atunci nu mai poti face altceva (daca esti normal la cap) decat sa te bucuri.
Zambeste!
Smile!!
Plecam cu politistul, la postul din comuna, sa facem actele.
"Clientul" meu cu Loganul, medic veterinar de pe la Girov, ma tot intreaba: de unde sunteti, de unde va cunosc, etc.
Rad spre el si are o revelatie.
Spune apasat: Dan Carlan?
Da.
Fraate, peste cine era sa dau! Am terminat facultatea la Iasi, va stiu.
Asta e, lumea e mica.
Intre timp vine Costi, de la Iasi, incarcam bagajele, vine si platforma, incarcam masina si plecam spre casa.
Pot spune ca i-am facut mamii un cadou pe cinste: m-am nascut a doua oara!
Sau, cum spun americanii - a fost prima dintre zilele care mi-au mai ramas de trait!
Dar, ziua nu s-a terminat.
Un telefon duminical la domnul Rebegea (comandantul de la Aeroport) si primesc vestea cea buna: am facut rost de un loc la avion, pentru cursa de seara, ca sa ajung totusi la Bucuresti, chiar daca masina mea este terci.
Ajung la aeroport punctual, exact la 18.30, ca si cum este o zi perfecta.
Vocea de la microfon ne anunta ca, din cauza conditiilor nefavorabile de la Iasi, avionul ce vine din Bucuresti va ateriza, in 5 minute, pe aeroportul din Bacau.
Peste jumatate de ora, aceeasi voce ne anunta ca, tot datorita conditiilor nefavorabile de la Iasi, avionul va ateriza la Bacau ... in cateva minute.
Dupa un alt sfert de ora, din cauza conditiilor nefavorabile de la Bacau, avionul este trimis ... la Otopeni, de unde a venit.
Dupa care, usurarea finala: cursa a fost anulata, plec acasa si mananc lapte acru de la mama. Daca n-o fi, saracul, lapte batut!
Si va scriu si voua povestea, ca sa va fie clar: cand e sa mori, nici dracu' nu te scapa, dar daca e sa traiesti, se rezolva!
Ca si in politica.
Sa traiti!







Socul l-am primit in roata, care a preluat grosul, chiar daca s-a facut pilaf.
Daca venea 20 de cm mai in spate, in portiera mea, era alta poveste...

Schema de joc.

Smile!