duminică, 30 martie 2008

Falimentul Fortus si Cartea de Aur a domnului Fenechiu

Nu de mult, domnul deputat Fenechiu a anunţat cum va scrie domnia sa o carte (aşa, de vreo 500 de pagini) în care va povesti toate realizările PNL pentru judeţul Iaşi.

Una dintre activităţile preferate de domnul Fenechiu, asumată explicit de la începutul guvernării liberale, a fost preocuparea fata de soarta industriei mari a Iaşului.

Rând pe rând, Nicolina, Terom, Moldoplast, CCF Moldova, Antibiotice şi Fortus au intrat sub părinteasca protecţie a domniei sale. Enunţul glorios „am curaj să mă implic în rezolvarea problemelor industriei ieşene” a devenit o insignă strălucitoare a domnului deputat.

Dacă Antibiotice a scăpat în ultima clipă de cuţit, iar Moldoplast pare a fi o privatizare derulată onest de investitor, celelalte fabrici de tradiţie ale Iaşului au urmat trasee aproape identice: "grijă mare faţă de oameni", salarii compensatorii şi o eliminare rapidă a activităţilor productive, pe măsura trimiterii acasă a miilor de muncitori.

În urma angajaţilor trecuţi în şomaj, trimişii pe pământ ai domnului Fenechiu (directorii şi membrii consiliilor de administraţie, numiţi de domnia sa) au avut doar trei ocupaţii: utilajele la fier vechi, contracte de consultanţă grase pentru firmele prietene şi, mai ales, vânzările de active imobiliare.
Plus, bineînţeles, indemnizaţiile uluitoare încasate din fabricile muribunde.

De multe ori, ajutorul „procedural” a venit din partea Fiscului liberal, care a netezit cu gingăşie calea unor vânzări rapide şi controlate.

Cazul Fortus este revoltător,
falimentul CUG-ului fiind una dintre cele mai mari lovituri mortale date industriei ieşene.
O cooperare perfectă a domnului Fenechiu cu AVAS a dus la incredibila intrare în faliment a Fortusului, pregătit acum să intre în marele joc imobiliar ghidonat de echipa liberală.

Sub masca administrării speciale (întâmplător asigurată chiar de către domnul Oleg, reprezentantul celor care au falimentat combinatul) şi cu sula Fiscului liberal în coaste, se va propune în curând un „plan de reorganizare” care va da undă verde
vânzării câtorva zeci de hectare de sub combinat.

Prietenii ştiu de ce!

Implicarea domnului Relu Fenechiu în controlul societăţii este inutil de argumentat, din moment ce şi-a impus propria asistentă în Consiliul de Administraţie, a intermediat mai multe întâlniri între patronatul româno - rus şi AVAS, respectiv reprezentanţii Sindicatului Fortus, exprimându-şi clar întenţiile faţă de această societate, şi anume cele imobiliare.
Confirmarea acţiunilor domnului Fenechiu vine şi din acţiunile de executare silită asupra cvasitotalităţii activelor FORTUS, declanşate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Iaşi, al cărei director este membru marcant PNL, aflat în subordinea lui Fenechiu, la comada căruia lucrează.

O contribuţie criminală la falimentarea FORTUS o are
AVAS, condusă de liberalul Theodor Atanasiu:

- neverificarea bonităţii cumpărătorului, în faza de negociere a pachetului majoritar de acţiuni şi anume METALEXPORTIMPORT S.A. (aflată la vremea respectivă în incapacitate de plată)
- neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contract, de a asigura emiterea, în condiţiile legii, a actelor normative privind acordarea înlesnirilor de plată, sub forma ajutorului de stat
- neîndeplinirea obligaţiilor de monitorizare postprivatizare, ce îi reveneau A.V.A.S conform legii şi a contractului de privatizare, în raport cu noii patroni
- în loc de rezoluţiunea contractului de privatizare, la momentul constatării încălcărilor flagrante a obligaţiilor de către cumpărător, AVAS a permis preluarea controlului FORTUS de către ruşi. Mai mult decât atât, incredibil, AVAS a vândut, prin negociere directă, aceloraşi actori, şi restul pachetului de acţiuni deţinut de stat, oferind astfel întregul control discreţionar al lichidării FORTUS către patronii ruşi şi fiscul ieşean, controlat de echipa Fenechiu.

În timp ce asistenta domnului Fenechiu primeşte o indemnizaţie uriaşă în consiliul de administraţie (se vorbeşte despre … 150 de milioane lei vechi pe lună) peste 1700 de familii riscă să-şi piardă veniturile datorită maşinaţiunilor din jurul FORTUS S.A.

Singura şansă pentru sutele de muncitori ar fi fost rezoluţiunea contractului de privatizare a FORTUS S.A. pentru ca societatea să poată fi redresată.

Cât despre Cartea de Aur a domnului Fenechiu, acum are deja scris un epilog cu aromă de necrolog.
Falimentarea Fortus poate fi considerată lucrarea de doctorat a domnului deputat, în materia dezvoltării economice a Iaşului.

miercuri, 26 martie 2008

Mitul fondator si fiul risipitor

Domnul Nichita spune presei ca m-am dus pe la poarta domnului Simirad, ca sa-l rog sa nu mai candideze la CJ.
Domnul Simirad spune, tot presei, ca nu-i adevarat.
Eu spun, la fel ca domnul Simirad, ca nu-i adevarat.
Atunci, care-i faza?
Simplu.
Credibilitatea primarului Nichita a cazut la cote de neimaginat cu doi ani in urma.
"Mitul fondator" al mostenirii primariei redevine singura speranta de care se mai poate agata fiul risipitor.
In 2003, pentru a-l putea mosteni, PSD l-a omorat politic un pic pe batranul Simirad, scotandu-l din joc.
Acum, dupa 4 ani, averea mostenita a fost paraduita de fiul risipitor.
Falimentul bate la usa primarului.
Planul ultim este sa-l invie pe raposatul politic, acesta sa-si revendice proprietatile (capitalul electoral) si sa-i faca lui Nichita o donatie de popularitate care sa spele imaginea primarului.
Adica sa improvizeze tandemul Nichita - Simirad, in care acesta din urma sa-l laude cu sarg pe gospodarul cel vrednic.
Invierea trebuie sa aiba un carlig, un scandal, un vector de propagare care sa trezeasca emotia publica si sa readuca atentia asupra domnului Simirad.
Ce carlig poate fi mai bun decat efortul adversarilor de a-l impiedica pe domnul Simirad sa intre in joc?
Din pacate pentru dansii, aparenta inviere are miros de inmormantare definitiva.
Plecat in diplomatie din plina glorie de primar, iesit de ani buni din viata politica activa, domnului Simirad i se ofera acum sansa nemeritata de a pierde, prima data in viata lui, la 67 de ani, o batalie pe uninominal.
Adica o plecare definitiva in istorie, cu o infrangere jenanta, la final de cariera.
In acelasi timp, el insusi in fata esecului vietii, Nichita va extrage din blajinul batran, cu pipeta, putinul capital politic ce mai poate fi transferat catre sine de careva.
Suna sinistru, dar acesta este tabloul unei lupte disperate pentru supravietuire a celui care a fost infrant de propria aroganta si betie a puterii - Gheorghe Nichita.
Cat despre domnul Simirad, nu am nici o bucurie sa ma gandesc la oportunitatea pe care il obliga altii sa mi-o ofere - revansa!
Vine mult prea tarziu, ca sa ma mai entuziasmeze.
Va fi o simpla datorie de onoare, savarsita cu demnitate.

O victorie de 2 lei

Da, este adevarat.
Am pierdut actiunea privind bugetul local pe 2007, buget care a fost "aprobat", in ianuarie anul trecut, de mai putini consilieri municipali decat prevede regulamentul consiliului local.
Domnul Nichita se bucura zgomotos, cum ca s-a aratat dreptatea si s-a dovedit cine joaca corect.
Defapt, am pierdut copilareste, din greseala colegului care a depus actiunea la Tribunal: a uitat sa ataseze timbrul judiciar de ... 2 lei!
Actiunea a fost respinsa ca netimbrata si-atata tot.
Scrie si pe internet, pe site-ul instantei.
Ramane tergiversarea judecarii acestei spete, vreme de un an, pana cand s-au cheltuit toti banii, creditele externe pe 22 de ani s-au angajat, iar banii au fost directionati catre santierele electorale ale domnului Nichita.

marți, 25 martie 2008

Ratzoieli de Pascani

Inca dinainte de fuziune, structura PLD din Pascani a fost penetrata cu cativa domni "de bine" din echipa multicolora politic a primarului Ratoi.
Obiceiul este arhicunoscut, stiut fiind ca este bine sa ai cateva partide alaturi la greu, daca nu politic, macar prin cartitze.
Ajunsi bine mersi in PD-L, dupa fuziune, cei patru (4) distinsi domni au inceput imediat atacul, singura lor tinta fiind dinamitarea, din interior, a candidaturii domnului Rusu Leonard la Primaria Pascani.
Nici macar fisa de evidenta nu si-au completat-o, pentru a primi carnetul de partid.
N-a fost saptamana in care acestia sa nu puna pe tapet problema schimbarii candidatului de primar, in sedintele de la PD-L Pascani, creand o permanenta foiala in organizatie.
Acum, odata lansata candidatura singurului om din Pascani care poate rasturna dictatura ratzoista, dansii au ramas fara obiect.
Vor pleca la PNG, pentru a o lua de la capat, de data asta la suprafata, candidand doar pentru a-l ataca pe candidatul democrat-liberal.
Am numai cuvinte de multumire pentru ca ne scutesc de turbulentele de pana acum.
Cvasitotalitatea colegilor proveniti din PLD, impreuna cu toti cei peste 2070 de membri ai fostului PD, continua proiectul inceput acum trei luni si vom castiga Primaria.
Un singur repros am sa le fac celor 4 trecatori: au convocat o conferinta de presa in care anunta "trecerea filialei PD-L Pascani la PNG".
Rog jurnalistii care vor fi la conferinta de presa sa faca un gest minor, care sa risipeasca orice dubiu cu privire la persoanele care se vor afisa ca fiind "filiala PD-L" - rugati-i sa va arate un carnet de membru de partid, fie el PD-L, PD sau PLD.
Daca nu-l vor putea arata, inseamna ca sunt simpli figuranti de pe strada, intr-o jalnica butaforie inscenata de comunistii de Pascani.

Cuvenitele scuze, domnului Aurel Dobasu

Ca orice politician aflat in campanie, mai fac si greseli.

O asemenea greseala, pe care am comis-o recent, este semnalata cu promptitudine de catre unul dintre reperele morale ale presei iesene, cel care vegheaza, fara de odihna, la curatenia jocului politico-mediatic din orasul nostru.

Recunosc greseala, drept pentru care o si corectez, chiar acum: intr-adevar, site-ul despre care vorbeam nu are doar 150 de vizitatori pe zi, ci peste 500.

Drept pentru care, imi cer scuze public, de doua ori.

Prima data, pentru greseala de mai sus.

A doua oara, pentru ca sunt atat de nemernic, incat l-am pus pe domnul Dobasu in situatia ca toate editorialele domniei sale, din februarie pana astazi (cinci la numar), sa se refere exclusiv la netrebniciile mele...

sâmbătă, 22 martie 2008

sâmbătă, 15 martie 2008

Alfabetul administratiei rurale

PSD conduce Consiliul Judeţean Iaşi de la Revoluţie, cu o scurtă pauză în contul PNL.
Rezultatele celor 18 ani de PSD se văd cu ochiul liber, în satele judeţului.
Trebuie să fii orb ca să nu vezi că, ajuns la majorat, satul ieşean nu a trecut nici de abecedarul civilizaţiei.
De aceea, am decis să preiau Preşedinţia Consiliului Judeţean.

Sunt în floarea vârstei – am 47 de ani.

Am fost timp de 8 ani consilier municipal de Iaşi.
Presa locală a scris că am fost cel mai bun.
Am învăţat atunci ce înseamnă administraţia locală.

Sunt, din 2004, senator al Partidului Democrat.
Sunt Preşedintele Comisiei pentru Administraţie Publică din Senat, unde am învăţat tot ce înseamnă guvernarea şi cum poţi ajuta comunităţile locale să se dezvolte.
Presa din Iaşi spune că sunt cel mai bun parlamentar al judeţului.

Sunt Preşedintele Organizaţiei Judeţene PD-L Iaşi. În 2006, Partidul Democrat m-a ales în conducerea sa naţională, ca Secretar Executiv pentru Dezvoltare Locală şi Regională. Ştiu cum se aduc bani europeni, pentru a civiliza satele judeţului.

Iată de ce colegii mei mă consideră potrivit să preiau funcţia de Preşedinte al Consiliului Judeţean, în cea mai săracă regiune a Europei.

Am trei obiective majore, pentru civilizaţia satului ieşean:

- Drumuri decente, scoase din noroi.


- Prin iluminatul public, să scoatem satele din întuneric.

- Prin aducţiuni de apă şi canalizare, să scoatem boala şi mizeria din sate.

Mai pe scurt, Asfalt, Becuri şi Canalizare: abc - ul de care încă nu au trecut cei care conduc judeţul Iaşi de 18 ani.


luni, 10 martie 2008

Halal de mine, sunt milionar!

Ati citit "Halal de mine, sunt orfan!" de Shalom Alehem?
Un copil evreu, de familie foarte saraca, duce o viata gri, plina de constrangeri, tristete, lipsa de afectiune, foame, etc.
Intr-o buna zi, apare o noua nenorocire, si-i mor parintii.
Toata familia se aduna si, asa cum este normal, matusile si bunicile tin aproape de saracul copil: afectiune, incurajari, o lingurita de dulceata, hainute relativ noi, mangaieri si alte amabilitati nemaivazute pana atunci.
Dupa doua zile, pustiul bulversat pune o concluzie pragmatica si de bun simt: "halal de mine, sunt orfan!"

Dupa o discutie de juma' de ora cu Sorin Semeniuc, in care i-am dat atatea detalii cat nici consoarta mea nu stie, a rezultat in Ieseanul un minunat articol despre cum m-am inchiaburit.
Mai pe scurt, am ajuns milionar in euro.
Cum? Simplu!
Dupa ce am avut, la intrarea in mandat si in urmatorii trei ani, lichiditati declarate de circa 160.000 euro, am cumparat o casa de 395.000.
Am dat jumate din agoniseala de o viata (79.000 euro) plus un credit de 316.000, pina la venerabila varsta de 70 de ani.
M-am cacait vreo doua luni cu creditul, pe care l-am obtinut in ultima zi, gata sa pierd si casa si avansul de 45.000.
Casa, de 340 mp construiti, ma costa vreo 1200 euro/mp.
Alti shmecheri din politica fac furori cu chilipiruri.
Etajul, inchiriat, ma ajuta sa platesc rata lunara, in timp ce apartamentul de la parter este ceea ce am putut face si eu pentru copilul meu, de 25 de ani.
Asadar, am ramas cu jumate din ce-am avut, plus un credit de vreo 11 miliarde, pana mor.
Concluzia distinsului meu interlocutor de la Ieseanul este pe masura: am atins, usurel, primul milion de euro ca politician.
Mishto, nu?
Este adevarat, veniturile de parlamentar mi-au permis accesul la un credit de valoare mare. In prezent, chiria din centru este mai mare decat dublul ratei la credit, ca asta-i viata! Peste 20 de ani, casa va fi a noastra si datoria platita. Adica voi fi batran si ... bogat?!? Probabil.
Dar, de la dator vandut sa ajung milionar, asta-i chiar o veste buna!
Asa ca, pragmatic si optimist, va declar pe cuvant: halal de mine, sunt milionar!

sâmbătă, 1 martie 2008

Scremetele manipulatorilor disperati

Abia intors de prin judet, am apucat sa citesc cate ceva din presa locala de azi.
Printre altele, un distins editorialist, dintre cei care se screm de buna bucata de timp sa bage dihonie intre mine si domnul Oprea, scrie senin ca as fi dat publicitatii o cifra din sondajul CSOP (40% intentie de vot pentru Nichita) in timp ce tin tot restul sondajului sub mare secret.
Bineinteles, secretul este din motivul ca nu ne-ar place cifrele noastre, dar intentia de vot pentru Nichita am dezvaluit-o, ca sa-i fac in ciuda rectorului.
Nu-l banuiesc pe distinsul scriitor de incapacitate de a intelege romaneste.
Prin urmare, nu ma adresez aici lui, ci doar cititorilor lui, care pot cadea in capcana.
Am postat marti, chiar aici, pe blog , cateva cifre din sondaj.
La punctul 3, avem testarea sanselor de realegere a lui Nichita (in fapt, un fel de tur doi, fara contracandidat, primarul concurand singur).
Asadar, in conditiile in care primarul concureaza singur, 26% sunt nehotarati, 29,8% l-ar realege pe Nichita si 44,2% nu.
Daca luam numai raspunsurile ferme, fara nehotarati, balanta este, in mare, 60/40 impotriva lui Nichita - FARA CONTRACANDIDAT IN FATZA, ma-ntelegi?
Intrebare de baraj: daca, candidand singur, Nichita are doar 29%, sa se calculeze cam cat ar avea intentie de vot daca are si contracandidati, precum Dumitru Oprea, omul PNL si Irina Schrotter!
Ca sa nu mai insistam pe teza secretomaniei din jurul sondajului, mai spun doar ca intentia de vot pe candidati nici nu a fost prinsa ca intrebare in sondaj, din motive foarte clar argumentate: nu sunt declarati toti candidatii, PD-L are transata decizia pe candidat la Iasi, deci nu are rost sa masuram acum candidati ipotetici.
Aceasta a fost macheta chestionarului in toate judetele din tara - fara intentie de vot pe persoane.
In clipa in care PNL va anunta candidatul, putem face primul sondaj cu intentie de vot pe persoane, fara variante alternative sau 2-3 candidati la un partid.
In sondajul de fata, am avut in schimb intrebari privind intentia de vot pe partide (inclusiv "candidatul carui partid il veti vota pentru primar") pentru a se vedea suportul politic al viitorilor candidati.
Despre discretia asupra datelor nu are rost sa mai insist.
Cine face sondaje serioase, nu le da la public in toiul luptei.
Dupa ce acestea si-au atins finalitatea (nu mai sunt chiar proaspete sau am luat decizia asupra candidatului) pot fi facute cadou. Acum, insa, sorry, nu se poate!
Asa ca nu va mai scremeti degeaba fratilor manipulatori, stiti bine, pe surse, ca finala este detasat Oprea - Nichita, ca Nichita nu se realege nici daca va candida singur si ca, la toti indicatorii calitativi (incredere, imagine, competenta, leadership, onestitate) Dumitru Oprea domina topul.
In rest, s-auzim numai de bine!

A venit primavara!

Am iesit astazi, cu domnul Oprea, la prima zi (oficiala) de primavara.
A fost relaxant, cu multe surprize placute.
Cel mai placut a fost sa vad reactia extrem de pozitiva a oamenilor la adresa domnului Oprea, semn al unui potential electoral deosebit.
Practic, nu numai ca nu am intalnit reactii adverse, dar am vazut foarte multa caldura si speranta la cei cu care am vorbit.
A doua impresie foarte placuta a fost capacitatea deosebita de comunicare directa a candidatului, capitol la care aveam oarecare temeri (ma gandeam si eu, ca altii, la un om invatat numai cu atmosfera academica, care da piept dintr-o data cu lumea din strada).
Nici vorba de distanta, nici vorba de angoase sau de blocaj in contactul direct cu oamenii.
Dimpotriva, un curaj admirabil de a aborda pe cei care-i ies in cale, cu comunicare pozitiva si directa, cu adaptare din scurt la orice problema semnalata (si, slava domnului, au fost destule...).

Mai pe scurt, sunt foarte optimist - rectorul nu este numai un foarte bun viitor primar, ci si un candidat cu certe calitati de comunicare in contactul direct.