marți, 23 februarie 2010

Cine a furat Bahluiul?!?

Domnul Nichita este suparat.
Dan Carlan si Constantin Simirad i-ar fi furat proiectul (ideea) amenajarii Bahluiului.
Oare este vreunul dintre noi, vietuitorii de azi, inventatorul acestor idei?
Ma indoiesc sincer si suntem ridicoli daca ne ciorovaim pe acest subiect!
Sa vedem ce spune istoria.
Prin amabilitatea domnului arhitect (iesean de origine) Bogdan Radu Herovanu aflam urmatoarele:

Planuri de regularizare a cursului Bahluiului au existat încă din secolul al XVIII-lea. În raportul lui König din 18 februarie 1785, se propunea "(...) realizarea unui canal navigabil care va trece prin Iaşi".
Într-un raport din anul 1787, contele Alexandre d’Hauterive, secretarul personal al domnitorului Alexandru Ipsilanti, a catalogat acest proiect ca fiind lipsit de eficienţă: "(...) Ce alt s-ar putea trimite din Iaşi decât noroi?"
Chiar dacă ideea a fost abandonată, ea a fost reluată în articolul 158 din Regulamentul Organic
(1832)
când s-a prevăzut că "Siretul şi Prutul (...) trebuie a se curăţi şi a se face mai îndemânatic pentru plutirea sau pentru a se face canaluri de comunicaţie, de pildă unirea Siretului cu Prutul prin râul Bahlui, care ar fi de mare folos şi pentru comercia capitalei".
Ca urmare a tăierii pădurilor aflate pe malurile sale, dar şi a zăgăzuirii apelor de către proprietarii de moşii care au amenajat iazuri, debitul Bahluiul a scăzut, astfel încât "dispuet şi cu ape turbure, trist ajunge în faţa cetăţenilor capitalei, în o stare vrednică a reclama a lor compătimire" (Gazeta de Moldavia, 13 august 1851 - Bahluiul)
În anul 1862, ca urmare a mutării capitalei Principatelor Unite de la Iaşi la Bucureşti, omul politic moldovean Mihail Kogălniceanu cerea compensaţii economice pentru fosta capitală a Moldovei, între care şi realizarea canalului navigabil Bahlui-Prut, prin care Iaşul să devină "port-franc"
În jurul anului 1880, lângă podul de cale ferată de pe linia Iaşi-Ungheni (1874), într-o baltoacă lărgită de viituri care era din vechime scăldătoarea târgului, ieşeanul Gafencu a amenajat gherete şi bufete, transformând zona în Băile Bahluiului. Fete în costume de baie, cu pantalonaşi treisferturi, îmbiau pe turişti cu cafele şi bere rece.
Între anii 1911-1913 s-a efectuat o rectificare a albiei Bahluiului în zona municipiului Iaşi. Ca urmare a topirii zăpezilor din perioada de iarnă sau a ploilor torenţiale din perioada de vară, Bahluiul ieşea din matcă şi inunda partea de jos a oraşului (până la Fabrica de Ţigarete şi la Gara Iaşi), transformând-o într-o mlaştină. Nu existau diguri de protecţie care să elimine pericolul de inundaţii.
În anii '60-'70 ai secolului al XX-lea, sub coordonarea primarului Ioan Manciuc, s-au efectuat lucrări de regularizare a albiei râului Bahlui, ca urmare a inundaţiilor care ameninţau municipiul Iaşi (în special cartierele Dacia, Alexandru cel Bun sau Mircea cel Bătrân). S-au construit cu acest prilej diguri de protecţie. Realizarea acestor lucrări a presupus amenajarea a 13 lucrări hidrotehnice complexe (apărare contra inundaţiilor, irigaţii, piscicultură, alimentări cu apă industrială).
În anii '80 ai secolului al XX-lea, specialiştii Ministerului Mediului au elaborat un proiect de transformare a Bahluiului în râu navigabil, dar acesta a fost abandonat de conducerea de atunci a ţării, nefiind considerat o prioritate. Proiectul prevedea îndreptarea cursului sinuos al Bahluiului între localitatea Leţcani şi municipiul Iaşi, în zona străzii Cicoarei, prin crearea unui canal Leţcani-Iaşi, prin care să se redea municipalităţii câteva zeci de hectare de teren pentru dezvoltarea unor proiecte investiţionale
Ca urmare a faptului că nu s-a efectuat timp de aproape 40 de ani nici o lucrare de decolmatare şi igienizare a râului, iar întreprinderile industriale din judeţ au deversat substanţe poluante în apă (în principal azotaţi şi fosfaţi), Bahluiul a devenit un râu poluat.
Pe lângă acestea, unii cetăţeni ai municipiului Iaşi au aruncat deşeuri în albia acestuia (în special în zonele periferice) afectând grav starea acestuia.

sâmbătă, 20 februarie 2010

Ce nu scria in scrisoarea mea deschisa catre PNL

Nu am obiceiul să intru în polemici pe blog.
Am apreciat blogul drept un instrument foarte util pentru a-mi prezenta public poziţiile sau gândurile, fără a interacţiona neapărat cu alte bloguri.
Fac azi o excepţie, uşor de înţeles.
Îi mulţumesc lui Marius Dangă pentru că tocmai a dat curs invitaţiei mele – a deschis dezbaterea legată de o guvernare locală de centru-dreapta, asumată transparent de PDL şi PNL.
Fireşte, invitaţia pe care tocmai am lansat-o strânge în spate pe mulţi lideri ai PNL Iaşi.
De aceea, înţeleg prima reacţie – gestul lui Dan Cârlan ar fi chiar o piedică a acestei alianţe!!
Ca şi cum, pe căi neştiute, toată suflarea liderilor PNL era gata pregătită sufleteşte să facă acest pas, când ... hopa, scrisoarea de invitaţie, o mare jignire publică...
Nu-i nici pe departe aşa.
Probabil că doare lărgirea cercului de dezbatere a acestei teme, trecerea cu ea în palierele doi şi trei ale PNL, iminenţa unei discuţii deschise şi frontale pe acest subiect, în faţa „poporului liberal” cum spune Marius, într-un moment special, când nu-i prea poţi refuza „poporului” doleanţele – alegerile interne.
Să nu credem cumva că am ales întâmplător acest moment.
Un mandat clar pentru o alianţă PDL-PNL, dat prin votul „poporului liberal”, ar reprezenta pentru toată lumea o garanţie a stabilităţii.
O garanţie că nu ne schimbăm opinia cu 5 minute înainte de şedinţă.
O garanţie că nu se mai întâmplă ceea ce s-a întîmplat în septembrie.
Atunci când onoarea şi cuvântul domnului Simirad (apărătorul ferm al vicepreşedintelui PNL Chirilă, pe simplul motiv al respectării înţelegerii făcute de PNL cu domnia sa cu un an în urmă) a fost răsplătită, la o negociere de noapte, prin înlocuirea înţelegerii PDL – PNL cu un troc PNL – PSD.
Cu asta am răspuns ultimei nedumeriri a domnului Dangă – după ce am intrat în acea şedinţă CJ din septembrie alături de PNL, pentru a susţine împreună pe vicele Chirilă, şi am ieşit din şedinţă fără vicepreşedintele PDL, pe cine ar fi normal să-l eliberăm din funcţie mai întâi şi pe cine să păstrăm, dintre actualii doi vicepreşedinţi?
A doua chestiune – invitaţie publică sau instituţională?
Marius Dangă ştie, cu siguranţă, că de aproape o lună discutăm această chestiune la nivelul unora dintre liderii PNL Iaşi, după cum ştie şi de ce am oprit, în ultimul moment, eliberarea din funcţie a vicelui Chirilă, la ultima şedinţă CJ – pentru a da şansa acestei dezvoltări politice.
Prin urmare, este vorba de mult mai mult decât un simplu gest public, printr-o scrisoare.
Numai că, tot în acest timp, dezvoltarea politică merge bine mersi pe cealaltă linie (PNL – PSD), cu accente vizibile de troc şi nu de acord politic transparent.
Prin urmare, dragă Marius, după tatonările de care şi tu ştii, este timpul să luăm o decizie fermă şi transparentă.
Şi, nu te supăra, dacă invoci o abordare instituţională, te rog să consideri foarte simplu că, după contacte la nivel de oameni, am lansat public un document oficial, instituţional, cu antet de partid şi semnat de preşedintele organizaţiei judeţene PDL.
Acum, pe bloguri, doar îl comentăm.
Închei cu a treia problemă – vizitele de curtoazie la aleşii locali PNL.
Nimic nu este mai important pentru un primar decât să fie ajutat de cineva să-şi îndeplinească proiectele pentru comunitatea care l-a ales.
Am ales, aproape în egală măsură cu ai noştri, să sprijinim şi primarii PNL, pentru a da satisfacţie indirectă alegătorilor acestora – aţi ghicit, de centru dreapta!
Când vizitele noastre de curtoazie la ei, ca şi ale lor la noi, sunt mai dese şi eficiente decât ale propriilor lideri, asta poate ridica un semn de întrebare, dar nu înspre PDL.
Deocamdată, dacă îi număraţi la sedintele PNL, nu vă ies lipsă la apel, prin urmare nu sunt motive de reproş.
Doar eventuala gelozie că li se întâmplă şi lor proiecte utile comunităţii locale, proiecte în care avem şi noi un merit.
Ca să fie clar, însă, scrisoarea mea li se adresează şi lor, sau – mai ales lor!
E timpul, pentru toată lumea, să despărţim grâul de neghină, priorităţile strategice de cele mărunte, interesele comunităţii de cele de grup sau personale.
Noi dorim să o facem asumat şi transparent, împreună cu PNL.
Şi la CJ, şi la Primărie.
Dacă nu se poate, ne-om descurca şi singuri, căci Dumnezeu e mare...
Asta scrie, defapt, în scrisoarea mea deschisă!
P.S. Exista, intr-adevar, o asemanare cu turul doi de la Primarie.
Si atunci, a doua zi dupa turul intai, l-am rugat pe domnul Fenechiu, direct si personal, sa vina langa PDL in turul doi, pentru a-l sustine pe domnul Oprea.
Raspunsul, tot direct si personal - este cu desavarsire exclus, il vom sprijini pe Nichita.
Dupa care, m-am adresat direct electoratului liberal, membrilor si simpatizantilor PNL, cerandu-le direct votul.
Inca mai calculez la teoria domnului Danga - aceasta scrisoare l-ar fi ajutat pe Nichita.
Deocamdata nu-mi iese!
Apropo, Marius, tu pe cine oi fi votat in turul doi la Primarie?!?

vineri, 19 februarie 2010

Invit PNL Iasi la o guvernare locala de centru dreapta

Stimaţi membri şi simpatizanţi ai PNL Iaşi,
Stimaţi lideri de azi sau de mâine ai naţional – liberalilor ieşeni,

în alegerile locale din iunie 2008, electoratul ieşean ne-a creditat pe noi, democrat – liberalii şi naţional – liberalii, cu 60% din numărul de locuri din Consiliul Judeţean, respectiv Consiliul Municipal Iaşi.
Acesta a fost un mandat clar pentru o guvernare locală de centru – dreapta, asigurată printr-o majoritate asumată de PD-L şi PNL în cele două consilii.
Oferta noastră în acest sens a fost refuzată atunci, în 2008, de către PNL.
În momentul de faţă, PNL Iaşi preferă o alianţă netransparentă cu PSD în Consiliul Municipal, la dispoziţia primarului Gheorghe Nichita, în timp ce acelaşi tip de alianţă se manifestă şi la Consiliul Judeţean dar cu accente de ostilitate la adresa Preşedintelui Constantin Simirad.
În Consiliul Judeţean, Partidul Democrat – Liberal este partenerul ferm şi necondiţionat al Preşedintelui Simirad, având datoria de a-i oferi acestuia în sprijin o majoritate stabilă şi coerentă, pentru sprijinirea proiectelor majore ale Iaşului.
Există deja, şi nu este un secret de o bună bucată de timp, un grup important de consilieri judeţeni din cadrul PSD şi PNL, care se vor alătura la vot grupului PDL, pentru a determina alegerea unui vicepreşedinte PDL pentru Consiliul Judeţean, chiar şi fără voia partidelor lor.
Opţiunea acestor colegi este determinată în mod simplu şi clar de convingerea că proiectele judeţului vor fi substanţial sprijinite prin prezenţa lângă Preşedintele CJ a unui reprezentant al grupului politic fidel acestuia, respectiv prin implicarea directă a partidului de guvernământ.
Nu este un secret, de asemenea, faptul că, în urma discuţiilor exploratorii cu o parte din liderii liberali, am amânat această decizie în precedenta şedinţă a Consiliului Judeţean, cu scopul clar de a da şansa ultimă unui dialog cu şi în PNL, în ideea constituirii acestei majorităţi transparente şi asumate, atât în CJ cât şi în Consiliul Municipal.
Consider că apropiatele conferinţe de alegeri interne din PNL Iaşi, atât la municipiu cât şi la judeţ, reprezintă o oportunitate exclusivă pentru dezbaterea în PNL a acestei oferte de colaborare, cu luarea unei decizii tranşante.
Vă invit aşadar, stimaţi lideri şi simpli delegaţi la conferinţele PNL, să determinaţi adoptarea unei decizii politice strategice pentru PNL Iaşi – majorităţi asumate transparent împreună cu PD-L, în CJ şi CLM, pentru o guvernare locală de centru – dreapta la Iaşi.

marți, 9 februarie 2010

Volga alba si bicicleta neagra

O ştire, şocantă pentru mine, a apărut azi în media locală – Ministerul Mediului a abandonat proiectul deşeurilor de la Iaşi!

Şocantă prin neadevărul ei flagrant.

Ministerul Mediului a oferit Iaşului, pe vremea Sulfinei Barbu, o cofinanţare uriaşă, din bugetul propriu, pentru depozitul ecologic de gunoi de la Ţuţora şi închiderea (adică vindecarea din punct de vedere ecologic) vechii vărsători de la Tomeşti.

Vă amintiţi, este situaţia celebrei pierderi de către Iaşi a fondurilor nerambursabile ISPA, datorită neglijenţei Primăriei Iaşi, în 2005 (au făcut proiectul dar nu aveau terenul).

Aşadar, a venit Ministerul Mediului şi a oferit 75% din bani, pentru a se face, totuşi proiectul.

După doi ani minunaţi pierduţi de primărie fără să pornească investiţia, aceasta a început, greoi.

A trecut timpul, a venit criza, bugetul este tot mai strâmt iar nevoile tot mai mari.

Cu toate acestea, am asigurat anul trecut 150 miliarde proiectului de la Iaşi.

În situaţia actuală ar mai trebui, însă, cam 2-3 ani.

În proiect sunt două obiective – construcţia nouă (prima celulă a depozitului ecologic) şi închiderea celui vechi. Aceasta din urmă costă în jur de 4 milioane de euro, din care 3 milioane de la bugetul propriu al Mediului şi un milion de la Primărie.

Ce ar trebui să finanţăm mai întâi - construcţia nouă, sau închiderea celei vechi?

Dacă mergem cu construcţia nouă, vindecarea Tomeştiului aşteaptă încă doi ani.

Dacă vindecăm Tomeştiul mai întâi, stăm cu construcţia nouă.

Iată de ce căutăm soluţii.

Pentru că mă interesează.

În paralel, la minister avansăm cu pregătirea proiectului de finanţare pentru POS Mediu (nerambursabil) tot pentru investiţii legate de deşeurile Iaşului.

S-a pornit la drum cu o bugetare estimată preliminar (şi rezervată Iaşului) de 34,5 milioane euro nerambursabili.

Se constată, în urma detalierii studiilor de fezabilitate, că necesarul pentru obiectivele propuse e mai mic - spre 32 milioane. În această situaţie, contractul se va încheia pe suma exactă, “pierzând” aproape 3 milioane euro din rezervarea iniţială.

Exact cât trebuie să pună Ministerul Mediului, în celălalt proiect, pentru Tomeşti, din banii noştri.

Cred că v-aţi prins deja, nu-i aşa?

Intervenim din mers, facem lobby, schimbăm soluţii şi includem şi vindecarea Tomeştiului pe fondurile nerambursabile, valorificând bugetul rezervat iniţial.

Ca urmare, încă din toamnă aceasta intră în execuţie.

Adică nu ne mai doare capul la care secţiune să dăm prioritate, ambele fiind în finanţare simultan.

Iată cum, în media locală, Iaşului nu i s-ar fi dat ci i s-ar fi luat finanţarea.

Exact ca în celebra poveste a tovarăşului Boris Ivanovici, cu bicicleta neagră şi Volga albă…

luni, 1 februarie 2010

Te asteptam la constructie, Tudore!

Deputatul independent Tudor Ciuhodaru a anuntat azi, in plenul Camerei Deputatilor, ca alege sa activeze in grupul parlamentar al PDL.
Potrivit Regulamentului Camerei, un deputat devenit independent prin demisia dintr-un partid (si, implicit, din acel grup parlamentar) are dreptul sa se afilieze oricarui alt grup parlamentar dintre cele existente.
Este o prevedere care apara dreptul deputatului demisionar sa se bucure de infrastructura si logistica unui grup parlamentar, pentru a-si desfasura in bune conditii activitatea.
In acelasi timp, afilierea la un grup parlamentar poate fi un bun prilej de apropiere si chiar inscriere in partidul respectiv.
Chiar daca Tudor a negat vehement in 11 ianuarie (cand a demisionat din PSD) orice intentie de inscriere in PDL, si chiar daca nu am avut chiar nici o discutie in acest sens cu el, dupa acel moment, cred ca nimic nu este imposibil.
Echipa PDL Iasi a fost si este deschisa neconditionat oricui doreste sa-si aduca aportul la constructia organizatiei si la sustinerea multiplelor proiecte pe care aceasta le-a generat in decursul timpului.
De aceea, cred ca Tudor poate fi binevenit la o astfel de constructie, daca va simti in timp ca acest lucru se potriveste cu aspiratiile si convingerile lui.
Un lucru trebuie sa fie clar, in schimb, inca din prima secunda: proiectele majore pe care organizatia noastra le-a creat in acesti ani (si ma refer aici punctual la Institutul Regional de Oncologie si la SMURD) sunt absolut ne-negociabile!
O spun aici si acum, deschis, din prima, chiar eu, ca sa auda nemijlocit toti cei interesati, fie ca vorbim de corpul medical din Iasi, fie ca vorbim de cei peste 5200 de bolnavi de cancer inca vii, aflati in evidentele Clinicii de Oncologie Sf. Spiridon, fie ca vorbim despre cei 5,5 milioane de moldoveni carora ni se poate intampla oricand sa aflam vestea cea distrugatoare - cancerul a venit si in familia noastra!
La fel de clar, insa, am certitudinea ca se poate da satisfactie deplina ambelor echipe medicale de exceptie pe care le are Iasul (urgentistii si oncologii) prin coexistenta lor atat cat va fi nevoie in noua cladire din Copou, partajata sub cupola integratoare a Consortiului format din Institutul de Oncologie si Spitalul de Urgente.
Pentru asta, este nevoie de pragmatism, de atitudine pozitiva si constructiva, de toleranta si de eliminarea orgoliilor personale.
De aceea si fac primul pas, spunand simplu - Tudore, te asteptam la constructie, pentru binele tuturor pacientilor care au nevoie de ajutor!