Sfantul Tiberiu, prietenul meu

Aceasta postare rog sa nu fie analizata politic.

Am si eu dreptul, pe blog, la o confesiune personala.

Tiberiu este un sfant.

Inegalabila sa tinuta morala si academica il califica din plin pentru aceasta demnitate spirituala.

Pe de alta parte, Tiberiu este prietenul meu si sunt mandru de asta.

Putini dintre noi avem privilegiul de a avea printre prieteni un sfant.

Ca orice sfant care se respecta, prietenul meu mai are si defecte.

Nu mari, dar are.

Spre exemplu, pe acela ca orice functie care exista pe acolo, prin rai, sau pe aici, pre pamant, i s-ar cuveni numai bine.

Si pe acela ca oricine altul ar ocupa o functie (fireste, implicit cuvenita dumisale) pe acolo, prin rai, sau pe aici, pre pamant, este de drept negru si pacatos.

Sustinut de politrucii cei negri, sfantul Tiberiu (prietenul meu) are o functie si aici, pe pamant, in fruntea judetului - consilier judetean.

Caindu-se de dubla sa legitimare (precum in rai, asa si pre pamant) sfantul Tiberiu (prietenul meu) trage o scriptura despre politruci.

Povestea noastra este veche.

Suparat pe liberali, in 2004, ca nu l-au desemnat candidat de primar, a ales calea dizidentzei, alaturi de mine, si a venit spre PD.

El chiar avea dreptate, nu era un vesnic perdant ca mine, bolnav de primarita. Era o tanara speranta, tocmai luase 1% la alegerile din 2000 si nimic nu-i mai statea in cale sa fie primar.

Prima suparare in PD a suferit-o in octombrie 2004, cand era normal sa devina parlamentar. N-a fost el, ci Petrica, trecut imediat pe lista neagra.

Urmatoarea suparare vine in ianuarie 2005, cand a dorit sa fie subprefect.

Cu mare greutate ne-a iertat, dupa ce raposatul Florin a trecut prin toate sudalmele posibile, pentru uzurparea tronului.

Am incercat sa-i ostoim durerea si, in cel mai pur stil carlanesc, ca un shogun, l-am dus de mana la Ministerul Integrarii Europene. Obtinusem pentru el nominalizarea in functia de Negociator Sef Adjunct al Romaniei pentru aderarea la UE.

O mare problema ne-a nimicit proiectul (altminteri numai bun!) - nu se primea sa vina acasa, in fiecare saptamana - vineri, sambata si duminica, pentru cateva cursuri care sa mai rotunjeasca leafa. Era nedrept sa muncesti fara numar/fara numar.

Asa ca, mai bine, stam de veghe la Iasi.

Prin vara lui 2007, am lansat propunerea ca domnul Oprea sa vina in PD si sa-l sustinem pentru primarie.

Intr-o sala unanima, un singur spirit arde viu: sfantul Tiberiu, prietenul meu, manios ca putea sa candideze, de exemplu, chiar el. Ce, nu-i si el profesor universitar?!?

Ma rog, trece si asta, ca vine alta: candidatul Iasului pentru Parlamentul European. Daca nu Tiberiu, prietenul meu, atunci cine?

Pai, iaca s-a brodit sa fie altcineva - Mihaela.

Nedreptatea asta nu mai putea fi suportata, asa incat ne alegem cu prima demisie din partid, scrisa olograf, semnata si lasata pe undeva prin sediu.

Ne trece pana la urma supararea, ca au inceput inscrierile pentru anul electoral 2008.

Ca sa nu ne mai pierdem timpul, sfantul Tiberiu (prietenul meu) pune o cerere fara multe necunoscute: "doresc sa candidez pentru functia de ministru / secretar de stat / europarlamentar / senator / deputat / prefect / subprefect / presedinte CJ / primar / director / consilier judetean / consilier local."

Bine, nu mai povestim prea mult, fiecare dintre aceste sfinte indeletniciri pamantesti reprezinta un bun prilej de a-i huli pe nemernicii de colegi care se infrupta din ele cu nerusinare.

Iar in fruntea lor, invariabil, eu - pacatosul prieten al sfantului meu coleg, cel vinovat de toate.

Supararea s-a cronicizat acum, in sfintele zile in care se nominalizeaza colegii propusi pe diverse functii.

Dintr-o data, Dragomir Tomaseschi nu mai este tanarul avocat care il consilia, la partid, pe sfantul Tiberiu (prietenul meu) cum sa se apere in procesele de calomnie de prin CJ.

Nu, el devine, brusc, suspect ca ar fi dansat cu bustul gol nu stiu pe unde.

Cristi Angheluta? Doar o barba.

Costica Serban? etc.

Si tot asa, mai departe.

Un sfant printre demoni.

Niciunul dintre noi nu ne mai putem ridica la nivelul academic al sfantului Tiberiu (prietenul meu), nici macar scriind poezii cu tilc.

De fiecare data cand colegii de partid mi-au cerut sa-l sanctionam pe sfantul Tiberiu, pentru toate insultele publice pe care ni le-a servit, m-am opus. Pentru ca, nu-i asa - este prietenul meu!

Ieri, sfantul Tiberiu m-a sunat si, cu o voce grava, potrivita cu insemnatatea momentului, m-a anuntat ca va demisiona din partid.

M-a mai rugat sa contez pe el, in continuare, ca pe un adversar.

Asta e, ce sa fac?

Pentru mine, Tiberiu ramane la fel de sfant si la fel de prieten ca si pana acum.

Il cunoasteti si voi, la fel de bine ca si mine.

Daca nu, iata-l mai jos.

Nu confundati chestia aia verde cu o aura.

Este doar o palarie.

Parteneriat pentru Bahlui

Azi am implinit doua luni de cand sunt secretar de stat la Mediu.

E timpul primului proiect important propus Iasului.

Un Parteneriat pentru Bahlui.

Sa ne dea Dumnezeu puterea sa-l facem.

Competitia continua!

Poate ca cea mai insistenta intrebare pe care am primit-o in ultimele doua zile, in special din partea presei, este cea privind noul candidat la care ne gandim, dupa ce domnul Oprea nu mai poate intra in competitie, in urma deciziei BPN de luni.

Din respect pentru sprijinul acordat de Organizatia Iasi domnului Oprea, am avut datoria sa asteptam pana cand domnia sa isi valorifica eventualul drept la contestatie, pe linie interna.

Astazi, domnul Oprea a anuntat public faptul ca renunta la candidatura domniei sale si ca va sustine cu toata forta candidatul PD-L Iasi, in competitia interna pentru un loc eligibil.

Din acest moment, putem gandi si vorbi despre alte variante.

Primul om caruia i-am impartasit, in aceasta seara, propunerea pe care o vom face sambata Biroului Permanent Judetean Iasi, a fost chiar domnul Oprea si ma bucur ca a reactionat ferm si pozitiv.

Am comunicat si celorlalti colegi din echipa PD-L de Iasi propunerea pe care o vom inainta oficial in sedinta de sambata: doamna Alina Mungiu-Pippidi.

Am avut astazi o prima discutie, exploratorie, cu doamna Alina Mungiu-Pippidi, pentru a intelege in ce masura aceasta propunere a noastra poate fi discutata.

Nu am primit un refuz ferm, asa cum a fost cazul in vara, in cazul alegerilor pentru parlamentul national.

Dupa cum nu am primit nici un accept explicit, fiind vorba de o propunere venita pe nepregatite si in lipsa unei decizii oficiale a organizatiei.

Am convenit cu doamna Mungiu-Pippidi ca, daca Organizatia PD-L de Iasi va lansa oficial aceasta propunere, ea va fi tratata cu toata seriozitatea si vom primi un raspuns rapid si neechivoc.

Prin urmare, Biroul Judetean Iasi va analiza sambata aceasta propunere, alaturi de eventuale alte candidaturi si vom adopta (prin vot secret, bineinteles) decizia cea mai potrivita.

Personal, cred ca, daca propunerea noastra va fi acceptata de doamna Alina Mungiu-Pippidi, aceasta este cea mai puternica expresie a deschiderii organizatiei de Iasi spre societatea civila, spre valorile autentice ale Iasului si spre profesionalizarea actiunii politice.

Dr. Alina Mungiu-Pippidi (PHD in Psihologie Sociala, 1995) este Profesor de studii ale democratiei si politici publice la Hertie School of Governance in Berlin (www.hertie-school.org).
S-a specializat in stiinte politice la Harvard University dupa obtinerea unui doctorat in Psihologie Sociala in 1995 la Universitatea din Iasi, in Romania.
A predat la Universitatea din Bucuresti si SNSPA Romania in Romania, si a fost Visiting Scholar la Stanford, Harvard, European University Institute and St. Antony's College la Oxford University, intre altele.
A participat ca expert la misiuni ale UNDP si Banca Mondiala pe teme de reforma statului si reconstructie dupa conflict in tari din Balcani si fosta Uniune Sovietica (Crimeea, Caucaz).
Este analist Freedom House pentru Romania.
Desi azi are o pozitie academica, la inceputul anilor ’90 a fost printre oamenii cei mai activi in crearea unei prese libere in Romania.

In 1995 a fondat Societatea Academica din Romania, unul din cele mai de success think-tankuri din Europa de Est.
Din 2004 conduce Coalitia pentru o Guvernare Curata (www.romaniacurata.ro).
“European Voice” o publicatie a “The Economist” a nominalizat-o printre Europenii anului in anul 2005. Din juriu faceau parte Carl Bildt, Helen Wallace, etc.
In anul 2006, Financial Times a selectionat-o pe Alina Mungiu-Pippidi intre cei 50 de ginditori europeni chemati sa contribuie la volumul “European Union, the next fifty years: 50 top thinkers set out their ideas for Europe”.
Este unul din autorii cei mai citati pe teme de integrare europeana in presa de pe continent, cum ar fi in in Economist, Financial Times, Le Monde, International Herald Tribune, Frankfurter Allgemeine Zeitung.
De ex:
http://www.economist.com/world/europe/displaystory.cfm?story_id=11412918
http://www.economist.com/specialreports/displaystory.cfm?story_id=11440758
http://www.iht.com/articles/2008/04/01/europe/union.php

Munca Alinei Mungiu ca activist pentru transparenta si contra coruptiei se bucura de recunoastere globala, fiind citata de rapoartele Bancii Mondiale, intre altii:
siteresources.worldbank.org/INTEMPOWERMENT/Resources/486312-1095094954594/draft.pdf
http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/COUNTRIES/ECAEXT/0,,contentMDK:20989777~pagePK:146736~piPK:146830~theSitePK:258599,00.html

Am gresit. Imi cer iertare.

Cu un an si jumatate in urma, am gresit grav fatza de statut.

In decurs de o ora, o organizatie interna a partidului precum si biroul judetean, prin vot nesecret, au nascut un proiect politic de succes.

Multa vreme, am fost fudul de aceasta realizare.

Acum, semnale insistente imi spun ca am gresit.

Fatza de statut.

Cu doua zile in urma, un alt proiect politic, cu siguranta de succes, pornea la drum printr-un vot, deasemenea, nesecret.

N-a fost sa fie, din motive independente de noi.

Dar, daca ar fi fost, chiar si reusit, tot gresit ar fi fost.

Fatza de statut.

Imi cer iertare, n-am sa mai gresesc.

De acum inainte, orice vot va fi secret, democratic si corect.

Fatza de statut.

Vai de mineee ce nenorociiire!

Vai de mineee, ce nenorociiire!
Primul ministru si ministrul dezvoltarii regionale au fost la Suceava, unde au marcat lansarea contractelor de finantare pentru unele proiecte majore, ale judetelor Neamt, Suceava si Botosani...
Vai de mineee ce nenorociiire!
Iasul nu a fost la aceasta actiune, semn ca toti banii s-au dus la celelalte judete, iar noi suntem dati deoparte...
Vai de mineee ce nenorociiire!
Suntem ignorati, iar cei doi demnitari au venit la Iasi doar pentru a lua avionul spre Bucuresti...

Vai de mine cat de jalnici pot fi carcotasii tonomat!
La Suceava s-a marcat public, pe 26 februarie 2009, atribuirea finantarilor din fonduri europene (POR - Programul Operational Regional) pentru cele trei judete din Moldova.

La Iasi a fost liniste.
Pentru ca finantarile din POR, pe cota cuvenita Iasului, sunt active din 10 noiembrie 2008!
Iata-le aici! - peste 1.000 de miliarde de lei vechi, pe cele doua proiecte castigate de Lucian Flaiser, cu doua ture inaintea celorlalti!
Abia dupa castigarea alegerilor de catre PD-L la Consiliul Judetean in Suceava, Neamt si Botosani, aceste trei judete au ajuns cu procedurile la capat si au primit cota lor de finantare, pe proiectele anuntate public ieri.
S-auzim numai de bine!

D' ale web-ului

Am primit o critica aspra, pe un comentariu, pentru ca am scris Shengen in loc de Schengen.
Imi torn cuvenita cenusa in cap, recunosc cinstit ca micuta localitate luxemburgheza (sau ... luxembourgheza?) asa se scrie la dumneaei acasa si ma rog la Dumnezeu sa nu moara cineva din greseala mea.
Numai ca, in lumea larga, ambele forme sunt in mod egal acceptate si uzitate.
Dati va rog un Google, in web, si ... ce gasiti?!?
Forma gresita are 4.350.001 rezultate iar forma corecta ... 4.180.000!
Filologii ar putea sa ne spuna cum se cheama chestia aia cand o forma neconforma se impune in uz, in dauna formei conforme a cuvantului...

Taxa Auto - o mica satisfactie personala

In aceasta saptamana, ministrul meu, domnul Nicolae Nemirschi, a fost plecat din tara, in misiune oficiala.

Asa se face ca am indeplinit, prin delegare, atributiunile functiei de ministru al mediului.

A fost o experienta interesanta, inclusiv prima sedinta de guvern la care am participat, cu drepturi depline de reprezentare a ministerului.

Si, fiindca viata este rotunda (un lung sir de intamplari deloc intamplatoare) a fost sedinta in care ni s-a adoptat ordonanta de reducere a taxei auto.

O mica satisfactie personala.

Regretabil

In aceasta seara, intr-o emisiune - dezbatere a unui post de televiziune local, domnul deputat Cristian Adomnitei a savarsit (telefonic) o minciuna rusinoasa.
Discutia era despre amendamentul Fenechiu la buget (acel amendament demagogic privitor la aeroportul Iasi, amendament care nu putea fi adoptat macar pentru ca era fundamental nelegal, amestecand Bugetul de Stat cu Fondul pentru Dezvoltare).
Distinsul mincinos liberal a afirmat in emisiune cum ca, in timp ce parlamentarii PNL si PSD sustineau in picioare amendamentul, parlamentarii PD-L nu s-au implicat, nu au sustinut cauza aeroportului Iasi si nu au fost alaturi de ceilalti.
Oricine poate accesa pe internet inregistrarea sau stenograma dezbaterilor din Parlament.
Se poate astfel usor constata nedreptatea facuta parlamentarilor PD-L, care au luat cuvantul la microfon (senatorul Dumitru Oprea si deputatul Daniel Oajdea) sustinand pe fata amendamentul lui Fenechiu, din solidaritate locala. De asemenea, toti, dar absolut toti parlamentarii PD-L de Iasi, au votat pentru acest amendament.
Fireste, este de discutat cat rost avea sa se voteze acest amendament, calificat in aceeasi emisiune drept "de neaprobat" chiar de catre colegul deputat Nicusor Paduraru. Important este ca, in planul semnalului politic si al solidaritatii de Iasi, pedelistii au fost excesiv de corecti, in timp ce liberalii sunt excesiv de ... asa cum stim.
Mai este un aspect, la fel de regretabil.
Vazand ca toti cei care au cuvantat in emisiune se scarpinau in cap cu privire la "ce o fi Facilitatea Shengen si cum functioneaza", am incercat sa intru in direct cu o binecuvenita explicare a acestui instrument de finantare europeana.
Am fost refuzat politicos dar ferm, astfel incat si rusinoasa interventie a domnului Adomnitei a ramas fara cuvenita corectie.
O fac aici, macar pentru cei mai fideli dintre vizitatorii blogului meu.
Desi totul ramane, pana la urma, macar regretabil...

Solutia Guvernului pentru Aeroport - Facilitatea Shengen

Am avut ieri o discutie cu Ministrul Finantelor, Gheorghe Pogea, despre posibilitatile de finantare a Aeroportului Iasi.
Ma bucur ca domnia sa a fost foarte receptiv la aceasta problema si a abordat-o serios, pe fond, si nu la capitolul firimituri.
Daca amendamentele propuse in dezbaterea bugetului nu pot fi acceptate acum de Guvern, din cauza situatiei juridice inca nerezolvate a terenului, exista in schimb o solutie serioasa, bazata pe fonduri europene.
In aceasta seara, in plenul Parlamentului, Ministrul Finantelor s-a angajat sa sustina introducerea la finantare, chiar in acest an, a proiectului Aeroportului Iasi in cadrul Facilitatii Shengen - instrumentul de finantare al proiectelor din zona de frontiera a UE.
Fireste, imediat dupa clarificarile juridice legate de teren, aflate in curs.
Pentru 2009, Facilitatea Shengen are alocati 218 miloane euro.

Amintiri din vremelnicie

Din prima zi de existenta a acestui blog, am asumat pe front page vremelnicia functiei publice.

Nu e o vorba goala, trebuie sa o simti profund.

Aleasa, sau numita, functia publica are in prima zi (de glorie) o singura certitudine: a inceput numaratoarea inversa!

Mihnea Hurmuzache este unul dintre oamenii pe care am continuat sa-i respect si dupa ce nu am mai fost colegi de alianta, si dupa ce nu am mai fost senator, si dupa ce nu mai este director la DSP.

Dintr-un motiv extrem de simplu - este un om cumsecade, plin de bun simt si de echilibru.

Sunt sigur ca intotdeauna ne vom zambi natural, cand ne vom intalni, indiferent de stadiul diverselor vremelnicii pe care ni le vom asuma.

Tocmai de aceea, il invit pe Mihnea intr-o scurta incursiune in trecut, la fel de vremelnic ca si viitorul:

- mai intai, fix intr-un 11 februarie de acum 4 ani

- mai apoi ceva mai tarziu.

Viata e rotunda, fiecare din noi ne ajungem din urma pre noi insine, oricat de cocosi ne aratam in clipele de glorie.

Poate ca acesta este lucrul cel mai important pe care l-am invatat in aceasta lume.

Istorie si folclor

Citesc un articol interesant aici, in gazeta domnului Fenechiu.
Este admirabila straduinta de a dovedi, cu orice pret, ca ratza-mpunge.

Persist in greseala, facand trimitere la lege si fapte certe, dar rapind astfel carcotasilor sansa de "a gresi din lipsa de informatii corecte", chiar si atunci cand este evidenta reaua lor credinta.

In primavara anului 2007, pe postul de subprefect, vacant inca din decembrie, nu s-a facut o numire temporara, ci s-a organizat direct concurs, in prima decada din aprilie.

De ce asa?

Pentru ca Tariceanu a taraganat lucrurile pana la scoaterea PD din guvern (1 aprilie, va amintiti?), impiedicand o numire interimara, la care PD avea dreptul sa sustina un candidat, pe locul de subprefect primit in 2005 pe algoritm politic.

Nu putem pretinde, asadar, ca ar fi existat o judecata de valoare asupra unuia sau altuia dintre cei sustinuti de PD, decat prin raportare directa la concurenti si la rezultatele acestora.

Chiar daca, la un moment dat, a fost discutia despre propunerea Tomaseschi, atunci cand se punea problema unei numiri interimare (care nu s-a mai intamplat deloc, nici la Iasi si nici la Timis, ambele foste PD), in momentul in care s-a decis declansarea directa a concursului a fost evident ca se doreste eliminarea PD din joc.

Numirea interimara nu s-a mai produs din motive exclusiv politice, PNL nedorind sa se mai complice cu unul din cei trei candidati propusi de PD, intr-o perioada in care incepuse prigoana PD.

Optiunea domnului Tomaseschi a fost sa nu se mai inscrie la un concurs despre care toate sursele spuneau ca va fi castigat de d-l Etcu (sustinut de Relu Fenechiu).

Optiunea domnului Angheluta a fost sa se inscrie la acel concurs (deschis, ca orice concurs, oricarei candidaturi) si sa se bata, chiar daca erau semne proaste.

Domnul Angheluta a obtinut 9,60 la proba scrisa si a fost depunctat la proba orala. A castigat domnul Etcu, cu cateva sutimi in fata.

Interesant este ca domnul Etcu fusese in audienta pe la mine, cu vreo doua saptamani inainte, recomandat de un fruntas din PNL, pentru a-mi cere sprijinul pentru functia de subprefect, cand inca PD nu era scos din Guvern. I-am urat senin succes la concurs, acolo unde, teoretic, nu se mai pot face recomandari politice precum la o numire interimara.

Acesta este adevarul istoric.

Aceasta este conjunctura de acum doi ani, despre care nu mai vreau sa-mi amintesc si sa vorbesc.

Povestile despre refuzul ministrului Vasile Blaga, de a contrasemna nu stiu care HG, tin de un folclor de proasta calitate, cu mult noroi la purtator.

A existat o singura Hotarare de Guvern, cea prin care s-a numit formal in functie castigatorul concursului, in aprilie.

In rest, nimic.

Unde trebuie sa cautam banii pentru Aeroport?

Este firesca ingrijorarea celor care au cautat in proiectul Bugetului de Stat pe 2009 fondurile pentru Aeroportul Iasi, dar nu le-au gasit.
Firesca, dar nefondata.
In Bugetul de Stat sunt evidentiate explicit doar investitiile proprii ale statului, prin bugetul Ministerelor sau altor autoritati ale administratiei publice centrale.
Prin Planul de Amenajare a Teritoriului National (o lege) sunt stabilite acele obiecte de infrastructura (autostrazi, cai ferate, porturi, aeroporturi, etc) care sunt in proprietatea statului si in administrarea Ministerului Transporturilor.
Spre exemplu Aeroportul Otopeni sau Baneasa.
Pentru aceste obiective, investitiile ar apare explicit in bugetul Ministerului Transporturilor, ca parte a Bugetului de Stat.
Aeroportul Iasi nu este in proprietatea statului, ci in cea a Judetului Iasi, fiind in administrarea Consiliului Judetean, aparand ca obiectiv de investitii explicit in bugetul CJ Iasi, nu in Bugetul de Stat.
In schimb, in Programul de Guvernare actual, este mentionat explicit Aeroportul Iasi, ca fiind unul din obiectivele de infrastructura locala care va fi finantat din fonduri guvernamentale, datorita potentialului major de dezvoltare turistica a regiunii.
Finantarea se face, ca si in anii precedenti, nu explicit prin Bugetul de Stat, ci prin Hotarare de Guvern, fie din Fondul de Rezerva al Guvernului, fie din Fondul de Dezvoltare (sumele incasate din privatizari).
In concluzie, imediat ce regimul juridic al investitiei (chestiunea terenurilor) va fi rezolvat, aceasta va putea fi (si va fi) finantata prin HG, asa cum a fost si anul precedent.

Update la tocat

Cu regret pentru carcotasi, procedurile concursului de la Miroslava chiar au fost respectate milimetric:
- anuntul s-a facut inca din decembrie, la Monitorul Oficial si in Ziarul de Iasi
- concursul s-a anuntat, tot in decembrie, la Agentia Nationala a Functionarului Public
- OUG privind blocarea posturilor nu se aplica in acest caz (si nici in cazul concursurilor din urmatoarele zile, de la Miroslava sau de oriunde in alta parte) deoarece procedura era deja lansata la intrarea in vigoare a ordonantei, iar in plus (desi nici n-ar mai fi necesar) posturile sunt unice in institutie, potrivit atributiunilor specifice. Asa scrie legea.
De ce insist cu aceste amanunte?
Pentru a ajuta jurnalistii onesti sa faca diferenta fata de ceilalti, adica sa nu se poata invoca maine scuza "n-am stiut aceste amanunte, de aceea am scris asa...".
PS Daca mai apar in aceasta seara noi "carlige" pentru carcotasi, poate mai revin.
Mi-ar place sa sfarsim prin a spune "iata ca si politicienii se simt obligati sa respecte milimetric procedurile legale".
In definitiv, chiar despre asta este vorba: avem o lege, o respectam, chiar daca ar exista si cai ocolite, cum au utilizat altii, in trecutul recent.

Angheluta si Tomaseschi sunt functionari publici ...

... asadar let's talk! (adica haida sa-i tocam!).
PD-L Iasi a acordat recomandarea politica pentru cei doi, in vederea unei eventuale numiri, potrivit legii, in functia de subprefect.
Potrivit legii, in situatia in care se vacanteaza un post de subprefect (inalt functionar public) acesta poate fi ocupat temporar, prin hotarare a guvernului, de catre o persoana care indeplineste conditiile legale (prima conditie) si care face parte din corpul functionarilor publici (a doua conditie).
Daca cei doi au asumat cariera de inalt functionar public propusa de partid, atunci au asumat implicit si doua decizii cu caracter personal:
- sa renunte la activitatile profesionale prezente (angajat RAR, respectiv avocat)
- sa intre in corpul functionarilor publici, pentru a fi la dispozitia guvernului, pentru o eventuala numire pe functia de subprefect, daca va fi cazul unei vacantari.
Prin urmare, au fost nevoiti sa faca ceea ce face orice cetatean dornic sa devina functionar public: sa urmareasca lista concursurilor organizate in acest sens de catre institutiile publice, sa fie pregatiti pe tematica de concurs si sa fie cei mai buni.
Ieri, la primaria Miroslava a avut loc un astfel de concurs, anuntat si pregatit cu mult timp inaintea desemnarii celor doi colegi drept candidati pentru subprefect: anuntul la ANFP si cererea de avizare a concursului au fost facute inca din decembrie, alaturi de alte doua concursuri organizate de aceeasi primarie in curand.
Cristian Angheluta si Dragomir Tomaseschi au participat la concurs si au fost declarati castigatori, de catre comisia de concurs, in componenta sa de nivel judetean si nu doar intern, local.
Sa ne mire ca au castigat drept ei?
Primul a absolvit cursurile speciale pentru inalti functionari publici, cu durata de 6 luni, cursuri desfasurate anul trecut de Institutul National pentru Administratie (in subordinea MAI) inclusiv cu lectori din Franta. La finalizarea cursului a absolvit examenul de atestare.
Al doilea este avocat cu experienta practica la bara de peste 10 ani.
Dupa parerea mea, sunt doi tineri extrem de bine pregatiti, nu doar pentru un concurs la Miroslava ci si pentru un concurs de inalti functionari publici la nivelul oricarui minister.
De maine, cei doi functionari publici se vor prezenta la serviciu, adica la Primaria Miroslava.
Si-au asumat acest traseu, vor trebui sa-l urmeze.
Numirea ca subprefecti va putea fi facuta in doua zile sau intr-un an.
Ei sunt la dispozitia Guvernului, in corpul functionarilor publici.
Am facut aceasta prezentare si datorita catorva telefoane pe care le-am primit din presa locala, la modul "dar este normal ca drept cei doi sa castige acest concurs? De ce nu am stiut si noi de concurs? etc".
Vreau sa spun ca au castigat pentru ca sunt pregatiti pentru mult mai mult decat atat si ca sunt zeci de concursuri anuntate sau in curs, in tot judetul.
Acest concurs a devenit interesant abia azi, doar pentru ca ieri au participat la el cei doi.
Tot la Miroslava insa, vor mai fi inca doua asemenea concursuri, in curand.
Punem pariu ca nu sunt deloc interesante?

Lacrimi de crocodil

Te apuca rasul citind comunicatul domnului Fenechiu, despre Spitalul Regional de Urgente.

Ti-i si poti inchipui pe distinsii liberali, luati la tranta cu propriul partid, pentru binele Iasului.

Care dintre ei o fi iesit cu botul plin de sange din lupta asta, neicusorule?!?

Stim sigur doua lucruri.

Mai intai ca, dupa 4 ani de la lansarea proiectului, de catre Mircea Cinteza, din lupta asta a liberalilor cu ei insisi nu s-a sapat nici macar o pana de harlet la Spitalul Regional.

Dupa trei ani de vis in materia fluxului de fonduri spre Romania (2006 - anul preaderarii si 2007-2008, primii ani de stat membru UE) risipa liberala a lasat trezoreria pustie.

Batjocura risipei a mai lasat in conturi doar vreo 200 de milioane din cele trei miliarde de euro din privatizari, constituite in Fondul de Dezvoltare.

Si nu raman in urma lor nici autostrazi si nici spitale.

Doar praf.

Acum, cand se face bilantul responsabil, este firesc sa existe o anumita crispare, cu trezoreria goala si cu criza in casa, in raport cu intreg pachetul spitalelor regionale de urgente (opt la numar, din care numai Iasul costa 220 milioane euro).

Nimeni nu a spus, insa, oficial, ca acest program se stopeaza.

Dimpotriva.

Acesta va fi continuat, in limitele bugetului, dar cu anumite prioritati.

In al doilea rand, spre deosebire de haiducii liberali, aflati in lupta cu propriul partid pentru proiectele Iasului (sic!) noi vom lucra impreuna cu partidul nostru pentru a le sustine.

Asigur pe iesenii care sunt sincer preocupati de proiectul Spitalului Regional de Urgente de faptul ca Iasul se afla in primele doua prioritati ale Guvernului Boc si ale Ministerului Sanatatii, si ca impreuna, cei responsabili de guvernarea locala de la Iasi, vom apara acest rang de prioritate, astfel incat Spitalul Regional Iasi sa fie in primul lot ce va fi finantat.

Domnul Fenechiu vorbeste des la televizor despre ipocrizie politica.

I-ar prinde bine o batistuta, sa-si mai stearga ceva din lacrimile de crocodil varsate pe Bahlui.

S-a inchis o rana

Cu 512 voturi pentru si 5 abtineri.

In mod curios, cele mai insistente intrebari de dupa sedinta au fost pe tema "cine sunt cei cinci?!"

Raspunsul este simplu - sunt cei care au pus in evidenta faptul ca 99% din colegii nostri (radacinile partidului) apreciaza ca valorile noastre de pret sunt unitatea, ratiunea si capacitatea de a dialoga pana gasim solutii la orice problema.

Criza economica, bat-o vina!

Un foarte bun prieten de-al meu m-a surprins in ultimele zile printr-o serie sustinuta de tipete.
Cand eram mai nedumerit, o stire de pe Mediafax m-a luminat - stressul!
Iata despre ce este vorba:

Terapia prin ţipete, un remediu bun împotriva stresului
LONDRA / 12:54, 5.01.2009

Experţii spun că terapia prin ţipete este un remediu foarte bun pentru contracararea stărilor negative, o alternativă la tradiţionala relaxare într-un loc liniştit, informează dailymail.co.uk.
Sfârşitul sărbătorilor de iarnă, temperaturile scăzute şi criza economică mondială reprezintă principalii factori care fac ca ziua de luni, 5 ianuarie, să fie una dintre cele mai stresante din 2009, pentru toate persoanele care se întorc la birou după vacanţa de iarnă.
"Eliminarea tensiunii prin ţipete este cu adevărat benefică pentru a scăpa de energia negativă provocată de stres", a declarat Judi James, expert în limbaj corporal şi psiholog în cadrul ediţiei britanice a emisiunii de televiziune "Big Brother".
"Când stresul riscă să vă copleşească, încercaţi o serie susţinută de ţipete. O soluţie alternativă ar fi să mergeţi într-un loc izolat, să închideţi ochii, să inspiraţi adânc de câteva ori, pentru a vă calma", au declarat psihologii britanici.

Dragul meu prieten, iarta-ma!
Eram gata sa cred ca este vorba despre o banala lipsa de caracter.
Cand colo, este chiar o grava problema de sanatate!
Draga prietene, nu te lasa coplesit, tipa, descarca-te, ca face bine!

La multi ani!

A trecut, pe furis, un an de cand am inceput sa scriu pe blog.
Tot asa cum a trecut deja o luna de la ultima mea postare.

Le multumesc sincer tuturor celor care mi-au transmis mesaje de bine, in special in ultima perioada, nu foarte usoara pentru mine.

Este perioada in care am primit multe dovezi de prietenie si solidaritate, uneori chiar cu surprinderea ca vin de la oameni dinspre care asteptam altceva.

Tot asa cum a fost si reversul, de la oameni la care, oricum, nu ma asteptam la altceva ...

E cazul sa ies din amorteala Revelionului si sa incepem anul cu putina activitate.
Deocamdata, va doresc tuturor un an categoric mai bun decat 2008.
Ceea ce-mi doresc si mie, nefiind deloc complicat sa mi se si intample.

Urmeaza doar cateva zile de odihna, dupa care plonjam cu totii din plin in munca.

In ceea ce ne priveste, politicienii, in timp ce se cristalizeaza structurile centrale ale noului guvern (nu mai tarziu de primele doua saptamani ale lunii ianuarie) incepem si pregatirea celor locale.

Va fi o perioada de munca politica intensa, atat in interiorul cat si in exteriorul partidului.

Drept pentru care si blogurile vor avea cate ceva de istorisit...

Sa le uram multi ani sarbatoritilor de azi si celor care vor urma!

Sa traiti, sa infloriti si sa fiti fericiti!

Sa ne vedem cu bine!

N-a fost dans. A fost cantecul de lebada.

Am pierdut.
Doua cuvinte simple.
Privind proiectul meu politic personal.
Am 40 de ore nedormite in spate si nu comentez acum mai mult.
Dupa binecuvenita odihna, dupa o binecuvenita, dar rezonabil de scurta reflectie, absolut necesara, voi putea scrie sau spune mai mult.
Deocamdata, mai am de numarat (paralel) vreo 60 de sectii de votare din judet, asteptate de partid pentru decontul final al alegerilor de ieri.
Sigur ca vorbim despre incheierea unei etape in viata mea.
Tot asa dupa cum vorbim despre un nou inceput.
Avem si proiectul politic al echipei PD-L de la Iasi
Sigur ca voi oferi partidului meu ceea ce este mai bine pentru maximizarea performantei sale politice, in deplin acord cu cei care mi-au incredintat responsabilitatea pe care am avut-o in ultimii patru ani.
Adica, impreuna cu colegii mei, din echipa de la Iasi, ca si din echipa de la Bucuresti, vom pune de acord pe alocuri formula colegiala de conducere a organizatiei de Iasi, cu ceea ce ne-au transmis alegatorii nostri duminica, precum si cu ceea ce asteptam si noi, de la noi insine, ca echipa.
Dupa ce vom face o analiza obiectiva a etapei pe care am incheiat-o ieri.
Cu calm, echilibru si spirit constructiv.
Fara patima si zgomote.
La timp.
PS Nu voi face nici un comentariu de presa pe aceasta tema, in nici un context.

Ultimul dans. Urmeaza notele!

Murdarii si Solutii

Asa se redistribuie in partid votul uninominal

10 de la Camelia Gavrila

Felicitari publice doamnei Gavrila, pentru campania curata.

Parca-i aud vocea tremuranda, din videoclip, recitand cu gingasie "... nu-i asa ca te simti umilit, mintit, dezgustat... de tot circul pe care il vezi in fiecare zi..."

Distinsa doamna Camelia Gavrila

Macheta publicitara de presa, pe spatiul platit de Camelia Gavrila.

O poza din aprilie 2003, in sediul PNL, cand prezentam presei CD-ul cu inregistrarea ascultarilor ilegale de telefoane la care eram supus...

Va mai amintiti?

Oare de ce tocmai poza asta?

Probabil pentru ca, peste 3 luni, doamna Gavrila pleca din PD, pentru echipa domnului Fenechiu.

Caruia-i datoreaza cariera politica.

In vreme ce eu urma sa fac traseul invers, spre PD, dupa ce echipa Fenechiu mi-a blocat cu fermitate orice actiune politica in PNL.

Intr-adevar, datorez si eu domnului Fenechiu varful carierei mele politice.

Fara talpile domniei sale nu aveam sansa de a intra in echipa lui Traian Basescu, acum aproape 5 ani.

Am, insa, o nedumerire: in mintea bruneta, a consilierilor doamnei Gavrila, asocierea cu Relu Fenechiu este de bine sau de rau?

Inca una, tot PSD

Macheta publicitate PSD

Incepe !!!

Maine, pe spatiile publicitare PSD, presa scrisa va publica machete cu atacuri murdare.
Murdare, pentru ca nu sunt asumate.
In ceea ce ma priveste, pentru ca aceste machete fac parte, vrand-nevrand, din campania mea, le voi publica pe blog, imediat ce voi face rost de ele, in formatul electronic.
Oricum, daca PSD nu-si asuma explicit machetele de presa (nici pe cele cu Dan Carlan, nici pe cele cu Camelia Gavrila) eu imi asum linistit bufonul: face parte din istoria mea politica si a fost o modalitate eleganta de a sublinia badarania unui personaj politic local.
In ceea ce priveste Bancorex, instanta s-a pronuntat de 5 ori in favoarea mea, iar iesenii sunt deja imuni la acest subiect.

Mai am 7 zile, in care voi face exclusiv campanie pozitiva, de informare si nu de denigrare.

Electoratul cel mai instruit dintr-un colegiu din judetul Iasi are cuvantul!

Fapte, nu vorbe!

Nu ne mai delimitati, fratilor!

Sunt ocupat zi lumina, cu campania.
Aproape ca nu mai am timp sa citesc presa.
Aflu azi, cu surprindere, ca ni se transmit intr-un ziar multumiri, mie si Mihaelei Popa, din partea unui candidat PSD, pentru ca "s-au delimitat de Daniel Oajdea".
Nu incercati sa ne mai delimitati, fratilor, pentru ca nu tine.
Daniel Oajdea este colegul nostru, candidat al PD-L intr-un colegiu foarte greu, il sustinem si suntem alaturi de el, pentru ca lupta pentru o cauza dreapta: PD-L.
Tinem cu Daniel Oajdea si cu asta basta!
Restul este eterna poveste a campaniei electorale.

Tu cu cine tii?

Joc in echipa PD-L

Romania pe maini bune

Tinem cu Poli

Poli are nevoie de sprijin?
Tinem cu Poli.
Si castigam!

Fara fumuri in cap

La pas, prin colegiul meu

Echipa mica PD-L Iasi: Centru - Pacurari si Alexandru - Dacia

Echipa mare a PD-L Iasi

Ei cu Ei...

... si Noi cu Voi.

E usor de demonstrat!
Dam doar filmul inapoi...
... sa vedem ce s-a intamplat!

O precizare necesara

Am fost in seara asta la o emisiune, la TeleM, cu Cristina Dobre, de la PNL.
O emisiune agreabila si un partener agreabil.
In ultimul minut de joc, am savarsit o inexactitate, care poate fi interpretata incorect.
La cererea de a o caracteriza pe doamna doctor, am dat urmatorul raspuns:

Ca sa nu fie loc de nici un dubiu, traduc exact ceea ce nu am apucat sa spun extrem de limpede in cele 30 de secunde care mi-au revenit:

Clica Fenechiu (n-am inventat eu sintagma) a atins in municipiul Iasi o cota electorala minuscula, demonstrata si de alegerile locale din iunie.

Rejectati de electoratul informat, din Iasi, liderii liberali (insasi clica) au ales calea refugiului politic, in tufele din fundul judetului, la adapost de judecata pe fond, pregatiti de campania UZO (ulei, zahar si orez - nici asta n-am inventat-o eu!). Pentru asta, si-au confectionat celebrele "colegii electorale salamandra", prin care sa adjudece preferential mandatele muncite de toti candidatii liberali din judet.

Pentru ca cineva trebuia sa scoata castanele din focul municipiului, au ales sa trimita aici un pachet de candidati la sacrificiu (as spune "iepurasi", dar nu vreau sa-i jignesc pe nedrept), fara sanse, dar in general ok. Nu toti, dar o buna parte din candidatii PNL din municipiu sunt in acest pachet.

Marele lor pacat este acela ca sunt pusi doar de fatada, deoarece prin redistribuirea votului uninominal (marea pacaleala a legii PNL-PSD) putinele voturi luate de ei dau putere liderilor clicii Fenechiu, intr-un joc de tip "prin afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul".

Evident, atunci cand am definit "pachetul", nu am avut nici o clipa intentia sa-i fac egali pe cei din pachet cu cei din clica.

Prin urmare, clica (in cea mai mare parte) joaca ascunsa in tufe, iar pachetul candidatilor din municipiu nu are nici o vina, in afara de aceea ca gireaza cu persoana lor (altminteri ok) puterea primilor.

Asadar, in esenta, daca nu s-a inteles din prima, nu semnul de egalitate era intre Cristina si clica, ci, mai curand, cel al unitatii in diversitate.

Un motan de nota 10!

Blond.

Educat.

Sofisticat.

Rasat.

Iesean get-beget.

Se da in vant dupa oscioare parfumate.

Mai sare peste gard, dupa interes.

In plus, fiind cu adevarat de nota 10, nu-si reneaga stapanul, nu cauta sa se detaseze de el, isi asuma cu mandrie apartenenta la familia lui, pentru ca, nu-i asa, oricum stie tot cartierul al cui e si ce naravuri are.

Este motanul meu.

Nu mai este nimic de facut - clica Fenechiu pleaca!

Am fost invitat pentru ieri, venind randul colegiului meu, sa ofer un interviu tematic Ziarului de Iasi.

Fireste ca, vorbind despre principalele probleme din colegiul Centru-Copou-Pacurari-Valea Lupului, nu poti ignora Palatul Culturii, Teatrul National, Golia, Trei Ierarhi sau Filarmonica, nu poti evita sa sa-ti asumi solutii si nu poti ramane indiferent de soarta Antibioticelor, pentru care noi, PD-L Iasi, ne-am implicat din prima clipa in care s-a planuit praduirea.

Cine citeste raspunsurile mele observa fair-play, atunci cand apreciez faptul ca sunt incepute procedurile pentru finantarea si reabilitarea acestor comori culturale ale Iasului.

Care proceduri mai trebuie si continuate, lucrarile incepute si poate, cine stie, chiar si ispravite!

Vine domnul Fenechiu, insa, cu un tulburator comunicat de presa: domnule Carlan, ce tupeu, nu va mai bateti capul, toate sunt rezolvate, ca de obicei m-am ocupat EU (nu de la Europa ci de la SINE).

Mai, sa fie!

Merg spasit prin oras si-mi dau seama ca am imbatranit si nu mai vad corect:

- Palatul straluceste de sanatate si prospetime, vizitatorii colcaie prin el, dar mie mi se pare ca sta sa se darame;

- Teatrul National plesneste de frumusete, noua stagiune a inceput cu spectacole de marca, in timp ce mie mi se pare ca in curte avem o baraca de lemn iar schelele ponosite zac la fel de nush-cati ani;

- Trei Ierarhi straluceste in soare ca in Piata Rosie, poleita in aurul domnului Fenechiu, in timp ce eu nu vad decat folia pvc rupta de vant;

- Golia deja arata ca noua, cu placa de re-ctitorie pe numele PNL, in timp ce mie mi se pare ca Lucian Flaiser a castigat un proiect european, de milioane de euro, pe care guvernarea locala PNL-PSD nu-i in stare sa o valorifice;

- Filarmonica iti ia si ochii si urechile, renascuta ca Fat Frumos numai din pixul lui Cristi, in timp ce eu nu vad, prin ceata, decat acelasi mortar din anii 90.

- Antibioticele sparg toate performantele economice si tehnologice, in timp ce mie nu-mi vine decat miros de cascaval "pen(t)eleu" combinat cu aroma de capuse care fac nani, in dulcea fratie PNL-PSD.

Adevarul este ca, in logica liberala, orice proiect exista doar pentru a avea in spate bani, pentru a prilejui atribuire de contracte cui trebuie, si mai putin pentru a ramane ceva in urma.

Din aceasta perspectiva, intr-adevar, mare parte din treaba s-a terminat: dupa ce au blocat lucrarile la Teatru doi ani, pentru un constructor incapatanat, care nu accepta sa cedeze contractul firmei indicate de prietenii domnului Fenechiu, in sfarsit s-a cazut la pace. Acum, si Teatrul, ca si Palatul, au contracte incheiate cu firmele care trebuie, deci nu mai e nimic de facut pe-aici.

Intr-o logica de bun simt, daca fondurile contractate extern inca din 2005, de pe vremea Monei Musca, nu au lasat inca nimic in urma lor, inseamna ca cineva (care tipa ca s-a ocupat) are motive sa plece din joc.

Intr-un fel, marea refugiere a candidaturii domnului Fenechiu, spre monumentele culturale din fundul judetului, tradeaza tocmai frica de judecata celor instruiti, educati, informati.

Care stiu bine ca, indiferent ce minune blonda ar fi in fata prin centru, un vot dat PNL da putere tot clanului Fenechiu, ascuns printre tufele de la Mironeasa, Spineni sau aiurea.

Din punctul meu de vedere, domnule Fenechiu, daca tot nu mai este nimic de facut pe-aicea, puteti pleca linistit de tot!

Ritualurile sacre

Mamaliga taraneasca, adevarata, cu cartofi prajiti si branza, afumaturile cu muraturi si zacustile de toamna sau laptele acru - toate sunt ritualuri cu care am deschis ochii de copil si cu care voi pleca dincolo, cu ochii inchisi.
Dupa ce le voi fi lasat in grija, bine insamantate in amintirile Alinei.

Mama

Mama, tanti Bruna pentru toata lumea, si-a inceput tineretea cu 5 ani de lagar, la rusi, imediat dupa razboi.
Pentru vina de a o fi chemat Klein, numele bunicilor mei, germani veniti in Romania prin 1906.
Pregatirea campaniei electorale mi-a prilejuit o investitie de aur: am inregistrat o ora din povestirile mamei, aflata la o varsta (82 de ani) la care doar marturia ei mai poate pastra unele intamplari din trecutul nostru.

Motanul, focul si bulzul vin din copilarie

Sa facem cunostinta si altfel

A inceput campania electorala.
Uninominala.
Adica votezi omul (ca-l cunosti) si nu o lista de partid.
Atunci, hai sa ma cunoasteti un pic si mai altfel decat la costum.
Acasa, despre familie, mama, bucatarie si alte lucruri care definesc un om.
In formatul stramt si din viteza unor videoclipuri.
Veti fi, treptat, martorii campaniei mele electorale - sectiunea media.
Orice sugestie venita de la voi (de bine sau de rau) va fi marcata drept o contributie la campanie pentru care va multumesc anticipat.
S-o luam pe rand.

Banii, politica si transparenta

M-am trezit azi, intr-un articol din presa centrala, inclus intr-o lista de 600 membri PD-L, care au donat anul trecut partidului "sume mai mari decat permite legea".

Prin urmare, se spune in articol, ANI va porni investigatii, va cerceta averea si se vor confisca sumele care depasesc limitele legale.

Mai mult decat atat, unii dintre cei de pe lista ar fi donat la partid, in 2007, mai mult decat veniturile anuale sau chiar decat intreaga lor avere!!!

Trec peste eroarea majora de cunoastere a legii: 10 salarii minime pe economie reprezinta nu plafonul maxim al donatiei pe care o poate face o persoana fizica la partid, ci suma minima de la care toate partidele sunt obligate sa publice in Monitorul Oficial fiecare donator sau cotizant.

Asadar, oricine da la partid mai mult de 10 salarii minime (5.000 RON) intr-un an, va apare primavara urmatoare in Monitorul Oficial, spre stiinta publicului.

Cat poate dona un cetatean la un partid?

Tot legea spune ca maxim echivalentul a 400 salarii minime anual (circa 200.000 RON in acest an).

Prin urmare, lista de 600, publicata de PD-L in Monitorul Oficial din aprilie 2008, nu este lista de infractori ci lista de donatori semnificativi, pe acte, spre stiinta publicului.

Cat despre ANI, tare m-as bucura sa-mi verifice declaratiile de avere si donatiile la partid, pentru ca reprezint un model de transparenta, in ceea ce priveste aceste operatiuni.

Fac un pas in intampinare si prezint atasat Decontul Averii pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 18 aprilie 2008, care include perioada citata in articolul respectiv.

Acest interval este marcat de trei declaratii de avere, depuse la Senat si care pot fi oricand studiate pe internet: la 30 decembrie 2006 (asa era legea atunci, termenul era sfarsitul anului) respectiv 8 iunie 2007 si 18 aprilie 2008 (termenul nou introdus in lege fiind 15 iunie al anului urmator, ca sa se poata include veniturile anului de referinta, disponibile oficial in primavara urmatoare).

Fac ceea ce ar trebui sa faca orice inspector ANI, sau jurnalist, cand analizeaza evolutia averii unui demnitar: compar averea initiala cu cea finala, pe toate capitolele, vad diferentele in plus sau minus si pe acestea le compar cu veniturile si cheltuielile din aceeasi perioada de referinta.

In cazul meu, compar averea din aprilie 2008 cu cea din decembrie 2006.

Rezulta o diferenta in plus (m-am imbogatit) de 110.000 RON.

Cam 30.000 de euro, departe de "primul milion" clamat de cineva din presa locala, la un moment dat...

Fac apoi balanta venituri/cheltuieli declarate pe aceleasi 16 luni, si constat ca am avut un excedent de 185.000 RON, dupa toate donatiile la partid.

Prin urmare, cresterea de avere este explicata convingator de veniturile declarate, iar donatiile la partid (la jumatate din plafonul maxim la care aveam dreptul legal) sunt 1/3 din toate veniturile mele.

Intr-o sinteza, senatorul Dan Carlan are urmatorul comportament financiar personal, din totalul veniturilor sale:

- 1/3 pentru economisire (salutari domnului Isarescu!)

- 1/3 pentru cariera sa politica, cu acte, transparent si fara ascunzisuri

- 10% pentru rate la creditul imobiliar prin care a cumparat casa fiicei, proaspat absolventa de facultate

- un sfert - pentru consumul personal si decent al familiei (circa 1.300 euro lunar).

Las cititorii mei sa aprecieze daca am un comportament echilibrat sau unul dezmatat.

In schimb, lansez si urmatoarea tema de meditatie politico-jurnalistica: este de blamat si suspicionat politicianul din opozitie care duce transparent bani de acasa in politica, sau politicianul de la putere, care face traseul invers, ducand banii publici in averea personala?!?

Mama a implinit azi 82 de ani. Prilej cu care m-am nascut a doua oara

Azi a fost ziua mamei mele.

A implinit 82 de ani, dupa ce a trait razboiul, plus 5 ani de lagar rusesc, la minele de carbuni din Kramatorsk.

Lagarul - pentru vina de a fi etnic german: purta, la 18 ani, numele bunicilor mei - Klein.

Prin urmare, VINOVATA!

Cat de apropiate or fi alegerile, am facut ceea ce fac in fiecare an, de 5 Octombrie: am fost la mama, la Tarcau.

Cum trebuia sa ajung azi si la Bucuresti, am stat o ora, ne-am bucurat de ziua cu pricina si am plecat spre Iasi.

Cu masina - Peugeotul 407, de care sunt la fel de indragostit, dupa doi ani, ca si in prima zi.

Ploua torential, uneori cu draci.

Intre Piatra Neamt si Roman, o Dacie sede frumos pe sant.

Semn ca nu-i de glumit cu asfaltul ud.

Mai merg doua minute si, pe stanga, un Renault bej iesit pe camp, foarte de curand.

Banuiesc asta (ca-i de curand), pentru ca EL tocmai o strange la piept pe EA, in ploaie, pe marginea soselei, incercand sa o linisteasca.

Imi spun, in gand, ceva de genul "ce v-a apucat, fratilor, pe toti?!?".

N-apuc sa primesc raspunsul: in timp ce eram chiar in dreptul norocosilor scapati din Renaultul de Cluj, din curba din fata mea apare de-a curmezisul un Logan, in plin derapaj de spate, calare pe banda mea de mers!!

Cu viteza si hotarat sa vina peste noi.

Catana batrana, sofer de 21 de ani, aplic regulamentul: volanul strans teapan, din pozitia "10 si 10 minute", nu miscari bruste, nu frana la fund ci doar atat cat nu risti ruperea aderentei.

Trag treptat spre limita dreapta a drumului, adica spre stejarul de pe sant.

Nici o sansa de scapare: izbitura ferma a Loganului in roata mea din stanga fata, apoi o secunda de intuneric, apoi trei pocnituri ca de pusca (sau, mai binecunoscute, ca pocniturile de artificii grele, apropiate de zgomotul pungilor de hartie umflate si sparte in pumn) - ne-au explodat in jurul nostru air-bagurile.

Urmatoarea informatie relevanta - suntem calare pe sant, ne izbim stanga - dreapta, ca pe topoganul de la mare, si mergem sanie, cu oarecare stabilitate, data de greutatea masinii.

Se apropie vertiginos urmatorul stejar, fix in fata noastra!

Il busim si ne oprim.

Chiar asta i-am si zis Mihaelei, aflata in dreapta mea, pe locul acela: "gata!".

Din toate gaurile din bord iese un fum albicios, cu miros ca de plastic prajit.

Primul gand este ca luam foc, apoi dau semnalul de calmare: este pudra de talc din air-baguri.

Centurile de siguranta sunt fleasca: resorturile din stalpii masinii nu mai functioneaza, fiind evident date peste cap de smuncitura.

Usa mea este blocata in malul santului, in timp ce usa Mihaelei nu poate fi deschisa dinauntru. Sau este prea grea, asa cum este ea orientata in sus si cu pozitie imposibila sa o impinga.

Apare cineva din exterior, trage de usa si o deschide.

Mihaela sare cu greu afara, desculta, in noroi.

Al dracului reflex, pun cutia de viteze in pozitia "Parcare" (habar nu am cand, dar mai tarziu am constatat ca asa am lasat-o) iau contactul si ies si eu.

Familia din Renaultul de la Cluj a si uitat de necaz: sunt in jurul nostru si ne ajuta sa iesim din masina. Ca si cum ar fi vrut cineva sa le spuna ca intotdeauna se poate si mai rau.

Clientul meu, omul cu Loganul, s-a rasucit de jur imprejur si a ramas pe sosea, pe banda mea, fix pe dos fata de pozitia lui de mers.

A avut un noroc chior: a primit lovitura in coltul din stanga fata, si nu frontal, ceea ce a descarcat impulsul intr-o rotatie a masinii si nu intr-o busitura surda, intr-un raport de doi la unu in privinta greutatii masinilor (Peugeotul meu trage vreo doua tone).

Despre noi, ce sa mai zic: am vazut-o cu ochii.

Ceea ce ni se pare incredibil este detasarea cu care am trait filmul, amandoi.

Nici un sunet, nici un gest din alea ca in filme, cu mainile pe sus si cu viata revazuta intr-o secunda.

Nici o panica, pina haat, dupa ce am iesit din masina (cand, bineinteles, am reluat faza cu EL, care o consoleaza pe EA).

Pur si simplu o namila alba in fata noastra, din ce in ce mai putin loc, din ce in ce mai sigur ca ne busim, buf, poc-poc-poc, zdruncinaturi si hurducaturi, busitura de copac si apoi mirosul de talc.

Si oala de lut, cu lapte acru, de la Tarcau, absolut intacta!

Semnul cel mai clar ca mai avem multe de invatat de la frantujii lui Peugeot: stiti cu ce sunt tapetati toti sacii air-bagurilor, de jur imprejurul masinii?

Uitati-va in poza, dar pun pariu ca nu v-ati gandit: cu insusi Smiley!!!

Adica, treaba-i clara - dupa ce ai dat cu capul de toti peretii, santurile si copacii, daca mai traiesti, si mai vezi, si mai intelegi, atunci nu mai poti face altceva (daca esti normal la cap) decat sa te bucuri.

Zambeste!

Smile!!

Plecam cu politistul, la postul din comuna, sa facem actele.

"Clientul" meu cu Loganul, medic veterinar de pe la Girov, ma tot intreaba: de unde sunteti, de unde va cunosc, etc.

Rad spre el si are o revelatie.

Spune apasat: Dan Carlan?

Da.

Fraate, peste cine era sa dau! Am terminat facultatea la Iasi, va stiu.

Asta e, lumea e mica.

Intre timp vine Costi, de la Iasi, incarcam bagajele, vine si platforma, incarcam masina si plecam spre casa.

Pot spune ca i-am facut mamii un cadou pe cinste: m-am nascut a doua oara!

Sau, cum spun americanii - a fost prima dintre zilele care mi-au mai ramas de trait!

Dar, ziua nu s-a terminat.

Un telefon duminical la domnul Rebegea (comandantul de la Aeroport) si primesc vestea cea buna: am facut rost de un loc la avion, pentru cursa de seara, ca sa ajung totusi la Bucuresti, chiar daca masina mea este terci.

Ajung la aeroport punctual, exact la 18.30, ca si cum este o zi perfecta.

Vocea de la microfon ne anunta ca, din cauza conditiilor nefavorabile de la Iasi, avionul ce vine din Bucuresti va ateriza, in 5 minute, pe aeroportul din Bacau.

Peste jumatate de ora, aceeasi voce ne anunta ca, tot datorita conditiilor nefavorabile de la Iasi, avionul va ateriza la Bacau ... in cateva minute.

Dupa un alt sfert de ora, din cauza conditiilor nefavorabile de la Bacau, avionul este trimis ... la Otopeni, de unde a venit.

Dupa care, usurarea finala: cursa a fost anulata, plec acasa si mananc lapte acru de la mama. Daca n-o fi, saracul, lapte batut!

Si va scriu si voua povestea, ca sa va fie clar: cand e sa mori, nici dracu' nu te scapa, dar daca e sa traiesti, se rezolva!

Ca si in politica.

Sa traiti!

Socul l-am primit in roata, care a preluat grosul, chiar daca s-a facut pilaf.

Daca venea 20 de cm mai in spate, in portiera mea, era alta poveste...

Schema de joc.

Smile!