O experienta fabuloasa!

Pe 9 ianuarie 2009, am primit de la premierul Emil Boc vestea cea frumoasa, ca mi-a semnat numirea in functia de secretar de stat la Mediu.

Un inceput de drum, sub semnul vremelniciei, de care n-am uitat niciodata.

Este randul meu acum sa-i raspund premierului, tot personal, dupa o experienta fabuloasa, intr-un moment greu al echipei guvernamentale.

Jumatate dintre noi trebuie sa plecam din functie, din solidaritate cu toti romanii afectati de constrangerile crizei.

Este chiar un moment de solidaritate, atat din partea celor care raman, cat si din partea celor care pleaca.

Am fost bucuros la numire, nu pot fi suparat pe nimeni la finalul mandatului.

Numai in pielea premierului sa nu fii in aceste momente!

Trebuie sa multumesc pentru incredere tuturor celor care m-au sustinut ca sa ajung in aceasta pozitie, celor care m-au sustinut in timpul mandatului, precum si celor care au crezut pana in ultima clipa ca nu e finalul.

Dupa cum trebuie sa multumesc si grupului celor patru colegi parlamentari de Iasi care s-au straduit, tot pana in ultima clipa, sa fie altfel.

Cand castigi, habar n-ai ce-ai pierdut.

Cand pierzi, nici nu stii ce-ai castigat!

Nu

Un coleg de partid, consilier local, a initiat o petitie on-line impotriva altui coleg de partid, care ar fi fost "numit in functie de conducere de catre persoane care refuza sa-si asume deschis si transparent decizia".

Colegul nostru a procedat total incorect si contrar oricarei reguli de buna credinta fata de partid.

Nu sunt de acord cu aceasta initiativa a sa, al carei scop este doar decredibilizarea publica a organizatiei si a deciziilor luate pana acum in conducerea partidului.

Persoanele care au luat decizia criticata poarta un nume de structura colegiala de conducere a partidului - Biroul Permanent National.

Iar decizia respectiva are si ea un nume (nr. 8) si a fost transmisa catre organizatie in scris, semnata de presedintele partidului. Adica transparent si asumat.

De asemenea, NU sunt de acord sa fie folosite numele noastre, ale pedelistilor din Iasi, pe post de petitionari, in tot felul de mesaje plasate in petitia cu pricina, cu scopul vadit de a se crea suplimentar confuzie si disconfort.

De fapt, lucrurile sunt cu mult mai simple decat par, iar adevarata motivatie a acestui demers tine, din pacate, de cu totul alte frustrari, ale cu totul altor persoane decat cele care le exprima public.

In ceea ce ma priveste, nu as fi iesit public cu aceasta problema, daca nu mi-ar fi fost folosit numele acolo, intre "semnatarii" petitiei.

Pentru ca pozitia mea, asumata deschis si transparent este chiar cea de mai sus.

Carlan versus Romania

Asadar mai stim si sa castigam.

Victima? Ditamai statul roman, al carui cetatean sunt.

Pe 20 aprilie Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg a pronuntat sentinta finala in procesul Carlan versus Romania.

In 2002, dupa ce am parcurs toate etapele justitiei romanesti, am fost condamnat pentru calomnie, intr-un proces cu domnul Simirad, la o amenda penala de 10 milioane lei plus daune morale de 60 milioane.

Condamnarea a fost inscrisa in cazierul personal.

Am deschis atunci lungul drum al confruntarii cu statul roman, apreciind ca mi-au fost incalcate drepturile fundamentale, garantate prin Conventia drepturilor omului si libertatilor fundamentale.

Am reclamat faptul ca instanta romana nu mi-a acceptat sa prezint probe in proces, in sprijinul declaratiilor considerate calomniatoare si nici nu mi s-a acceptat prezumtia libertatii de exprimare ca libertate fundamentala.

Nu am cerut despagubiri.

Dupa 8 ani, CEDO mi-a dat castig de cauza, condamnand Romania pentru incalcarea drepturilor fundamentale garantate de Conventie.

Aceasta sentinta obliga statul roman sa-mi repare prejudiciul (nu numai) moral si sa stearga din cazierul meu condamnarea cu amenda penala.

Asadar, la Strasbourg nu m-am judecat cu domnul Simirad, ci cu statul roman.

Sentinta CEDO nu ne spune cine a avut dreptate acum 8 ani (Simirad sau Carlan) si nici nu ne spune daca probele pe care instanta nu mi le-a acceptat atunci ar fi fost bune sau rele.

Intre noi doi, Carlan si Simirad, lucrurile raman ca si pana acum.

Sentinta CEDO spune, in schimb, un alt lucru absolut clar: Romania a incalcat drepturile fundamentale ale cetateanului sau, Dan Carlan, prin modul defectuos in care a fost acesta judecat.

Prin urmare, chiar daca au trecut 8 ani, intre noi doi, Carlan si Romania, lucrurile nu vor mai fi niciodata ca si pana acum!

Carcotasii de Bahlui

Am tot respectul din lume pentru ideea de opozitie.

Eu insumi am crescut politic in aceasta stare de spirit.

Niciodata, insa, nu am facut opozitie pentru a distruge proiecte ci am sacrificat de multe ori din propriul capital politic pentru a sprijini ideile generoase ale adversarilor politici.

In ultimii ani, presa a fost doldora de reprosuri la adresa administratiei locale, pentru starea deplorabila a Bahluiului.

Viata m-a adus in pozitia de a putea rezolva definitiv aceasta rana.

Si am pornit la drum in cel mai concret mod cu putinta.

Moment in care, spre stupoarea mea, au aparut brusc si carcotasii de Bahlui.

Un distins editorialist, gazduit intr-o institutie media locala de forta, trece periodic (nu zic chenzinal) pe la un apropiat prieten politic, vecin de-al meu.

Dupa care, uita deschiderile de pagina de acum un an (in care se plangea prohodul Bahluiului mizerabil) si ma face de nemernic pe acest proiect (adica, iaca na ce ne mai lipsea - regularizarea Bahluiului, cand Iasul e in criza...).

Un distins medic si universitar, fost politician, are niste frustrari cu caracter personal in privinta mea. Foarte normal, face parte din viata.

Numai ca, in plin expozeu legat de probleme medicale de nivel national, ce proiect credeti ca-l incurca? Bahluiul, ati ghicit!

Cum ca Iasul "duduie" de industrie si tocmai ar avea nevoie de transport naval pe Bahlui, in timp ce domnia sa are nevoie de turism medical la Iasi.

Mi se pare ca unii dintre noi au uitat de ce-au venit, ca sa zic asa.

Eu ma ocup de ape, prin urmare treaba mea e Bahluiul.

Fara a fi in concurenta cu nici un alt proiect.

Si nu pentru transport naval ci pentru curatenie si agrement civilizat.

In privinta turismului medical, simpla amintire a ideii de turism (chiar daca doar medical) ma face sa ma intreb cat de atractiv poate fi Iasul cu o garla infecta si insalubra care-l taie in doua chiar prin centru...

Si, ca sa nu uitam peste unul-doi-trei ani de unde am plecat (sau de ce am venit, ca sa zic asa) postez aici spre vesnica amintire imaginea Bahluiului de azi, in Podu Ros:

- noroi si zeama tulbure la 300 m de centrul istoric al Iasului

- chestia aia neagra si lunga din glod este o "alee pietonala de promenada pe malul Bahluiului"

- iar asta, ladies and gentlemen, este "dotare de agrement, cu banci pentru odihna pe marginea apei"

Prin urmare, tuturor carcotasilor de Bahlui le spun ca voi persevera in greseala de a crede ca e bine ceea ce ne-am apucat de facut.

Si chiar vom face.

Cine a furat Bahluiul?!?

Domnul Nichita este suparat.
Dan Carlan si Constantin Simirad i-ar fi furat proiectul (ideea) amenajarii Bahluiului.

Oare este vreunul dintre noi, vietuitorii de azi, inventatorul acestor idei?

Ma indoiesc sincer si suntem ridicoli daca ne ciorovaim pe acest subiect!

Sa vedem ce spune istoria.
Prin amabilitatea domnului arhitect (iesean de origine) Bogdan Radu Herovanu aflam urmatoarele:

Planuri de regularizare a cursului Bahluiului au existat încă din secolul al XVIII-lea. În raportul lui König din 18 februarie 1785, se propunea "(...) realizarea unui canal navigabil care va trece prin Iaşi".
Într-un raport din anul 1787, contele Alexandre d’Hauterive, secretarul personal al domnitorului Alexandru Ipsilanti, a catalogat acest proiect ca fiind lipsit de eficienţă: "(...) Ce alt s-ar putea trimite din Iaşi decât noroi?"
Chiar dacă ideea a fost abandonată, ea a fost reluată în articolul 158 din Regulamentul Organic
(1832) când s-a prevăzut că "Siretul şi Prutul (...) trebuie a se curăţi şi a se face mai îndemânatic pentru plutirea sau pentru a se face canaluri de comunicaţie, de pildă unirea Siretului cu Prutul prin râul Bahlui, care ar fi de mare folos şi pentru comercia capitalei".
Ca urmare a tăierii pădurilor aflate pe malurile sale, dar şi a zăgăzuirii apelor de către proprietarii de moşii care au amenajat iazuri, debitul Bahluiul a scăzut, astfel încât "dispuet şi cu ape turbure, trist ajunge în faţa cetăţenilor capitalei, în o stare vrednică a reclama a lor compătimire" (Gazeta de Moldavia, 13 august 1851 - Bahluiul)
În anul 1862, ca urmare a mutării capitalei Principatelor Unite de la Iaşi la Bucureşti, omul politic moldovean Mihail Kogălniceanu cerea compensaţii economice pentru fosta capitală a Moldovei, între care şi realizarea canalului navigabil Bahlui-Prut, prin care Iaşul să devină "port-franc"
În jurul anului 1880, lângă podul de cale ferată de pe linia Iaşi-Ungheni (1874), într-o baltoacă lărgită de viituri care era din vechime scăldătoarea târgului, ieşeanul Gafencu a amenajat gherete şi bufete, transformând zona în Băile Bahluiului. Fete în costume de baie, cu pantalonaşi treisferturi, îmbiau pe turişti cu cafele şi bere rece.
Între anii 1911-1913 s-a efectuat o rectificare a albiei Bahluiului în zona municipiului Iaşi. Ca urmare a topirii zăpezilor din perioada de iarnă sau a ploilor torenţiale din perioada de vară, Bahluiul ieşea din matcă şi inunda partea de jos a oraşului (până la Fabrica de Ţigarete şi la Gara Iaşi), transformând-o într-o mlaştină. Nu existau diguri de protecţie care să elimine pericolul de inundaţii.
În anii '60-'70 ai secolului al XX-lea, sub coordonarea primarului Ioan Manciuc, s-au efectuat lucrări de regularizare a albiei râului Bahlui, ca urmare a inundaţiilor care ameninţau municipiul Iaşi (în special cartierele Dacia, Alexandru cel Bun sau Mircea cel Bătrân). S-au construit cu acest prilej diguri de protecţie. Realizarea acestor lucrări a presupus amenajarea a 13 lucrări hidrotehnice complexe (apărare contra inundaţiilor, irigaţii, piscicultură, alimentări cu apă industrială).
În anii '80 ai secolului al XX-lea, specialiştii Ministerului Mediului au elaborat un proiect de transformare a Bahluiului în râu navigabil, dar acesta a fost abandonat de conducerea de atunci a ţării, nefiind considerat o prioritate. Proiectul prevedea îndreptarea cursului sinuos al Bahluiului între localitatea Leţcani şi municipiul Iaşi, în zona străzii Cicoarei, prin crearea unui canal Leţcani-Iaşi, prin care să se redea municipalităţii câteva zeci de hectare de teren pentru dezvoltarea unor proiecte investiţionale
Ca urmare a faptului că nu s-a efectuat timp de aproape 40 de ani nici o lucrare de decolmatare şi igienizare a râului, iar întreprinderile industriale din judeţ au deversat substanţe poluante în apă (în principal azotaţi şi fosfaţi), Bahluiul a devenit un râu poluat.
Pe lângă acestea, unii cetăţeni ai municipiului Iaşi au aruncat deşeuri în albia acestuia (în special în zonele periferice) afectând grav starea acestuia.

Ce nu scria in scrisoarea mea deschisa catre PNL

Nu am obiceiul să intru în polemici pe blog.
Am apreciat blogul drept un instrument foarte util pentru a-mi prezenta public poziţiile sau gândurile, fără a interacţiona neapărat cu alte bloguri.
Fac azi o excepţie, uşor de înţeles.
Îi mulţumesc lui Marius Dangă pentru că tocmai a dat curs invitaţiei mele – a deschis dezbaterea legată de o guvernare locală de centru-dreapta, asumată transparent de PDL şi PNL.
Fireşte, invitaţia pe care tocmai am lansat-o strânge în spate pe mulţi lideri ai PNL Iaşi.
De aceea, înţeleg prima reacţie – gestul lui Dan Cârlan ar fi chiar o piedică a acestei alianţe!!
Ca şi cum, pe căi neştiute, toată suflarea liderilor PNL era gata pregătită sufleteşte să facă acest pas, când ... hopa, scrisoarea de invitaţie, o mare jignire publică...
Nu-i nici pe departe aşa.
Probabil că doare lărgirea cercului de dezbatere a acestei teme, trecerea cu ea în palierele doi şi trei ale PNL, iminenţa unei discuţii deschise şi frontale pe acest subiect, în faţa „poporului liberal” cum spune Marius, într-un moment special, când nu-i prea poţi refuza „poporului” doleanţele – alegerile interne.
Să nu credem cumva că am ales întâmplător acest moment.
Un mandat clar pentru o alianţă PDL-PNL, dat prin votul „poporului liberal”, ar reprezenta pentru toată lumea o garanţie a stabilităţii.
O garanţie că nu ne schimbăm opinia cu 5 minute înainte de şedinţă.
O garanţie că nu se mai întâmplă ceea ce s-a întîmplat în septembrie.
Atunci când onoarea şi cuvântul domnului Simirad (apărătorul ferm al vicepreşedintelui PNL Chirilă, pe simplul motiv al respectării înţelegerii făcute de PNL cu domnia sa cu un an în urmă) a fost răsplătită, la o negociere de noapte, prin înlocuirea înţelegerii PDL – PNL cu un troc PNL – PSD.
Cu asta am răspuns ultimei nedumeriri a domnului Dangă – după ce am intrat în acea şedinţă CJ din septembrie alături de PNL, pentru a susţine împreună pe vicele Chirilă, şi am ieşit din şedinţă fără vicepreşedintele PDL, pe cine ar fi normal să-l eliberăm din funcţie mai întâi şi pe cine să păstrăm, dintre actualii doi vicepreşedinţi?
A doua chestiune – invitaţie publică sau instituţională?
Marius Dangă ştie, cu siguranţă, că de aproape o lună discutăm această chestiune la nivelul unora dintre liderii PNL Iaşi, după cum ştie şi de ce am oprit, în ultimul moment, eliberarea din funcţie a vicelui Chirilă, la ultima şedinţă CJ – pentru a da şansa acestei dezvoltări politice.
Prin urmare, este vorba de mult mai mult decât un simplu gest public, printr-o scrisoare.
Numai că, tot în acest timp, dezvoltarea politică merge bine mersi pe cealaltă linie (PNL – PSD), cu accente vizibile de troc şi nu de acord politic transparent.
Prin urmare, dragă Marius, după tatonările de care şi tu ştii, este timpul să luăm o decizie fermă şi transparentă.

Şi, nu te supăra, dacă invoci o abordare instituţională, te rog să consideri foarte simplu că, după contacte la nivel de oameni, am lansat public un document oficial, instituţional, cu antet de partid şi semnat de preşedintele organizaţiei judeţene PDL.
Acum, pe bloguri, doar îl comentăm.
Închei cu a treia problemă – vizitele de curtoazie la aleşii locali PNL.
Nimic nu este mai important pentru un primar decât să fie ajutat de cineva să-şi îndeplinească proiectele pentru comunitatea care l-a ales.
Am ales, aproape în egală măsură cu ai noştri, să sprijinim şi primarii PNL, pentru a da satisfacţie indirectă alegătorilor acestora – aţi ghicit, de centru dreapta!
Când vizitele noastre de curtoazie la ei, ca şi ale lor la noi, sunt mai dese şi eficiente decât ale propriilor lideri, asta poate ridica un semn de întrebare, dar nu înspre PDL.
Deocamdată, dacă îi număraţi la sedintele PNL, nu vă ies lipsă la apel, prin urmare nu sunt motive de reproş.
Doar eventuala gelozie că li se întâmplă şi lor proiecte utile comunităţii locale, proiecte în care avem şi noi un merit.
Ca să fie clar, însă, scrisoarea mea li se adresează şi lor, sau – mai ales lor!
E timpul, pentru toată lumea, să despărţim grâul de neghină, priorităţile strategice de cele mărunte, interesele comunităţii de cele de grup sau personale.
Noi dorim să o facem asumat şi transparent, împreună cu PNL.
Şi la CJ, şi la Primărie.
Dacă nu se poate, ne-om descurca şi singuri, căci Dumnezeu e mare...
Asta scrie, defapt, în scrisoarea mea deschisă!

P.S. Exista, intr-adevar, o asemanare cu turul doi de la Primarie.

Si atunci, a doua zi dupa turul intai, l-am rugat pe domnul Fenechiu, direct si personal, sa vina langa PDL in turul doi, pentru a-l sustine pe domnul Oprea.

Raspunsul, tot direct si personal - este cu desavarsire exclus, il vom sprijini pe Nichita.

Dupa care, m-am adresat direct electoratului liberal, membrilor si simpatizantilor PNL, cerandu-le direct votul.

Inca mai calculez la teoria domnului Danga - aceasta scrisoare l-ar fi ajutat pe Nichita.

Deocamdata nu-mi iese!

Apropo, Marius, tu pe cine oi fi votat in turul doi la Primarie?!?

Invit PNL Iasi la o guvernare locala de centru dreapta

Stimaţi membri şi simpatizanţi ai PNL Iaşi,
Stimaţi lideri de azi sau de mâine ai naţional – liberalilor ieşeni,

în alegerile locale din iunie 2008, electoratul ieşean ne-a creditat pe noi, democrat – liberalii şi naţional – liberalii, cu 60% din numărul de locuri din Consiliul Judeţean, respectiv Consiliul Municipal Iaşi.
Acesta a fost un mandat clar pentru o guvernare locală de centru – dreapta, asigurată printr-o majoritate asumată de PD-L şi PNL în cele două consilii.
Oferta noastră în acest sens a fost refuzată atunci, în 2008, de către PNL.
În momentul de faţă, PNL Iaşi preferă o alianţă netransparentă cu PSD în Consiliul Municipal, la dispoziţia primarului Gheorghe Nichita, în timp ce acelaşi tip de alianţă se manifestă şi la Consiliul Judeţean dar cu accente de ostilitate la adresa Preşedintelui Constantin Simirad.
În Consiliul Judeţean, Partidul Democrat – Liberal este partenerul ferm şi necondiţionat al Preşedintelui Simirad, având datoria de a-i oferi acestuia în sprijin o majoritate stabilă şi coerentă, pentru sprijinirea proiectelor majore ale Iaşului.
Există deja, şi nu este un secret de o bună bucată de timp, un grup important de consilieri judeţeni din cadrul PSD şi PNL, care se vor alătura la vot grupului PDL, pentru a determina alegerea unui vicepreşedinte PDL pentru Consiliul Judeţean, chiar şi fără voia partidelor lor.
Opţiunea acestor colegi este determinată în mod simplu şi clar de convingerea că proiectele judeţului vor fi substanţial sprijinite prin prezenţa lângă Preşedintele CJ a unui reprezentant al grupului politic fidel acestuia, respectiv prin implicarea directă a partidului de guvernământ.
Nu este un secret, de asemenea, faptul că, în urma discuţiilor exploratorii cu o parte din liderii liberali, am amânat această decizie în precedenta şedinţă a Consiliului Judeţean, cu scopul clar de a da şansa ultimă unui dialog cu şi în PNL, în ideea constituirii acestei majorităţi transparente şi asumate, atât în CJ cât şi în Consiliul Municipal.
Consider că apropiatele conferinţe de alegeri interne din PNL Iaşi, atât la municipiu cât şi la judeţ, reprezintă o oportunitate exclusivă pentru dezbaterea în PNL a acestei oferte de colaborare, cu luarea unei decizii tranşante.
Vă invit aşadar, stimaţi lideri şi simpli delegaţi la conferinţele PNL, să determinaţi adoptarea unei decizii politice strategice pentru PNL Iaşi – majorităţi asumate transparent împreună cu PD-L, în CJ şi CLM, pentru o guvernare locală de centru – dreapta la Iaşi.

Volga alba si bicicleta neagra

O ştire, şocantă pentru mine, a apărut azi în media locală – Ministerul Mediului a abandonat proiectul deşeurilor de la Iaşi!

Şocantă prin neadevărul ei flagrant.

Ministerul Mediului a oferit Iaşului, pe vremea Sulfinei Barbu, o cofinanţare uriaşă, din bugetul propriu, pentru depozitul ecologic de gunoi de la Ţuţora şi închiderea (adică vindecarea din punct de vedere ecologic) vechii vărsători de la Tomeşti.

Vă amintiţi, este situaţia celebrei pierderi de către Iaşi a fondurilor nerambursabile ISPA, datorită neglijenţei Primăriei Iaşi, în 2005 (au făcut proiectul dar nu aveau terenul).

Aşadar, a venit Ministerul Mediului şi a oferit 75% din bani, pentru a se face, totuşi proiectul.

După doi ani minunaţi pierduţi de primărie fără să pornească investiţia, aceasta a început, greoi.

A trecut timpul, a venit criza, bugetul este tot mai strâmt iar nevoile tot mai mari.

Cu toate acestea, am asigurat anul trecut 150 miliarde proiectului de la Iaşi.

În situaţia actuală ar mai trebui, însă, cam 2-3 ani.

În proiect sunt două obiective – construcţia nouă (prima celulă a depozitului ecologic) şi închiderea celui vechi. Aceasta din urmă costă în jur de 4 milioane de euro, din care 3 milioane de la bugetul propriu al Mediului şi un milion de la Primărie.

Ce ar trebui să finanţăm mai întâi - construcţia nouă, sau închiderea celei vechi?

Dacă mergem cu construcţia nouă, vindecarea Tomeştiului aşteaptă încă doi ani.

Dacă vindecăm Tomeştiul mai întâi, stăm cu construcţia nouă.

Iată de ce căutăm soluţii.

Pentru că mă interesează.

În paralel, la minister avansăm cu pregătirea proiectului de finanţare pentru POS Mediu (nerambursabil) tot pentru investiţii legate de deşeurile Iaşului.

S-a pornit la drum cu o bugetare estimată preliminar (şi rezervată Iaşului) de 34,5 milioane euro nerambursabili.

Se constată, în urma detalierii studiilor de fezabilitate, că necesarul pentru obiectivele propuse e mai mic - spre 32 milioane. În această situaţie, contractul se va încheia pe suma exactă, “pierzând” aproape 3 milioane euro din rezervarea iniţială.

Exact cât trebuie să pună Ministerul Mediului, în celălalt proiect, pentru Tomeşti, din banii noştri.

Cred că v-aţi prins deja, nu-i aşa?

Intervenim din mers, facem lobby, schimbăm soluţii şi includem şi vindecarea Tomeştiului pe fondurile nerambursabile, valorificând bugetul rezervat iniţial.

Ca urmare, încă din toamnă aceasta intră în execuţie.

Adică nu ne mai doare capul la care secţiune să dăm prioritate, ambele fiind în finanţare simultan.

Iată cum, în media locală, Iaşului nu i s-ar fi dat ci i s-ar fi luat finanţarea.

Exact ca în celebra poveste a tovarăşului Boris Ivanovici, cu bicicleta neagră şi Volga albă…

Te asteptam la constructie, Tudore!

Deputatul independent Tudor Ciuhodaru a anuntat azi, in plenul Camerei Deputatilor, ca alege sa activeze in grupul parlamentar al PDL.

Potrivit Regulamentului Camerei, un deputat devenit independent prin demisia dintr-un partid (si, implicit, din acel grup parlamentar) are dreptul sa se afilieze oricarui alt grup parlamentar dintre cele existente.

Este o prevedere care apara dreptul deputatului demisionar sa se bucure de infrastructura si logistica unui grup parlamentar, pentru a-si desfasura in bune conditii activitatea.

In acelasi timp, afilierea la un grup parlamentar poate fi un bun prilej de apropiere si chiar inscriere in partidul respectiv.

Chiar daca Tudor a negat vehement in 11 ianuarie (cand a demisionat din PSD) orice intentie de inscriere in PDL, si chiar daca nu am avut chiar nici o discutie in acest sens cu el, dupa acel moment, cred ca nimic nu este imposibil.

Echipa PDL Iasi a fost si este deschisa neconditionat oricui doreste sa-si aduca aportul la constructia organizatiei si la sustinerea multiplelor proiecte pe care aceasta le-a generat in decursul timpului.

De aceea, cred ca Tudor poate fi binevenit la o astfel de constructie, daca va simti in timp ca acest lucru se potriveste cu aspiratiile si convingerile lui.

Un lucru trebuie sa fie clar, in schimb, inca din prima secunda: proiectele majore pe care organizatia noastra le-a creat in acesti ani (si ma refer aici punctual la Institutul Regional de Oncologie si la SMURD) sunt absolut ne-negociabile!

O spun aici si acum, deschis, din prima, chiar eu, ca sa auda nemijlocit toti cei interesati, fie ca vorbim de corpul medical din Iasi, fie ca vorbim de cei peste 5200 de bolnavi de cancer inca vii, aflati in evidentele Clinicii de Oncologie Sf. Spiridon, fie ca vorbim despre cei 5,5 milioane de moldoveni carora ni se poate intampla oricand sa aflam vestea cea distrugatoare - cancerul a venit si in familia noastra!

La fel de clar, insa, am certitudinea ca se poate da satisfactie deplina ambelor echipe medicale de exceptie pe care le are Iasul (urgentistii si oncologii) prin coexistenta lor atat cat va fi nevoie in noua cladire din Copou, partajata sub cupola integratoare a Consortiului format din Institutul de Oncologie si Spitalul de Urgente.

Pentru asta, este nevoie de pragmatism, de atitudine pozitiva si constructiva, de toleranta si de eliminarea orgoliilor personale.

De aceea si fac primul pas, spunand simplu - Tudore, te asteptam la constructie, pentru binele tuturor pacientilor care au nevoie de ajutor!

Viaţa, înainte şi dincolo de moarte…

A fost 24 Ianuarie.

E 25 ianuarie.

Astăzi, tatăl meu ar fi avut dreptul să împlinească 75 de ani.

N-a fost să fie.

A fumat o viaţă.

Acum vreo 8 ani, s-a lăsat.

Primăvara trecută, pedeapsa l-a ajuns din urmă.

Cancerul de plămâni.

I-am rămas dator şi lui cu Spitalul de Oncologie.

Mai bine mai târziu, decât niciodată.

……………………………………………………

Iaşul este îngheţat.

Dealul Buciumului, la fel.

Parcă-i mort, dar parcă-i viu!

Te uiţi la frumuseţea de gheaţă şi-ţi spui că există viaţă şi dincolo de moarte.

……………………………………………………

Viermii cred că singurul lucru care contează este moartea, din care se hrănesc.

Dumnezeu a crezut contrariul.

De aceea, a creat omul.

Ca să vadă frumuseţea, să se bucure de ea şi să o împartă cu alţi oameni.

Unii oameni parcă sunt viermi.

Ei cred că singurul lucru care contează este moartea.

Să se hrănească din ea.

Pe alţi oameni, Dumnezeu nu-i lasă să moară.

Nu pentru că i-ar mânca viermii.

Ci pentru că sunt datori să vadă frumuseţea, să se bucure de ea şi să o împartă cu alţi oameni.

Martori că, înainte de moarte, este viaţa…

E pacat sa nu descarci pozele.

Numai asa se vede cu adevarat viata din ele...

Struguri dulci pentru Iasi

Azi-noapte, tarziu, comisia de buget a aprobat bugetul sanatatii.

Unul dintre strugurii cei mai dulci pentru Iasi, in bugetul pe 2010, il reprezinta cei peste 450 de miliarde lei vechi alocati in acest an proiectului Institutului Regional de Oncologie, aflat la final de drum.

Se termina cladirea pana in primavara si apoi se achizitioneaza toate dotarile plus echipamentele medicale.

Diferenta finala de 430 miliarde la achizitiile de echipamente din acest an se asigura in 2011, potrivit programului bugetar multianual.

Impreuna cu Vasile Cepoi, am avut saptamana aceasta o discutie cu proaspatul Ministru al Sanatatii, Atila Czeke, despre Institutul Regional de Oncologie.

Este absolut remarcabila determinarea acestuia de a finaliza obiectivul cat mai curand.

Dovada faptul ca a acceptat din prima alocarea, pentru spitalul din Iasi, a unei sume ce inseamna aproape totul din capitolul respectiv al bugetului ministerului.

Premiul pe care il va primi este pe masura - va fi, probabil, ministrul care va taia panglica inaugurala a unui asezamant la care se munceste de doua decenii...

Anul acesta va fi unul de implinire pentru acest proiect atat de asteptat de bolnavii de cancer din Moldova.

Fisa de buget pentru SF Autostrada

Pentru a risipi indoielile din unele comentarii pe forumuri (spre exemplu aici) atasez mai jos fisa obiectivului de investitii din bugetul Ministerului Transporturilor si Infrastructurii, cu cele 20,8 milioane ron pentru studii de prefezabilitate si fezabilitate.
Cvasitotalitatea acestei sume este alocata pentru pozitia "Investitii agenti economici cu capital de stat", in speta Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale, din care se acopera si contractul recent incheiat pentru autostrada Iasi - Targu Mures.
Pozitia explicita a obiectivului nu apare in bugetul MTI ci apare in lista de investitii a Companiei, anexa la bugetul acesteia, adoptat prin HG dupa bugetul de stat.
Bugetul MTI a fost adoptat in seara asta de comisia buget - finante, in forma de mai jos.

Lacrimi de crocodil pentru autostrada

Distinşii noştri colegi liberali (Relu, Cristi şi Varujan) ne-au facut astăzi să plângem.

De mila autostrăzii Iaşi – Târgu Mureş, părăsite şi de guvern şi de PDL şi de români şi de maghiari, într-o conspiraţie universală a dezinteresului.
Cel puţin aşa rezultă din comunicatul de presă de după respingerea în comisie a unui amendament la legea bugetului de stat.
Cuprinşi de nevoia de afirmare a interesului pentru infrastructura din Iaşi, Moldova, România, Europa şi Calea Lactee, domnii parlamentari liberali au scris unul din cele 6.500 de amendamente de şicanare a bugetului, cerând bani în plus pentru Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, la capitolul pentru studii de prefezabilitate şi fezabilitate, cu destinaţia „Autostrada Iaşi Târgu Mureş”.
Mai precis, lângă cei 20,8 milioane RON deja prevăzuţi în bugetul ministerului respectiv, cu această destinaţie, colegii liberali solicită încă 20 milioane.
Respingerea amendamentului înseamnă, dacă ne luăm după comunicatul de presă al domnului Fenechiu, că a fost abandonat proiectul autostrăzii Est-Vest, că PDL şi UDMR se opun acestuia, etc, etc.
În realitate, spre ştiinţa distinşilor parlamentari ieşeni, stăm aşa:
• După cum a promis la Iaşi ministrul Radu Berceanu, licitaţia pentru studiul de fezabilitate al autostrăzii s-a finalizat, iar contractele au şi fost încheiate.
• Termenul de execuţie al studiului de fezabilitate (un an de la încheierea contractelor) presupune finalizarea acestuia în acest an – 2010.
• Valoarea datorată de minister pentru acest proiect (circa 4 milioane RON) este pe deplin asigurată în bugetul alocat pe 2010 cu această destinaţie.
Aşadar, după liberali, Bugetul pe 2010 al guvernului PDL nu e bun.
Pentru că PNL preferă guvernării de dreapta concubinajul cu stânga.
Şi atunci, fireşte, strugurii sunt acri...

Tort cu biscuiti

Deserturile copilariei noastre de la Tarcau au avut cateva vedete incontestabile.
Alaturi de fragii cu smantana, clatitele cu branza, papanasii fierti cu crema de smanatana si scortisoara, la loc de cinste a ramas tortul de biscuiti.
De regula, mama il facea de doua ori pe an: o data la sarbatorile de iarna si o data pentru 22 august, de ziua mea.
Imi aduc aminte tortul de cand am implinit 7 ani, a fost unul special.
Era in 21 august 1968.
Stateam motanel langa mama, in timp ce freca untul pentru crema.
A doua zi aveam cativa prichindei invitati la bairam si eram nerabdator.
La radio, Ceausescu era la apogeul sau politic, cuvantand la marea adunare populara din Bucuresti, in care protesta impotriva interventiei rusilor din Cehoslovacia.
Sa nu credeti ca intelegeam ceva.
Pur si simplu ma incarcam din ingrijorarea febrila a mamei, concentrata in cateva cuvinte tematoare - "doamne, daca vin rusii?!?".
Cata incarcatura trebuie sa fi avut aceasta ingrijorare, in sufletul unei femei care avea in spate memoria celor 5 ani de lagar petrecuti la rusi, din '44 pana in '49...
Nu intelegeam nimic din politica internationala, dar eram sigur de un lucru - ar putea sa vina rusii (ce-or fi astia?) si parea sa nu fie tocmai de bine.
Usor de inteles ca intrebarea ce mi-a iesit din gura combina toate interesele zilei - "mamica, dar daca vin rusii, or sa ne manance tortul?!?"
Au trecut anii.
De cate ori am timp, de sarbatori imi ofer placerea de a face un tort de biscuiti.
Am reusit si in seara asta si sunt foarte fudul.
Daca sunteti curiosi, va ofer mai jos reteta.
Este foarte usor, dar am o conditie drastica - respectati totul intocmai!
Asadar:
- doua pachete de biscuiti dreptunghiulari "Petit Beurre" a cate 800 g bucata. Evident ca pe vremea mamii erau biscuitii vrac, de 9 lei/kg, dar acum astia-s cei mai potriviti.
- 1,5 litri lapte
- 150 g cacao "Van Houten" sau similara, cat mai neagra
- 3 pachete de unt. Obligatoriu "Unt de masa" romanesc. Orice alta marca este gresit!
- 600 g zahar, preferabil pudra.
- 300 g nuca macinata
- esenta de vanilie si de rom
Intr-un lighean de plastic incapator se rup biscuitii.
Daca e marca recomandata, se sfarma singuri numai cat i-ai strans in mana.
Nu trebuie nici pisati, nici intregi.
Adica e bine sa avem si sfaramatura, dar si bucati.
Pudra de cacao se dizolva in lapte (defapt turnam lapte cald, cate putin, peste cacao si amestecam sa nu se faca cocoloase, pana facem o crema pe care o dizolvam cu tot laptele) si se adauga zaharul pudra.
Se dizolva totul la cald.
Adaugam esenta de vanilie si de rom, in lapte, fara a exagera.
Nuca macinata se amesteca cu biscuitii sfaramati si apoi desertam laptele cu cacao deasupra.
Amestecam totul sa se omogenizeze.
Dam un sfert de ora la rece, sa se mai intareasca si apoi asezam totul pe farfuria de tort.
Separat, untul care a stat la cald este molcut.
Intr-un castron il amestecam cu zahar pudra si cacao dupa gust.
Cu cat mai multa cacao, cu atat e mai gustos.
Este crema cu care acoperim tortul.
O intindem cu cutitul si o netezim de jur imprejur.
Pentru ca nu suntem artisti, nu va iesi perfect nivelat la aspect.
De aceea, presaram putina nuca macinata pe deasupra si arata impecabil.
Dam la rece sa se intareasca toata afacerea.
Dureaza mai putin de facut decat a durat sa scriu.
Daca nu va place ... nu mai faceti a doua oara.
Dar nu cred!
Pofta buna si la multi ani!

Cine nu vine cu noi, ramane in mileniul doi!

Se implinesc azi 10 ani de la primul Revelion in strada al iesenilor.

Va mai aduceti aminte?

Cam in jurul lui 20 decembrie 1999, la o banala conferinta de presa de final de an, Septimiu Sarateanu (pe atunci jurnalist la Monitorul - Ziarul de Iasi de mai tarziu) adresa un repros general administratiei iesene: vine anul 2000, peste tot se marcheaza evenimentul, numai la Iasi nu se intampla nimic...

Pe atunci inca cu par pe cap, mustacios, tanar si nelinistit consilier municipal, am acceptat provocarea si am pornit la drum.

Am propus organizarea primului revelion in strada la Iasi.

Cum primaria se opunea vehement initiativei (eram atunci in meciuri grele cu domnul Simirad), am incropit un nucleu de initiativa numit pompos "Millenium", format de fapt din Dan Carlan, Florin Hozoc (pe atunci purtator de cuvant al lui Vladimir Tanasoiu, presedintele CJ) si ... brandul CJ, pe care Vova ne-a permis sa-l folosim ca organizator.

Presa locala a simtit miza emotionala si s-a solidarizat cu noi, acceptand in bloc sa devina parteneri media ai evenimentului.

A fost o prima victorie psihologica - nu mai eram singuri.

Popularizarea intensa a actiunii, vreme de o saptamana, era o conditie cheie pentru reusita.

Primarul a facut o jumatate de pas inapoi, dar nu a acceptat sa se implice, sub motiv ca "modelul occidental al revelionului in strada este unul fals, acolo numai emigrantii participa la asa ceva".

Mai ramanea de rezolvat chestiunea cheltuielilor, deloc mici.

Comitetul de initiativa si-a pus obrazul la bataie si a apelat la sponsori, luand la mana oamenii de afaceri mai rasariti din Iasi, care au cuplat destul de bine. Am strans in jur de 100 de milioane de lei, din cele 280 la care estimam bugetul de cheltuieli.

Restul am fost nevoit sa-l acopar din buzunarul propriu, pe seama modestei afaceri cu textile pe care o aveam. Si nu era deloc putin la vremea aceea.

Au fost 10 zile de cosmar, in care ne-am sacrificat sarbatorile de iarna ale familiilor si ne-am ocupat de cele mai diverse probleme organizatorice, descoperind roata din mers.

Neavand bani pentru un eveniment grandios, singura sansa era aceea de a gasi carligul cu care sa scoatem iesenii in strada. Restul venea de la sine.

In definitiv, reusita insemna cat mai multa lume la un loc, cu bucuria comuna de numara ultimele secunde ale mileniului (asta aparent - defapt ultimele secunde ale mileniului au fost la finele lui 2000, cu adevarat ultimul an al mileniului doi).

Am imaginat asadar cateva lucruri care speram sa aduca lumea in strada:

- in primul rand artificiile, banalizate acum, dar extrem de ravnite la acea vreme

- un concert cu ceva nume sonore, multe din ele locale

- "Bere gratis" la toata lumea - de fapt o trupa muzicala aflata abia la inceput de drum.

- ecrane cu videoproiectie, pentru a vedea ce se intampla in lume

- 2.000 de sticle de sampanie oferite de organizatori

- sloganul evenimentului (provocator cum scrie la carte) - "Cine nu vine cu noi, ramane in mileniul doi!"

Daca acum gasesti dintr-o pocnitura de degete 10 firme gata sa-ti organizeze un foc de artificii savant, atunci a fost un adevarat act de eroism.

O echipa inimoasa de pirotehnisti de la pompierii ieseni si-au asumat aceasta sarcina.

Nu tu materiale din import, gata pregatite de utilizare, ca acum.

Imaginati-va in ajun de Craciun, cand fabricile erau inchise, sa cumperi materiale pirotehnice de la Orastie, tuburi din polietilena de inalta densitate de la Oradea (pentru tunurile lansatoare) si sa incropesti artificiile manual. O adevarata aventura.

Iar meciul cu primaria continua - se interzice cu desavarsire distribuirea de sampanie si bere de catre organizatori, sub amenintarea de dosare penale!

Daca tot era CJ citat ca organizator, Vladimir Tanasoiu trebuia sa-si asume oficial intreaga raspundere pentru tot ce s-ar fi intamplat in acea noapte.

Am depasit si acest impiediment, Vova a semnat "asumarea raspunderii" si am trecut mai departe.

S-a apropiat momentul zero.

Acum, dupa 10 ani, am perfect limpede in minte cele doua cosmaruri pe care le aveam in febra pregatirilor (la propriu, chiar asta visam in noptile dinaintea revelionului, zvarcolindu-ma in pat):

- in primul fel de cosmar, toate problemele organizatorice erau rezolvate, ajungeam la miezul noptii si eram in strada ... doar eu cu Florin si cateva zeci de rataciti. Un esec usturator...

- in al doilea fel de cosmar, Piata Palatului era arhiplina, venea secunda zero si ... artificiile nu se aprindeau! Lumea incepea sa huiduie, totul era un fiasco cu mii de martori dezamagiti.

Am ajuns in dupa-masa de 31 decembrie 1999, cu noduri in gat.

Atunci, in premiera, televiziunile au inceput sa transmita, de la orele pranzului, revelionul rotativ de pe mapamond, din ora in ora, asa cum vedem si azi - Australia, Orientul, etc. intrand in anul de gratie 2000, cu artificii si zeci sau sute de mii de oameni bucurandu-se in strada.

Efectul psihologic a fost miraculos.

Spoturile noastre de pe televiziunile locale, poate banale toata saptamana, au capatat deodata un sens aproape dramatic - "Hai la Revelionul in strada. Cine nu vine cu noi, ramane in mileniul doi!"

Sigur sunt subiectiv, si-mi dau lacrimile de emotie si acum. Dar sunt gata sa pun ramasag ca nu a fost vreodata alta sarbatoare in Piata Palatului, care sa fi adunat atata lume ca in acea noapte de vis pentru noi.

La 12 fara un sfert, nu numai ca Piata Palatului era ghiftuita, dar bulevardul Stefan cel Mare s-a infundat prin dreptul Mitropoliei iar lateral multimea se rarea abia in dreptul hotelului Moldova.

Afland ca ni se interzice sa dam sampanie, lumea a venit cu sticle si pahare de acasa, intr-o solidarizare la bucurie cum rar am vazut.

Restul e doar o poveste.

In definitiv nu ceea ce am organizat noi acolo a fost frumosul serii, ci chiar dansii, zecile de mii de oameni care chiar au dorit sa fie impreuna, undeva, in acea noapte simbolica a Anului Nou 2000.

Noi doar i-am pacalit ca facem ceva grandios, ca sa-i scoatem din casa.

Am incalcat interdictia si au aparut pe jos, prin multime, din anonimat, cutiile cu cele 2000 de sampanii Muscat Otonel de Bucium, am trecut cu bine si momentul in care Berea Gratis nu curgea ci doar canta, dupa cum am vazut si amaratele noastre de artificii aprinzandu-se si dandu-ne impresia ca chiar este o noapte mirifica.

A fost una dintre cele mai frumoase reusite din viata mea.

Eram doar doi tineri cu draci, aflati in lupta cu sistemul si care am reusit sa punem in miscare inima si sufletul a zeci de mii de ieseni.

Oricate alte proiecte consistente si valoroase om fi facut sau om mai face, nu cred sa mai fie vreunul care sa cantareasca in bucurie colectiva atata cat a cantarit primul revelion in strada al Iasului. Devenit, de atunci, un bun obicei al comunitatii locale...

Am un singur regret - nu mai am nici un fel de marturii ale evenimentului de atunci.

Daca cineva are poze sau filmulete ale momentului, ar fi extraordinar sa le putem recupera pentru arhiva sentimentala.

Nu au ramas decat link-uri la trei articole ale Ziarului de Iasi, din saptamana de pregatire:

- Iasul se pregateste de primul revelion in strada

- Ultimele pregatiri pentru primul revelion in strada

- Discordia mileniului

Din pacate, articolul de dupa, in care se descrie cum a fost, nu se afla pe editia electronica a Ziarului...

Apropo, ce faceti diseara?!?

Tuvalu

Simteam nevoia de a incepe postarile despre Copenhaga cu o prezentare succinta a fondului - ce e cu aceste schimbari climatice si ce putem face? Ce se vrea la Summit si care sunt factorii de blocaj?

Am tot intarziat, negasind usor cheia unei prezentari simple si fara prea multe date tehnice, greu comestibile.

Cred ca cea mai sugestiva introducere a temei este Tuvalu.

To be or not to be!

Una din cele mai emotionante declaratii politice la tribuna Conferintei ONU de la Copenhaga a fost cea a reprezentantului Tuvalu. Care a izbucnit in plans la microfon, la finalul discursului.

Mare parte din sala, indiferenta la mesajul unui pitic exotic, nu a inteles ce se intampla.

Doar o rumoare nedumerita - ce s-o fi intamplat?

Dupa cateva ore, a aparut in circulatie textul discursului si rumoarea nedumeririi s-a transformat in rumoarea materializarii mizei profunde a Summitului.

In esenta, mesajul a fost acesta: "Daca voi, statele lumii, nu faceti ceea ce trebuie acum, tara mea dispare de pe harta si populatia tarii mele va fi inghitita de ocean. Va rog, salvati tara mea!"

E usor sa gasiti detalii pe net, cu privire la micutul stat insular din Pacific.

Important este caracterul absolut material al crizei climatice, atunci cand intelegem ca o tara, fie ea si a treia cea mai mica din lume, respectiv un popor, la fel de apropape cel mai mic din lume, pot dispare de tot, daca nu ne schimbam fundamental comportamentul, la nivel global.

Daca nu limitam incalzirea globala la cel mult +2 grade Celsius, pe medie, fata de perioada preindustriala, Tuvalu va fi distrus de ocean, mai devreme sau mai tarziu.

Chiar in centrul complexului Bella Center, locul Summitului, un stand la fel de micut ca si proprietarul sau - Tuvalu.

Copenhaga

A inceput, de ieri, la Copenhaga, segmentul high-level al COP15 - cea de a 15-a reuniune a Partilor semnatare a UNFCCC - Conferinta Cadru a Organizatiei Natiunilor Unite pentru Schimbarile Climatice.

Dupa prima saptamana de lucru, dedicata expertilor, in aceste zile s-a intrat in etapa negocierilor la nivel inalt.

Suntem aici, pe baricade, peste 40 de membri ai delegatiei Romaniei - reprezentanti ai ministerelor, ai parlamentului, experti, ONG-uri, etc.

Mi-am propus sa incerc a va transfera ceva din incarcatura si culoarea evenimentului de aici, prin intermediul blogului.

Avand mandatul de sef al delegatiei, nu voi putea veni cu multe detalii din zona de fond a activitatilor, rigorile comunicarii oficiale privind pozitia Romaniei fiind extrem de stranse.

Ne vom indrepta mai mult spre partea de atmosfera, ambianta si spre evenimentele care dau culoare Summitului.

O prima cifra - peste 30.000 de persoane acreditate ca participanti la Conferinta!

Copenhaga este in multe momente coplesita de anvergura logisticii pe care o are de pus in miscare pentru buna functionare a masinariei.

Presiunea publica este formidabila, fiind prezenti si o multime de militanti ai ONG-urilor, care cer un acord cu rezultate concrete si angajante in urma Conferintei.

Zilele de joi si vineri, ca si noaptea dintre ele, vor fi momentele de varf ale Conferintei, prin prezenta sefilor de stat si de guvern. Presedintele Traian Basescu va prelua conducerea delegatiei Romaniei si va participa la ceea ce toata lumea asteapta a fi un maraton diplomatic - finalizarea negocierilor si ajungerea la un acord istoric in privinta perioadei post - Kyoto.

Pana atunci, program noapte-noapte.

Inca nu am vazut Copenhaga pe lumina.

Plecam din hotel dimineata pe intuneric si ne intoarcem lejer dupa miezul noptii.

Nenumarate sectiuni si linii de discutii, formale sau informale, cu scopul de a elimina cat mai multe din variabile si ajungerea pe linia dreapta a negocierilor - conturarea unui acord care sa cuprinda toti actorii importanti din lume, cu angajamente ferme si tinte clare de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera.

Azi, spre exemplu, am avut trei reuniuni (formale sau informale) ale ministrilor mediului din UE. Scopul este coordonarea in interiorul UE, pentru o pozitie unica, de forta, a acesteia in raport cu ceilalti actori ai negocierilor.

O sa revin, cand mai am ferestre intre evenimente, cu o scurta descriere a ceea ce se intampla defapt aici, ce se doreste si spre ce ne indreptam, ca si cu orice amanunte interesante din ceea ce vedem in jurul nostru.

Norocul porcului, cand a-ncercat sa zboare

Domnul Nichita a iesit azi la un atac incorect, cu o declaratie prin care ma acuza ca nu-mi fac datoria fata de ieseni la Ministerul Mediului.
Adica Primaria ar avea o datorie de 17 milioane la constructorul gropii de gunoi si Ministerul Mediului, prin Dan Carlan, nu-l ajuta.
Exact astazi si-a gasit domnul Nichita inspiratia de a ataca acest subiect!
Astazi, cand la capatul unei sedinte de trei ore am reusit sa obtin aprobarea finala a Ministerului Mediului pentru proiectul de reabilitare a Bahluiului!
270 de milioane de lei vor veni in urmatorii cativa ani pe acest proiect imens din judetul Iasi.
Cat inseamna 270 de milioane?
Mai mult decat toate impozitele si taxele locale platite de ieseni in 4 ani cat dureaza mandatul meu.
Cam 25 de ani-fotbal in conceptul bugetar al domnului Nichita.
Mai departe.
Strict pe problema gropii de gunoi de la Iasi, acest proiect este unul din cele 102 proiecte prin care Ministerul Mediului sustine, din bugetul sau, investitiile de mediu ale primariilor din intreaga tara.
In acest an, din 226 milioane platite de Ministerul Mediului celor 102 primarii din Romania, in judetul Iasi au ajuns 30, adica mai bine de 13%.
Din acestia, jumatate sunt la Primaria municipiului Iasi, iar cealalta jumatate la alte 5 primarii din judet, pentru lucrari de canalizare in mediu rural.
Cred ca domnul Nichita a fost foarte neinspirat azi.
A avut norocul porcului, cand a-ncercat sa zboare!

Un document confidential despre CET

La nivel national, subiectul zilei este criza politica declansata de PSD.
La nivel local, in egala masura, criza priveste caldura, apa calda si CET-ul.
Dupa cateva diversiuni politice pe aceasta tema, am considerat necesar sa clarific lucrurile.
Un document confidential, din decembrie 2006, ne arata cum ar fi trebuit sa fie CET Iasi o poveste de succes.
Din pacate, CET Iasi a ramas doar o telenovela saptamanala, pe pielea uneori greu de spalat a iesenilor.
Explicatia detaliata si documentul respectiv sunt atasate mai jos.

Domnul Nichita are dreptate!

Da, fara nici o indoiala, primarul Iasului are dreptate!

Este exclusiv un joc politic de imagine.

"Nu este normal ca un primar al unui oras de talia Iasului sa faca nenumarate interventii la Guvern, a carui datorie este sa asigure energia termica populatiei" - zice purtatorul lui de cuvant.

"Am vorbit cu ministrul Economiei, Adriean Videanu, pentru a rezolva aceasta problema. I-am spus ca nu se poate opri gazul. Mi-a promis ca va discuta si va fi reluata furnizarea gazului. Cu cine sa mai vorbesc? Sunt interesati doar de scandal politic" - zice el insusi.

"Primarul acuza jocuri politice in cazul gazului oprit de la CET" - titreaza ziarele.

Absolut de acord, este exclusiv un joc politic de imagine.

Pasarea pisicii in bratele guvernului, preluarea unor iluzorii beneficii de salvator.

Jocul politic de imagine are un singur actor - primarul.

Nu este normal ca primarul sa trebuiasca a vorbi saptamanal la guvern, pentru ca asta arata o situatie de criza a CET.

Criza CET nu se datoreaza nici RomGaz, nici ministrului Videanu si nici guvernului.

Criza CET dureaza de ani de zile, solutiile de rezolvare au fost ignorate sau amanate de catre primarie iar gaura s-a adancit.

Se implinesc in decembrie doi ani de cand americanii i-au propus primarului o solutie, pe banii lor, cu un program de 11 luni, la capatul caruia CET sa fie rentabil, caldura ieftina si problema combustibililor sa nu mai fie a primariei.

Acum, din cate aud, sub semnul colapsului, se va merge spre acea solutie, daca investitorii mai vor.

De ce acum si nu cu doi ani in urma?!?

Teza jocului politic al PDL ar sta in picioare daca nu am observa contradictia flagranta a enuntului: CET Iasi intra in impas, primarul apeleaza la Videanu si situatia se rezolva!! O data, de doua ori, de n ori!

Unde este atunci reaua vointa politica a guvernului?