
marți, 13 iulie 2010
O experienta fabuloasa!

duminică, 30 mai 2010
Nu
miercuri, 21 aprilie 2010
Carlan versus Romania
vineri, 9 aprilie 2010
Carcotasii de Bahlui
- chestia aia neagra si lunga din glod este o "alee pietonala de promenada pe malul Bahluiului"marți, 23 februarie 2010
Cine a furat Bahluiul?!?
Dan Carlan si Constantin Simirad i-ar fi furat proiectul (ideea) amenajarii Bahluiului.
Prin amabilitatea domnului arhitect (iesean de origine) Bogdan Radu Herovanu aflam urmatoarele:
Planuri de regularizare a cursului Bahluiului au existat încă din secolul al XVIII-lea. În raportul lui König din 18 februarie 1785, se propunea "(...) realizarea unui canal navigabil care va trece prin Iaşi".
Într-un raport din anul 1787, contele Alexandre d’Hauterive, secretarul personal al domnitorului Alexandru Ipsilanti, a catalogat acest proiect ca fiind lipsit de eficienţă: "(...) Ce alt s-ar putea trimite din Iaşi decât noroi?"
Chiar dacă ideea a fost abandonată, ea a fost reluată în articolul 158 din Regulamentul Organic
(1832) când s-a prevăzut că "Siretul şi Prutul (...) trebuie a se curăţi şi a se face mai îndemânatic pentru plutirea sau pentru a se face canaluri de comunicaţie, de pildă unirea Siretului cu Prutul prin râul Bahlui, care ar fi de mare folos şi pentru comercia capitalei".
Ca urmare a tăierii pădurilor aflate pe malurile sale, dar şi a zăgăzuirii apelor de către proprietarii de moşii care au amenajat iazuri, debitul Bahluiul a scăzut, astfel încât "dispuet şi cu ape turbure, trist ajunge în faţa cetăţenilor capitalei, în o stare vrednică a reclama a lor compătimire" (Gazeta de Moldavia, 13 august 1851 - Bahluiul)
În anul 1862, ca urmare a mutării capitalei Principatelor Unite de la Iaşi la Bucureşti, omul politic moldovean Mihail Kogălniceanu cerea compensaţii economice pentru fosta capitală a Moldovei, între care şi realizarea canalului navigabil Bahlui-Prut, prin care Iaşul să devină "port-franc"
În jurul anului 1880, lângă podul de cale ferată de pe linia Iaşi-Ungheni (1874), într-o baltoacă lărgită de viituri care era din vechime scăldătoarea târgului, ieşeanul Gafencu a amenajat gherete şi bufete, transformând zona în Băile Bahluiului. Fete în costume de baie, cu pantalonaşi treisferturi, îmbiau pe turişti cu cafele şi bere rece.
Între anii 1911-1913 s-a efectuat o rectificare a albiei Bahluiului în zona municipiului Iaşi. Ca urmare a topirii zăpezilor din perioada de iarnă sau a ploilor torenţiale din perioada de vară, Bahluiul ieşea din matcă şi inunda partea de jos a oraşului (până la Fabrica de Ţigarete şi la Gara Iaşi), transformând-o într-o mlaştină. Nu existau diguri de protecţie care să elimine pericolul de inundaţii.
În anii '60-'70 ai secolului al XX-lea, sub coordonarea primarului Ioan Manciuc, s-au efectuat lucrări de regularizare a albiei râului Bahlui, ca urmare a inundaţiilor care ameninţau municipiul Iaşi (în special cartierele Dacia, Alexandru cel Bun sau Mircea cel Bătrân). S-au construit cu acest prilej diguri de protecţie. Realizarea acestor lucrări a presupus amenajarea a 13 lucrări hidrotehnice complexe (apărare contra inundaţiilor, irigaţii, piscicultură, alimentări cu apă industrială).
În anii '80 ai secolului al XX-lea, specialiştii Ministerului Mediului au elaborat un proiect de transformare a Bahluiului în râu navigabil, dar acesta a fost abandonat de conducerea de atunci a ţării, nefiind considerat o prioritate. Proiectul prevedea îndreptarea cursului sinuos al Bahluiului între localitatea Leţcani şi municipiul Iaşi, în zona străzii Cicoarei, prin crearea unui canal Leţcani-Iaşi, prin care să se redea municipalităţii câteva zeci de hectare de teren pentru dezvoltarea unor proiecte investiţionale
Ca urmare a faptului că nu s-a efectuat timp de aproape 40 de ani nici o lucrare de decolmatare şi igienizare a râului, iar întreprinderile industriale din judeţ au deversat substanţe poluante în apă (în principal azotaţi şi fosfaţi), Bahluiul a devenit un râu poluat.
Pe lângă acestea, unii cetăţeni ai municipiului Iaşi au aruncat deşeuri în albia acestuia (în special în zonele periferice) afectând grav starea acestuia.
sâmbătă, 20 februarie 2010
Ce nu scria in scrisoarea mea deschisa catre PNL
Am apreciat blogul drept un instrument foarte util pentru a-mi prezenta public poziţiile sau gândurile, fără a interacţiona neapărat cu alte bloguri.
Fac azi o excepţie, uşor de înţeles.
Îi mulţumesc lui Marius Dangă pentru că tocmai a dat curs invitaţiei mele – a deschis dezbaterea legată de o guvernare locală de centru-dreapta, asumată transparent de PDL şi PNL.
Fireşte, invitaţia pe care tocmai am lansat-o strânge în spate pe mulţi lideri ai PNL Iaşi.
De aceea, înţeleg prima reacţie – gestul lui Dan Cârlan ar fi chiar o piedică a acestei alianţe!!
Ca şi cum, pe căi neştiute, toată suflarea liderilor PNL era gata pregătită sufleteşte să facă acest pas, când ... hopa, scrisoarea de invitaţie, o mare jignire publică...
Nu-i nici pe departe aşa.
Probabil că doare lărgirea cercului de dezbatere a acestei teme, trecerea cu ea în palierele doi şi trei ale PNL, iminenţa unei discuţii deschise şi frontale pe acest subiect, în faţa „poporului liberal” cum spune Marius, într-un moment special, când nu-i prea poţi refuza „poporului” doleanţele – alegerile interne.
Să nu credem cumva că am ales întâmplător acest moment.
Un mandat clar pentru o alianţă PDL-PNL, dat prin votul „poporului liberal”, ar reprezenta pentru toată lumea o garanţie a stabilităţii.
O garanţie că nu ne schimbăm opinia cu 5 minute înainte de şedinţă.
O garanţie că nu se mai întâmplă ceea ce s-a întîmplat în septembrie.
Atunci când onoarea şi cuvântul domnului Simirad (apărătorul ferm al vicepreşedintelui PNL Chirilă, pe simplul motiv al respectării înţelegerii făcute de PNL cu domnia sa cu un an în urmă) a fost răsplătită, la o negociere de noapte, prin înlocuirea înţelegerii PDL – PNL cu un troc PNL – PSD.
Cu asta am răspuns ultimei nedumeriri a domnului Dangă – după ce am intrat în acea şedinţă CJ din septembrie alături de PNL, pentru a susţine împreună pe vicele Chirilă, şi am ieşit din şedinţă fără vicepreşedintele PDL, pe cine ar fi normal să-l eliberăm din funcţie mai întâi şi pe cine să păstrăm, dintre actualii doi vicepreşedinţi?
A doua chestiune – invitaţie publică sau instituţională?
Marius Dangă ştie, cu siguranţă, că de aproape o lună discutăm această chestiune la nivelul unora dintre liderii PNL Iaşi, după cum ştie şi de ce am oprit, în ultimul moment, eliberarea din funcţie a vicelui Chirilă, la ultima şedinţă CJ – pentru a da şansa acestei dezvoltări politice.
Prin urmare, este vorba de mult mai mult decât un simplu gest public, printr-o scrisoare.
Numai că, tot în acest timp, dezvoltarea politică merge bine mersi pe cealaltă linie (PNL – PSD), cu accente vizibile de troc şi nu de acord politic transparent.
Prin urmare, dragă Marius, după tatonările de care şi tu ştii, este timpul să luăm o decizie fermă şi transparentă.
Acum, pe bloguri, doar îl comentăm.
Închei cu a treia problemă – vizitele de curtoazie la aleşii locali PNL.
Nimic nu este mai important pentru un primar decât să fie ajutat de cineva să-şi îndeplinească proiectele pentru comunitatea care l-a ales.
Am ales, aproape în egală măsură cu ai noştri, să sprijinim şi primarii PNL, pentru a da satisfacţie indirectă alegătorilor acestora – aţi ghicit, de centru dreapta!
Când vizitele noastre de curtoazie la ei, ca şi ale lor la noi, sunt mai dese şi eficiente decât ale propriilor lideri, asta poate ridica un semn de întrebare, dar nu înspre PDL.
Deocamdată, dacă îi număraţi la sedintele PNL, nu vă ies lipsă la apel, prin urmare nu sunt motive de reproş.
Doar eventuala gelozie că li se întâmplă şi lor proiecte utile comunităţii locale, proiecte în care avem şi noi un merit.
Ca să fie clar, însă, scrisoarea mea li se adresează şi lor, sau – mai ales lor!
E timpul, pentru toată lumea, să despărţim grâul de neghină, priorităţile strategice de cele mărunte, interesele comunităţii de cele de grup sau personale.
Noi dorim să o facem asumat şi transparent, împreună cu PNL.
Şi la CJ, şi la Primărie.
Dacă nu se poate, ne-om descurca şi singuri, căci Dumnezeu e mare...
Asta scrie, defapt, în scrisoarea mea deschisă!
vineri, 19 februarie 2010
Invit PNL Iasi la o guvernare locala de centru dreapta
Stimaţi lideri de azi sau de mâine ai naţional – liberalilor ieşeni,
în alegerile locale din iunie 2008, electoratul ieşean ne-a creditat pe noi, democrat – liberalii şi naţional – liberalii, cu 60% din numărul de locuri din Consiliul Judeţean, respectiv Consiliul Municipal Iaşi.
Acesta a fost un mandat clar pentru o guvernare locală de centru – dreapta, asigurată printr-o majoritate asumată de PD-L şi PNL în cele două consilii.
Oferta noastră în acest sens a fost refuzată atunci, în 2008, de către PNL.
În momentul de faţă, PNL Iaşi preferă o alianţă netransparentă cu PSD în Consiliul Municipal, la dispoziţia primarului Gheorghe Nichita, în timp ce acelaşi tip de alianţă se manifestă şi la Consiliul Judeţean dar cu accente de ostilitate la adresa Preşedintelui Constantin Simirad.
În Consiliul Judeţean, Partidul Democrat – Liberal este partenerul ferm şi necondiţionat al Preşedintelui Simirad, având datoria de a-i oferi acestuia în sprijin o majoritate stabilă şi coerentă, pentru sprijinirea proiectelor majore ale Iaşului.
Există deja, şi nu este un secret de o bună bucată de timp, un grup important de consilieri judeţeni din cadrul PSD şi PNL, care se vor alătura la vot grupului PDL, pentru a determina alegerea unui vicepreşedinte PDL pentru Consiliul Judeţean, chiar şi fără voia partidelor lor.
Opţiunea acestor colegi este determinată în mod simplu şi clar de convingerea că proiectele judeţului vor fi substanţial sprijinite prin prezenţa lângă Preşedintele CJ a unui reprezentant al grupului politic fidel acestuia, respectiv prin implicarea directă a partidului de guvernământ.
Nu este un secret, de asemenea, faptul că, în urma discuţiilor exploratorii cu o parte din liderii liberali, am amânat această decizie în precedenta şedinţă a Consiliului Judeţean, cu scopul clar de a da şansa ultimă unui dialog cu şi în PNL, în ideea constituirii acestei majorităţi transparente şi asumate, atât în CJ cât şi în Consiliul Municipal.
Consider că apropiatele conferinţe de alegeri interne din PNL Iaşi, atât la municipiu cât şi la judeţ, reprezintă o oportunitate exclusivă pentru dezbaterea în PNL a acestei oferte de colaborare, cu luarea unei decizii tranşante.
Vă invit aşadar, stimaţi lideri şi simpli delegaţi la conferinţele PNL, să determinaţi adoptarea unei decizii politice strategice pentru PNL Iaşi – majorităţi asumate transparent împreună cu PD-L, în CJ şi CLM, pentru o guvernare locală de centru – dreapta la Iaşi.
marți, 9 februarie 2010
Volga alba si bicicleta neagra
O ştire, şocantă pentru mine, a apărut azi în media locală – Ministerul Mediului a abandonat proiectul deşeurilor de la Iaşi!
Şocantă prin neadevărul ei flagrant.
Ministerul Mediului a oferit Iaşului, pe vremea Sulfinei Barbu, o cofinanţare uriaşă, din bugetul propriu, pentru depozitul ecologic de gunoi de la Ţuţora şi închiderea (adică vindecarea din punct de vedere ecologic) vechii vărsători de la Tomeşti.
Vă amintiţi, este situaţia celebrei pierderi de către Iaşi a fondurilor nerambursabile ISPA, datorită neglijenţei Primăriei Iaşi, în 2005 (au făcut proiectul dar nu aveau terenul).
Aşadar, a venit Ministerul Mediului şi a oferit 75% din bani, pentru a se face, totuşi proiectul.
După doi ani minunaţi pierduţi de primărie fără să pornească investiţia, aceasta a început, greoi.
A trecut timpul, a venit criza, bugetul este tot mai strâmt iar nevoile tot mai mari.
Cu toate acestea, am asigurat anul trecut 150 miliarde proiectului de la Iaşi.
În situaţia actuală ar mai trebui, însă, cam 2-3 ani.
În proiect sunt două obiective – construcţia nouă (prima celulă a depozitului ecologic) şi închiderea celui vechi. Aceasta din urmă costă în jur de 4 milioane de euro, din care 3 milioane de la bugetul propriu al Mediului şi un milion de la Primărie.
Ce ar trebui să finanţăm mai întâi - construcţia nouă, sau închiderea celei vechi?
Dacă mergem cu construcţia nouă, vindecarea Tomeştiului aşteaptă încă doi ani.
Dacă vindecăm Tomeştiul mai întâi, stăm cu construcţia nouă.
Iată de ce căutăm soluţii.
Pentru că mă interesează.
În paralel, la minister avansăm cu pregătirea proiectului de finanţare pentru POS Mediu (nerambursabil) tot pentru investiţii legate de deşeurile Iaşului.
S-a pornit la drum cu o bugetare estimată preliminar (şi rezervată Iaşului) de 34,5 milioane euro nerambursabili.
Se constată, în urma detalierii studiilor de fezabilitate, că necesarul pentru obiectivele propuse e mai mic - spre 32 milioane. În această situaţie, contractul se va încheia pe suma exactă, “pierzând” aproape 3 milioane euro din rezervarea iniţială.
Exact cât trebuie să pună Ministerul Mediului, în celălalt proiect, pentru Tomeşti, din banii noştri.
Cred că v-aţi prins deja, nu-i aşa?
Intervenim din mers, facem lobby, schimbăm soluţii şi includem şi vindecarea Tomeştiului pe fondurile nerambursabile, valorificând bugetul rezervat iniţial.
Ca urmare, încă din toamnă aceasta intră în execuţie.
Adică nu ne mai doare capul la care secţiune să dăm prioritate, ambele fiind în finanţare simultan.
Iată cum, în media locală, Iaşului nu i s-ar fi dat ci i s-ar fi luat finanţarea.
Exact ca în celebra poveste a tovarăşului Boris Ivanovici, cu bicicleta neagră şi Volga albă…
luni, 1 februarie 2010
Te asteptam la constructie, Tudore!
luni, 25 ianuarie 2010
Viaţa, înainte şi dincolo de moarte…
A fost 24 Ianuarie.
E 25 ianuarie.
Astăzi, tatăl meu ar fi avut dreptul să împlinească 75 de ani.
N-a fost să fie.
A fumat o viaţă.
Acum vreo 8 ani, s-a lăsat.
Primăvara trecută, pedeapsa l-a ajuns din urmă.
Cancerul de plămâni.
I-am rămas dator şi lui cu Spitalul de Oncologie.
Mai bine mai târziu, decât niciodată.
……………………………………………………
Iaşul este îngheţat.
Dealul Buciumului, la fel.
Parcă-i mort, dar parcă-i viu!
Te uiţi la frumuseţea de gheaţă şi-ţi spui că există viaţă şi dincolo de moarte.
……………………………………………………
Viermii cred că singurul lucru care contează este moartea, din care se hrănesc.
Dumnezeu a crezut contrariul.
De aceea, a creat omul.
Ca să vadă frumuseţea, să se bucure de ea şi să o împartă cu alţi oameni.
Unii oameni parcă sunt viermi.
Ei cred că singurul lucru care contează este moartea.
Să se hrănească din ea.
Pe alţi oameni, Dumnezeu nu-i lasă să moară.
Nu pentru că i-ar mânca viermii.
Ci pentru că sunt datori să vadă frumuseţea, să se bucure de ea şi să o împartă cu alţi oameni.
Martori că, înainte de moarte, este viaţa…

duminică, 10 ianuarie 2010
Struguri dulci pentru Iasi


Fisa de buget pentru SF Autostrada
Cvasitotalitatea acestei sume este alocata pentru pozitia "Investitii agenti economici cu capital de stat", in speta Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale, din care se acopera si contractul recent incheiat pentru autostrada Iasi - Targu Mures.
Pozitia explicita a obiectivului nu apare in bugetul MTI ci apare in lista de investitii a Companiei, anexa la bugetul acesteia, adoptat prin HG dupa bugetul de stat.
Bugetul MTI a fost adoptat in seara asta de comisia buget - finante, in forma de mai jos.

sâmbătă, 9 ianuarie 2010
Lacrimi de crocodil pentru autostrada
Cel puţin aşa rezultă din comunicatul de presă de după respingerea în comisie a unui amendament la legea bugetului de stat.
Cuprinşi de nevoia de afirmare a interesului pentru infrastructura din Iaşi, Moldova, România, Europa şi Calea Lactee, domnii parlamentari liberali au scris unul din cele 6.500 de amendamente de şicanare a bugetului, cerând bani în plus pentru Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, la capitolul pentru studii de prefezabilitate şi fezabilitate, cu destinaţia „Autostrada Iaşi Târgu Mureş”.
Mai precis, lângă cei 20,8 milioane RON deja prevăzuţi în bugetul ministerului respectiv, cu această destinaţie, colegii liberali solicită încă 20 milioane.
Respingerea amendamentului înseamnă, dacă ne luăm după comunicatul de presă al domnului Fenechiu, că a fost abandonat proiectul autostrăzii Est-Vest, că PDL şi UDMR se opun acestuia, etc, etc.
În realitate, spre ştiinţa distinşilor parlamentari ieşeni, stăm aşa:
• După cum a promis la Iaşi ministrul Radu Berceanu, licitaţia pentru studiul de fezabilitate al autostrăzii s-a finalizat, iar contractele au şi fost încheiate.
• Termenul de execuţie al studiului de fezabilitate (un an de la încheierea contractelor) presupune finalizarea acestuia în acest an – 2010.
• Valoarea datorată de minister pentru acest proiect (circa 4 milioane RON) este pe deplin asigurată în bugetul alocat pe 2010 cu această destinaţie.
Aşadar, după liberali, Bugetul pe 2010 al guvernului PDL nu e bun.
Pentru că PNL preferă guvernării de dreapta concubinajul cu stânga.
Şi atunci, fireşte, strugurii sunt acri...
joi, 31 decembrie 2009
Tort cu biscuiti
Alaturi de fragii cu smantana, clatitele cu branza, papanasii fierti cu crema de smanatana si scortisoara, la loc de cinste a ramas tortul de biscuiti.
De regula, mama il facea de doua ori pe an: o data la sarbatorile de iarna si o data pentru 22 august, de ziua mea.
Imi aduc aminte tortul de cand am implinit 7 ani, a fost unul special.
Era in 21 august 1968.
Stateam motanel langa mama, in timp ce freca untul pentru crema.
A doua zi aveam cativa prichindei invitati la bairam si eram nerabdator.
La radio, Ceausescu era la apogeul sau politic, cuvantand la marea adunare populara din Bucuresti, in care protesta impotriva interventiei rusilor din Cehoslovacia.
Sa nu credeti ca intelegeam ceva.
Pur si simplu ma incarcam din ingrijorarea febrila a mamei, concentrata in cateva cuvinte tematoare - "doamne, daca vin rusii?!?".
Cata incarcatura trebuie sa fi avut aceasta ingrijorare, in sufletul unei femei care avea in spate memoria celor 5 ani de lagar petrecuti la rusi, din '44 pana in '49...
Nu intelegeam nimic din politica internationala, dar eram sigur de un lucru - ar putea sa vina rusii (ce-or fi astia?) si parea sa nu fie tocmai de bine.
Usor de inteles ca intrebarea ce mi-a iesit din gura combina toate interesele zilei - "mamica, dar daca vin rusii, or sa ne manance tortul?!?"
Au trecut anii.
De cate ori am timp, de sarbatori imi ofer placerea de a face un tort de biscuiti.
Am reusit si in seara asta si sunt foarte fudul.
Daca sunteti curiosi, va ofer mai jos reteta.
Este foarte usor, dar am o conditie drastica - respectati totul intocmai!
Asadar:
- doua pachete de biscuiti dreptunghiulari "Petit Beurre" a cate 800 g bucata. Evident ca pe vremea mamii erau biscuitii vrac, de 9 lei/kg, dar acum astia-s cei mai potriviti.
- 1,5 litri lapte
- 150 g cacao "Van Houten" sau similara, cat mai neagra
- 3 pachete de unt. Obligatoriu "Unt de masa" romanesc. Orice alta marca este gresit!
- 600 g zahar, preferabil pudra.
- 300 g nuca macinata
- esenta de vanilie si de rom
Intr-un lighean de plastic incapator se rup biscuitii.
Daca e marca recomandata, se sfarma singuri numai cat i-ai strans in mana.
Nu trebuie nici pisati, nici intregi.
Adica e bine sa avem si sfaramatura, dar si bucati.
Pudra de cacao se dizolva in lapte (defapt turnam lapte cald, cate putin, peste cacao si amestecam sa nu se faca cocoloase, pana facem o crema pe care o dizolvam cu tot laptele) si se adauga zaharul pudra.
Se dizolva totul la cald.
Adaugam esenta de vanilie si de rom, in lapte, fara a exagera.
Nuca macinata se amesteca cu biscuitii sfaramati si apoi desertam laptele cu cacao deasupra.
Amestecam totul sa se omogenizeze.
Dam un sfert de ora la rece, sa se mai intareasca si apoi asezam totul pe farfuria de tort.
Separat, untul care a stat la cald este molcut.
Intr-un castron il amestecam cu zahar pudra si cacao dupa gust.
Cu cat mai multa cacao, cu atat e mai gustos.
Este crema cu care acoperim tortul.
O intindem cu cutitul si o netezim de jur imprejur.
Pentru ca nu suntem artisti, nu va iesi perfect nivelat la aspect.
De aceea, presaram putina nuca macinata pe deasupra si arata impecabil.
Dam la rece sa se intareasca toata afacerea.
Dureaza mai putin de facut decat a durat sa scriu.
Daca nu va place ... nu mai faceti a doua oara.
Dar nu cred!
Pofta buna si la multi ani!
Cine nu vine cu noi, ramane in mileniul doi!
vineri, 18 decembrie 2009
Tuvalu

marți, 15 decembrie 2009
Copenhaga
joi, 5 noiembrie 2009
Norocul porcului, cand a-ncercat sa zboare
Adica Primaria ar avea o datorie de 17 milioane la constructorul gropii de gunoi si Ministerul Mediului, prin Dan Carlan, nu-l ajuta.
Exact astazi si-a gasit domnul Nichita inspiratia de a ataca acest subiect!
Astazi, cand la capatul unei sedinte de trei ore am reusit sa obtin aprobarea finala a Ministerului Mediului pentru proiectul de reabilitare a Bahluiului!
270 de milioane de lei vor veni in urmatorii cativa ani pe acest proiect imens din judetul Iasi.
Cat inseamna 270 de milioane?
Mai mult decat toate impozitele si taxele locale platite de ieseni in 4 ani cat dureaza mandatul meu.
Cam 25 de ani-fotbal in conceptul bugetar al domnului Nichita.
Mai departe.
Strict pe problema gropii de gunoi de la Iasi, acest proiect este unul din cele 102 proiecte prin care Ministerul Mediului sustine, din bugetul sau, investitiile de mediu ale primariilor din intreaga tara.
In acest an, din 226 milioane platite de Ministerul Mediului celor 102 primarii din Romania, in judetul Iasi au ajuns 30, adica mai bine de 13%.
Din acestia, jumatate sunt la Primaria municipiului Iasi, iar cealalta jumatate la alte 5 primarii din judet, pentru lucrari de canalizare in mediu rural.
Cred ca domnul Nichita a fost foarte neinspirat azi.
A avut norocul porcului, cand a-ncercat sa zboare!
joi, 1 octombrie 2009
Un document confidential despre CET
La nivel local, in egala masura, criza priveste caldura, apa calda si CET-ul.
Dupa cateva diversiuni politice pe aceasta tema, am considerat necesar sa clarific lucrurile.
Un document confidential, din decembrie 2006, ne arata cum ar fi trebuit sa fie CET Iasi o poveste de succes.
Din pacate, CET Iasi a ramas doar o telenovela saptamanala, pe pielea uneori greu de spalat a iesenilor.
Explicatia detaliata si documentul respectiv sunt atasate mai jos.


















