Joi - de la ploaie la mult soare

Plecam la drum in aceeasi nota ca si ziua de ieri: cer acoperit, mohorat si amenintare de ploaie.
Google ne-a promis, totusi, vreme mai buna.
Ne asternem la traseu, urmand sa lasam Alpii austrieci si sa ne indreptam spre sud, inspre italieni, unde ne asteapta Dolomitii.

Dupa nu mult timp, incepem sa vedem soarele.
Bucurie mare.
Doar zapada alba, imaculata, de pe varfuri, ne aminteste de unde venim.

Peisajul este din ce in ce mai frumos, mai vesel - insorit si mai optimist.

Zapada ramane tot mai in urma, verdeata pune stapanire pe drum.

Tocmai am primit un sms, de la Mihaela Popa.

Ia priviti un pic prin gaura aceea de verdeata.
Merita sa descarcati poza, ca sa aveti rezolutia maxima.

Stai sa-ti fac o poza, vrei?

Drumul serpuieste lin printre paduri.

Soferul pare multumit in barba lui


Apa aia vine de acolo...

... trece pe aici...

... si curge intr-acolo!

Nu va uitati la mine, sunt nebarbierit.
Uitati-va acolo jos, ca pe mine ma mai vedeti!

Defileul s-a deschis tot mai mult, am scapat de stransoarea muntilor, dar vom intra cat de curand din nou, in alta.

Pun pariu ca nu vedeti punctele alea de acolo sus.

Nici acum.
Dar, daca descarcati imaginea, aveti suficente sanse sa-i vedeti.

Sunt parapantisti!

Facem stanga, la Toblach si intram in zona in care totul este la dublu: italian si austriac.
N-am vazut pe nimeni suparat ca se vorbeste italiana la austrieci sau germana in Italia.
Intram spre Dolomiti.
Primul care ne intampina este lacul Toblach (rostit cu asprimea austriaca) sau Dobbiaco (cu glas iubitor, italieneste).
Nici nu stii ce sa admiri - apa linistita sau muntii amenintatori din spate.

Alpii sunt plini de astfel de lacuri.

O pensiune veche si frumoasa, pe malul lacului.

Si, stimati telespectatori, tuguiurile alea de frisca, asezate in drumul nostru, sunt crestele Dolomitilor.
Dolomitii d'Ampezzo (din regiunea Ampezzo)
In spatele lor, undeva intr-o galeata, se afla una din celebrele statiuni de schi ale italienilor: Cortina d'Ampezzo.
Acolo vom opri diseara si vom zabovi pana maine la pranz.
Avem un capitol special dedicat numai Cortinei, ca merita.

Ma odihnesc, sau muncesc?

M-a prins doua noaptea (aici) descarcand pozele de ieri.

Internetul italienilor (ca am ajuns la Cortina d'Ampezzo, in Dolomitii italieni) este doar un pic mai breaz ca cel de ieri.

Adica, in loc sa fie clar ca nu merge, am stat 3 ore la munca.

In conditiile astea, ma odihnesc de ajung acasa chior de somn.

Am avut o zi splendida, cu mult soare si peisaje superbe.

Am facut zeci de poze de tot felul, plus mult film.

N-are nici un rost sa va povestesc acum.

Raman dator cu o zi in urma, sa pot sistematiza materialele.

Maine urcam cu telecabina pe la trei mii si ceva de metri.

Daca va fi soare (si va fi) scoatem niste filmulete traznet.

E mult de povestit.

Va zadarasc cu un singur exemplu, de marketing.

In rest,va doresc numai bine.

Pe curand!

Miercuri, Ziua 3. Am ajuns in istorie (acum, si cu poze)

Incep cu finalul zilei.

Am ajuns ... in istorie.

Adica, vreau sa spun, cand ne-am cazat la pensiunea de azi m-am bucurat ca avem internet.Dupa vreo doua ore, pe la miezul noptii, am pus concluzia: un acces la internet atat de prost n-am mai vazut de la inceputurile IT-ului de Bahlui.

Tineti minte vremea dial-up-ului, la Romtelecom?

Tin minte ca, in 1996, cand candidam la Primarie (prima data, eram fresh!), am trimis o poza pe mail, la o tipografie.

A durat 50 de minute si nu era decat o banala poza normala.

Acum, la fel.

Nici nu are rost sa mai incerc a descarca poze, pentru ca imbatranim aici.

O sa facem in felul urmator: va marturisesc pe scurt ce am facut ieri, apoi plecam la drum si cand ajungem undeva (tot in anii 2008) atasez si cuvenitele poze. Corect?

Asadar, prima teapa am luat-o de dimineata: ploaie si nori cat incape.

In conditiile astea, nici un rost sa mai pierdem timpul pe aici: lacul pe ploaie este ca berea dupa vin, iar cu telefericul pe varful muntelui putem merge doar daca vrem sa vedem norii din interiorul lor. I-am mai vazut prin interior acasa, in Fagaras. Nu difera mult fata de exterior, doar ca nu mai stii unde esti.

Ne orientam pe harta si gasim un alt lac de munte: Zell am See.

Yahoo Weather ne promite ca va fi oarecum noros, dar nu prea multa ploaie.

Plecam la drum.

Traseu frumos-frumos, chiar daca ploaia si norii ascund majoritatea peisajului.

Bu-hu-hu!

Bu-hu-hu-hu-hu!!

La fiecare curba - o poiana.

In fiecare poiana, cel putin o pensiune.

Muntii vegheaza semeti traseul,

iar pe crestet au zapada proaspata.

Am intrebat daca zapada este proaspata sau perena.

Mi-au zis ca este de doua zile!

De pe la 1800 - 2000 de metri, toata ploaia este alba.

Cascam gura din mers si nici nu ne dam seama ca am ajuns, defapt ... in Peru!

Lame!

Pasc linistite, spre deliciul trecatorilor

Cateva poze cu ele si plecam mai departe.

Pe marginea drumului, din cand in cand, puncte de achizitie lapte - molkerei (das milch este laptele, molkerei ar fi laptaria).

Mi-aduc aminte ca, pe vremuri, cand eram copil, asa era si la noi, la Brates.

Venea "colectarea" dimineata si lua cele cateva sute de litri de lapte predati din sat la tanti Ines (asa o chema, se ocupa de molkereiul din sat si era dintr-o familie de italieni emigrata pe valea Tarcaului, odata cu bunicii mei, la inceputul secolului).

Apropo, acum vreo 7 ani am facut, pe cont propriu, un racensamant al satului Brates, unde m-am nascut. Nici n-a fost greu: doar 72 de gospodarii, in care gasesti toate natiile posibile: romani, nemti, austrieci, rusi, unguri, italieni, polonezi.

Toti au venit, ca specialisti, la intemeierea exploatarii industriale a lemnului.

Unii erau tamplari, altii mecanici, construiau poduri de cale ferata, funiculare, fabrica de cherestea din Tarcau sau alte amenajari specifice.

Satul meu a fost, la inceputul secolului, doar o colonie de muncitori forestieri.
Dupa primul razboi, regele i-a improprietarit pe cei care au luptat pe front, cu cate un hectar, si asa s-au stabilit definitiv pe loc.

Daca va uitati pe declaratia mea de avere, gasiti doua terenuri primite donatie. in ultimii doi ani, in total 3000 de metri.

Acest teren a fost al bunicului meu, Fritz Klein, transferat uneia dintre fetele lui, nasa mea.

Nasa Fini (Josefina - austriaca, fireste) avea cu vreo 20 de ani mai mult ca mama, desi erau surori. Asa ca fiica ei, tanti Erji (de la Erszebet - tata ungur, fireste) este fix de aceeasi varsta cu mama si au crescut impreuna.

Cand mi-a venit vremea sa apar eu, nasa Fini m-a tinut pina am mers la scoala, in timp ce mama era la serviciu.

Acum, tanti Erji (vara mea, daca v-ati prins) are 83 de ani, este singura-singurica pe fata pamantului si mi-a lasat gradina in care am crescut, sa o stapinesc dupa ce ea nu va mai fi. Bineinteles ca are drept de folosinta viagera, pe casa si angaralele de acolo, dar bradutii pe care i-am rasadit cu tanti Erji acum 40 de ani vor ramane ai mei.

Va dati seama ca, acum, bradutii mei sunt ditamai brazii?
Daca i-as planta acum, n-as mai avea nici o sansa in viata asta sa-i vad mari...

Alo, alo - suntem in Tirol, sau la Brates?

Aha, vacile erau de vina, pornisem discutia de la molkerei-urile de pe marginea drumului.

Si vacutele sunt ca la noi, dar au o alta distinctie (...imperiala!) plus mult lapte la purtator.

Pe ea cred ca o cheama Fetita (sau, ma rog, Fraulein).

De cand ma stiu, toate generatiile de vaci ale mamei au purtat numele de Fetita, in timp ce pe scroafele cu purcei le chema ... Maritzuca!

In fine, am ajuns si la Zell am See, am si plecat mai departe.

Lacul este frumos, mai ales ca oglindeste crestele muntilor.
Zell am See este o statiune, cam ca Vatra Dornei, sa zic asa.

Dumnealor sunt niste ratuste, libere de orice constrangeri.

Am plecat mai departe, la plezneala.
Ne-am oprit habar n-am unde (satul se cheama Uttendorf) si o sa va arat pozele din jurul casei.

Un exemplu despre cum se poate face turism ieftin si confortabil.

Opresti cand vrei si unde vrei.

Confortul este de 3 stele garantat, curat si limpede.

Mananci bine, in general produse traditionale (branza, sunci si preparate de casa, lapte unt si oua)
Pretul?

Dupa cat de mofturos esti.

De la 35 de euro de persoana, cu micul dejun inclus.

Uita-te in jur si zi daca merita sa pierzi timpul la Predeal.

Acuma, am somatie sa merg la micul dejun, ca se inchide peste jumatate de ora.

Sper ca diseara, pe undeva prin Alpii italieni, o sa gasim si internet mai cumsecade.

O sa am o multime de poze, si pe ieri si pe azi.

O zi glorioasa va doresc!

Ziua 2. Plecam spre Alpi

A sosit ziua plecarii la drum.

La ora 10 trebuia sa vina masina inchiriata, la hotel.

Daca eram in Romanica, ajungea la 12.

Suntem in Austrica, asa ca ajunge la 11.

Tot e bine.

Dupa rezervarea pe internet, trebuia sa fie un VW Passat, cu GPS.

La predare, este doar un Merz, A-Klasse.

GPS-ul, aveam sa constat dupa amiaza, stie doar autostrada si ceva pe langa ea.

Bun si asa, hai la drum.

Ele sunt partenerele mele de calatorie.

Cea cu fundul mare este A-Klasse.

Cealalta este Mihaela.

Pornim pe autostrada, de la Viena spre Salzburg.

Avem 300 km de rulat.

Autostrada este, prin ea insasi, un mare spectacol pentru driver.

La fel ca si aeroportul, daca-i intelegi si accepti regulile, autostrada te duce la extaz.

Este acel ceva care te invata sa accepti disciplina de dragul eficientei.

Drumul de trei ore este o reala placere, mai ales ca ne apropiem de munte.

De jur imprejur - paduri, pajisti si cam multi nori.

Daca ati remarcat la prima vizionare, pe dealul din stanga pasc linistite cateva vaci ... din tabla.

Suntem in Ostereich (imperiul din est) si vacuta se pregateste sa devina regina din Elvetia.

Nota: aici ar fi trebuit sa pot descarca un filmulet.

Din pacate, ceva nu merge, cu formatul din Nokia, asa ca va rog sa ma credeti pe cuvant ca pe dealul din stanga pasteau 5 vaci de tabla.

Nu dureaza mult si incepe sa ploua.

Oprim intr-un Raststation (parcaj de autostrada, cu benzinarie, hotel, restaurant si ce mai vrei).

Facem o poza cu lacul Mondsee, pe frig si ploaie.

Nu-i asa ca la Iasi este canicula?

Ar fi culmea sa fie si acasa 12 grade, ca aici.

Mai mergem vreo doua ore, trecem de Salzburg si intram direct intre munti, spre Berchtesgaden.

Ploua, filmez din nou frumusetea unui rau ce seamana cu Tarcaul meu, dar din nou nu va pot arata formatul Mp4.

Pe aici, pe undeva, sunt niste cuibusoare de nebunii de-ale lui Hitler.

Cand a pornit Anschluss - ul (anexarea Austriei la Marele Reich) Hitler era fascinat de Salzburg.

Ajungem la Konigsee si oprim.

See inseamna balta (daca este Nordsee, inseamna ca-i Marea Nordului; daca este Konigsee, inseamna ca este doar un lac, dar al dracului de infipt intre munti. Il vedem maine)

Acolo sus, in varful muntilor, este chiar o zapada proaspata, de mijlocul Cuptorului.

Ne cazam la o pensiune bavareza.

Am uitat sa va spun ca Konigsee este cu un picior in Germania.

Daca n-as fi primit sms cu "Bine ati venit in Germania" habar n-aveam ca am trecut usurel granita.

Ne primeste o plina de zambet fraulein.

In spatele casei norii se razbuna si putem admira muntii care incep sa se contureze.

Pajistile cu "verde'nrourat de Bavaria" sunt sublime.

Asa ca meritam un schnaps de prune, original deutch, chiar daca fotograful pare un pic ametit.

Altfel, de ce ar fi iesit poza neclara?

Coboram la masa de seara, iar prin fereastra de la salon vedem o miraculoasa raza de soare, care isi cere scuze pentru ziua ploioasa de azi.

Probabil ca maine va fi cu totul altfel.

Dar, parca mai conteaza?

Continuam maine.

PS1. Dragi jurnalisti, nu ma mai sunati de pomana.

Habar n-am cine si ce a declarat la Iasi.

Daca ar vedea raza aia de soare, ar intelege cat de penibil este sa fii intuneric...

PS2. Acum am inteles de ce bunicii mei de pe mama, austrieci (Klein Fritz si Wilhelmina) au ales Valea Tarcaului cand au emigrat in Romanica anilor 1906.
Verdeata de aici seamana leit cu cea de acasa...
Noapte buna si ne revedem maine.
Daca avem internet...

Fara ipocrizie politica, despre concediul meu

Studiati arhiva ultimilor ani.
Orice articol de presa care inventariaza concediile politicienilor (craciun, paste, vara, etc) ofera, aproape fara exceptie, un spectacol al ipocriziei politice.
Intrebati despre destinatiile de vacanta, politicienii isi aduc aminte brusc de mama, bunica, manastiri, satul natal, etc.
In realitate, ca orice roman scapat la libertate si la posibilitati materiale rezonabile, politicianul isi doreste sa vada lumea, sa se bucure (dupa posibilitati) de confort si de frumusetile pe care, oricum, nu vom ajunge niciodata sa le vedem pe toate.
Dintr-o pudoare nejustificata, inca ne mai ferim sa recunoastem ca facem ceea ce, deja, zeci de mii de romani isi permit sa faca: turism in Europa.

Am decis sa fiu ceea ce sunt.
Va invit sa petrecem impreuna concediul meu, pe blog, atat cat ne vor permite imaginile si internetul.
Pozez si eu, cu telefonul, cand imi vine.
Postez pe blog, daca am acces la un internet.
Daca nu, adun si ne vedem o data la cateva zile.

Asadar, vara asta n-am plecat la mama, la Tarcau.
Am plecat in Europa, la munte, pe un traseu pe care mi-l doresc dintotdeauna: Alpii austrieci, Tirol, Alpii elvetieni, Chamonix Mont Blanc.
Sigure sunt pornirea (Viena) si destinatia (Chamonix).
In rest, va fi multa inspiratie si imprevizibil.
Intr-un fel, n-am mintit in ultima conferinta de presa, de duminica, atunci cand Loredana Popovici m-a intrebat unde plec in concediu: "unde vad cu ochii".

Am calculat, in lung si in lat, fel de fel de trasee si variante (avion, masina, etc).
Am ajuns la concluzia ca masina este indispensabila pentru libertatea de miscare necesara unei astfel de calatorii.
Pe de alta parte, cele 4-5 zile necesare traseului Iasi - Viena si retur (aproape 2500 de km) reprezinta o oboseala si o cheltuiala inutile, care nu tin de vacanta, ci de munca de a conduce masina ca un sofer de cursa lunga. Plus cazari si mese inutile, pentru un drum greu si obositor.
Asadar, prima decizie politica: am plecat cu avionul (Austrian Airlines) direct de la Iasi la Viena. O calatorie super usoara, de o ora si jumatate, ne transfera de la Iasi direct la punctul de inceput al circuitului.
Am scutit 4 zile de oboseala si cheltuiala (la dus si la intors) facem mai intai doua zile de plimbare pe jos in Viena si apoi inchiriem o masina pentru adevarata aventura.

De la aeroport, un tren incredibil de silentios (CAB pe numele lui comercial) ne duce in exact 16 minute aproape de centrul orasului.
Gasim imediat hotelul rezervat pe internet si suntem gata de treaba.
Cand spun hotel, ma refer la un apartment hotel, adica un fel de camera de inchiriat, curata si confortabila, intr-un imobil situat la 150 de metri de centrul comercial, pentru 45 euro de persoana pe noapte.
Absolut rezonabil, cand nu ai decat de dormit, caci in rest strazile Vienei sunt nesfarsite.

Prima zi este cea mai grea: am promis o zi de shopping, prima dar si ultima.
Asa ca trebuie sa ma tin de cuvant.
O luam pe una din strazile comerciale de renume: Mariahilfestrasse.
Magazine stanga - dreapta, terase si cafenele, plus o lume nebuna, calare pe reducerile de pina la 70% care tocmai au inceput...

Tot felul de lucruri traznite te asteapta sa dai banii pe ele.
De exemplu, basketii decapotabili: tragi fermoarul, ai basketi.
Desfaci fermoarul, basketii devin sandale...

Cat pazesc sacosele, ma intretin cu o multime de doamne dragute...

Una singura se lasa cam greu convinsa...
Pana la urma, pedeapsa se ispaseste, terminam shoppingul, ducem sacosele in camera si trecem la programul de seara.
Mergem in centrul istoric, langa Stephan Dom, o piata plina de lume.

Aici, in mod traditional, o groaza de artisti presteaza toata ziulica tot felul de show-uri improvizate, pentru gura-casca precum noi.
La sfarsit, strang cu cutiuta ceva firfirei si continua.
Spre exemplu, o trupa de street-break-dance:

La coada de tot, marea placere a turismului: sa vedem ce mancam azi!
Dam peste un NORDSEE - retea europeana de produse pescaresti.

Nu sunt mare amator de peste, dar ceea ce poti manca la impinge-tava intr-un NORDSEE este absolut fabulos.
Cu 2,25 euro - un sandwich cu icre de somon.
Cu 4,50 euro - o salata de fructe de mare, cu niste sosuri incredibile.
Daca vrei un peste, de care te duce mintea, ai acolo.
Plus o juma' de bere pe cinste.

Iata-ma cu tanara victima in furculita: s-a nascut speranta, putea fi o caracatita aproape la fel de mare cat cea din Primarie.
N-a avut noroc - a devenit doar o efemera inghititura din salata de fructe de mare...

Maine plecam in adevarata aventura, din Viena spre Alpi.
Ne vom opri undeva in zona Salzburg, dar nu ma intrebati unde, pentru ca habar n-am.
O sa vedem maine si, daca am internet, va spun si voua.
Aufwiedersehen!

Vii si gainarii

Aflu, cu amuzament, motivul pentru care domnul Nichita ar fi fost prgatit sa-l execute pe senatorul Solcanu in PSD: "a negociat, printre viile de la Cotnari, cu Dan Carlan si Petrica Movila, trecerea lui Flaiser la PD-L precum si inscrierea unor primari PSD la democrat-liberali".

Nici ca se putea gasi o mai penibila explicatie pentru un gest care tine de rafuiala interna pura. Pur si simplu, Nichita si-a inlaturat un lider incomod din partid, dupa ce a simtit primavara intreaga cat de ostila i-a devenit propria organizatie.

Cat despre vii, numai de bine!

O spun aici, ca sa ramana scris si sa nu aiba motive careva sa motiveze ca nu am infirmat "stirea": este cea mai perfecta fabulatie!

Trecerea domnului Flaiser la PD-L am discutat-o exclusiv cu domnia sa, in nici un caz pititi prin tufele judetului, ci in biroul sau, in biroul meu sau, in final, la Bucuresti.

In ceea ce priveste primarii PSD impinsi de Ion Solcanu spre noi, daca n-ar minti, domnul Nichita ar putea indica un singur nume de primar trecut la PD-L in tot acest an, nu doar in luna aprilie.

Nu are cum, din simplul motiv ca noi, fostul PD, am primit primari PSD in partid doar in primavara anului 2006, cu proiectul clar de a munci impreuna doi ani, pe dezvoltarea comunelor respective, pentru a ne merita voturile in 2008.

Avem, asadar, un exemplu despre cum oamenii marunti nu au nici macar curajul sa-si asume propriile gainarii politice, inventand in schimb acte si fapte care sa le justifice.

Eu, unul, daca aveam nevoie sa discut ceva cu Ion Solcanu, probabil ca as fi gasit o ceasca de cafea, undeva prin Senat, fara sa fie nevoie sa trag clopotele prin vii ...

Blatul decuparii Colegiilor Uninominale

Nu intru in detalii foarte multe.

O imagine valoreaza cat 1000 de cuvinte.

Puteti compara mai jos propunerea PD-L Iasi pentru decuparea colegiilor electorale cu varianta adoptata in Comisie de PSD si PNL.

Propunerea PD-L: comune grupate compact, pe criteriul drumurilor de acces; marimea colegiilor cat mai echilibrata ca populatie (diferenta de 23% intre cel mai mare si cel mai mic colegiu); lipsa criteriului politic (ce culoare au primarii).

Decizia PSD-PNL: salamandre prin judet, cu sarituri peste dealuri, fara legatura cu drumurile principale; diferente majore intre colegii (colegiul 2, pregatit pentru domnul Fenechiu, are cu 37% mai multi locuitori decat colegiul 1, de exemplu) si un pronuntat slalom pentru gruparea primarilor dupa partid si nu a comunelor dupa interese zonale comune.

Scopul?

Liderii locali "care trebuie" vor avea sanse substantial marite in fata propriilor colegi de partid. In timp ce 12 candidati ai partidului (PSD sau PNL) vor aduna voturi din judet, 3-4 baieti destepti dintre ei vor culege caimacul, adica mandatele de parlamentari rezultate.

Aceste colegii vor ramane valabile legislaturi in sir de acum inainte.

In loc sa reflecte necesitatile comunitatilor locale, colegiile vor purta in timp chipul si asemanarea celor ce conduc vremelnic PSD si PNL, in anul de gratie 2008.

Despre Taxa Auto si chichitele din Senat

Intr-o sedinta comuna a doua comisii din Senat (Administratie si Buget) s-a adoptat un pachet de amendamente, propus de subsemnatul, prin care:

- se elimina complet taxa de prima inmatriculare, atat in forma veche cat si in noua formula de calcul

- se restituie integral toata taxa incasata anterior.

Dupa cateva ore, la presiunea guvernului, Biroul Permanent al Senatului a interpretat o dispozitie inexistenta in Regulament, in sensul ca, la sedinta a doua comisii reunite, trebuie sa fie prezenti majoritatea membrilor din fiecare comisie in parte, chiar daca, pe ansamblu, este asigurat cvorumul de sedinta.

Asa ca se va relua votul, ceea ce nu va schimba deznodamantul, deoarece doar PNL si UDMR mai sustin acum aplicarea acestei taxe.

Detalii despre lege si amendamente se pot citi aici

Inca o ratare...

Azi a fost o ultima (chiar ultima inainte de turul doi) sedinta a Colegiului CNSAS.
Au mai fost trimisi in instanta cinci fosti colaboratori ai Securitatii, dintre candidatii la alegerile locale de prin tara.
A intrat, in sfarsit si Iasul la rand.
Nu va emotionati degeaba - a fost eliberata adeverinta de necolaborare doar pentru domnul Constantin Fatu, candidatul PNT-cd pentru Consiliul Judetean.
Ceilalti candidati de la Iasi mai sunt tinuti in siguranta.
Pina trec de turul doi, sarmanii.

Pronostic corect

Pronosticul dat de 92% din votantii de alaturi a fost corect.
Colaboratorii din Iasi vor fi dezvaluiti de catre CNSAS imediat ce nu va mai avea nici o importanta pentru alegerile locale 2008.

Test elocvent

Rezultatul sondajului fulger de ieri este elocvent: increderea in CNSAS se masoara cu o singura cifra!

Chiar pe esantionul mic si nereprezentativ al celor care au votat pe blogul meu (le multumesc!) acest aspect este alarmant si dezarmant.

Inca nu s-a publicat comunicatul de presa privind sedinta de ieri a Colegiului CNSAS, dar anumite surse ne spun ca nici ieri nu s-a discutat Iasul.

Asteptam cuminti pozitia oficiala.

Ultima sansa de credibilitate a unei institutii

Azi este programata sedinta de plen a Colegiului CNSAS.

Este, pentru aceasta institutie a curateniei morale, ultima sansa de a-si salva credibilitatea.

CNSAS are la dispozitie tot ce-i trebuie.

Atat dosarul de colaborator al lui Gheorghe Nichita, cat si cel privind reteaua din care a facut parte Constantin Simirad, sunt predate, de la arhivele SRI catre CNSAS, de circa o luna.

Daca astazi, dupa sedinta Colegiului, CNSAS nu va comunica public raspunsul la cererea de verificare pe care am inregistrat-o acum 47 de zile, atunci inseamna ca presiunile politice sunt mai puternice decat credibilitatea institutiei.

Si ar fi complet regretabil.

Pentru ca, dupa ce trece si turul doi la Primarie (asa cum a trecut, din pacate, turul unic la Presedintia Consiliului Judetean) raspunsul CNSAS nu va fi numai tardiv ci, in locul unui act de curatenie morala va fi un act de complicitate morala...

PS - atasez un sondaj blitz, sa vedem ce pariati: ne da CNSAS azi raspunsul sau nu?

Votam pina la ora 16.

Gaina domnilor Nichita si Fenechiu

O echipa de cercetatori americani a facut un experiment, intr-un trib izolat din jungla amazoniana.

Au proiectat un film oarecare, dupa care l-au intrebat pe seful de trib despre ce a fost vorba acolo, ce a vazut pe ecran.

Raspunsul calm a fost: o gaina!

Poftim?!

O gaina!

Bulversati, cercetatorii revad filmul, cautand explicatia.

Abia la o vizionare amanuntita, cu incetinitorul, intr-un cadru din film se zareste o gaina fulgerand in diagonala pe coltul ecranului.

Memorabila intamplare a prilejuit intarirea convingerii ca fiecare om traieste intr-un univers inchis al propriei cunoasteri, ca fiecare vede in lumea din jur doar ceea ce, defapt, poate asimila prin prisma propriei experiente.

Pentru tribul cu pricina, autostrada, masina, telefonul, blocul sau tramvaiul pur si simplu nu exista.

Gaina, in schimb, este un pilon al propriei existente (mai bine zis al propriei supravietuiri)

Pentru tribul domnului Nichita, infratit cu domnul Fenechiu, gaina o reprezinta afacerile imobiliare.

Insistenta cu care isi explica public aversiunea fata de domnul Oprea, prin faptul ca acesta are in spate grupuri de interese imobiliare, ne arata ca, defapt, analizand contracandidatul, distinsii domni nu au capacitatea de a se uita la program, la calitati personale si profesionale, la realizari, onoare si respectabilitate.

Nu.

Domniile lor se raporteaza instinctiv doar la propria gaina imobiliara - obsesia si ratiunea lor de a fi (la parghiile de conducere) dupa care cauta cu disperare gaina adversarului.

Chiar daca nu o gasesc, vorbesc apasat si convingator despre gaina din curtea adversarului.

Iar daca vor sa fie si mai convingatori, cum a fost cazul domnului Nichita la TeleM, aseara (cand se afla intr-o inferioritate jenanta fata de prestatia profesorului Oprea) atunci dau si explicatii: marii developeri imobiliari din spatele lui Oprea sunt ... Dan Carlan si Irina Schrotter !!

De ce?

Explica tot seful de trib: pai, pe terenul unde a fost fabrica lui Dan Carlan, in Tatarasi, acum se construiesc blocuri, de catre un grup din care face parte si Irina Schrotter. Nu e clar?

Saracii de ei, cat de jalnici pot fi!

Am decis, in 2004, sa ma dedic exclusiv carierei politice parlamentare si sa inchid activitatea de productie pe care am desfasurat-o aproape 15 ani.

Dupa ce am asigurat fiecarui fost angajat o solutie de angajare, firma si-a vandut fabrica vecinului meu, de la care o si cumparase cu cativa ani inainte.

Am vandut teren plus hale construite pentru ... 170 euro/mp (azi doar terenul valoreaza triplu).

Ce s-o fi intamplat dupa 4 ani cu intreg complexul (de cinci ori mai mare decat fosta mea proprietate) este doar treaba noilor proprietari.

Ceea ce este socant, insa, este faptul ca Nichita se refera la tranzactii exclusiv private si uita cardul de gaini din curtea sa.

Grupurile de interese imobiliare adevarate sunt, de exemplu, cele care au apelat la trafic de influenta de la Paris, prin Presedintele Senatului francez, catre colegii PSD din Senatul Romaniei, pentru ca Nichita, la Iasi, sa mosmandeasca terenuri publice in folosul marilor rechini.

Ma rog ...

Peste 8 zile, domnul Nichita va merge sa-si pasca gainile...

Liberali, sa faceti ce trebuie!

Scrisoare deschisă către membrii şi simpatizanţii PNL

Stimaţi membri PNL,

Am fost, în anumite perioade, parteneri politici.
Suntem, şi noi şi voi, reprezentanţi ai aspiraţiilor alegătorilor care asumă valorile şi principiile de centru – dreapta, ai celor care aşteaptă de 16 ani eliminarea din fruntea Iaşului a pecinginii securisto - comuniste.
De aceea, vă adresez această scrisoare deschisă, pentru a vă cere să impunem o majoritate de centru – dreapta în conducerea judeţului şi municipiului Iaşi.

Alegerile locale din 1 iunie au consacrat faptul că electoratul ieşean a tranşat disputa electorală în favoarea dreptei, şi anume:
- 60% din Consiliul Municipal Iaşi (16 consilieri din 27) şi
- 62% din Consiliul Judeţean Iaşi (23 consilieri judeţeni din 37)
vor fi reprezentanţii noştri, PDL şi PNL.

Pornind de aici, este absolut evidentă datoria pe care o avem, cele două partide de centru-dreapta, de a respecta votul ieşenilor, preluând controlul asupra celor două consilii locale.
După 16 ani de stagnare în dezvoltarea Iaşului, trebuie să asigurăm majoritatea în Consiliul Municipal, în jurul viitorului primar – domnul Dumitru Oprea, trimiţând în executiv doi viceprimari de dreapta.
Chiar dacă Preşedinţia Consiliului Judeţean a fost câştigată de Constantin Simirad, două treimi din electoratul judeţului ne obligă să-i impunem în Consiliul Judeţean o majoritate de centru – dreapta, care să conducă judeţul, cu doi vicepreşedinţi care să facă ce trebuie pentru dezvoltarea judeţului.

Dincolo de disputele politice inerente, pe care le-am avut în decursul timpului, noi suntem cele două partide care am arătat la Iaşi, în ultimii patru ani, capacitatea de a genera proiecte pentru dezvoltarea comunităţilor locale.
Asta spre deosebire clară faţă de cei doi lideri locali PSD, care se fac vinovaţi de adevărata crimă împotriva Iaşului – blocarea dezvoltării vreme de 16 ani.

În mod paradoxal, dar deloc surprinzător, l-am putut vedea aseară, la o emisiune televizată, pe liderul PNL Iaşi, Relu Fenechiu, făcându-i campanie pe faţă candidatului PSD la Primăria Municipiului Iaşi, fostul colaborator al Securităţii comuniste „Mihai” Nichita.
A devenit oficială astfel, alianţa pe care o impune domnul Fenechiu, cu PSD şi cu foştii colaboratori ai Securităţii comuniste, Nichita şi Simirad.

Povestea cu PNL care alege să stea în opoziţie este pentru copii.
Vom vedea, oare, cum se aleg „întâmplător”, la vot secret, viceprimarii şi vicepreşedinţii de consiliu judeţean care trebuie, pentru a garanta menţinerea PSD la puterea locală?
Va alege PNL, la Iaşi, să facă în oglindă jocul penibil al guvernării naţionale? Adică, la fel ca PSD în Parlament, să ţipe că se află în opoziţie, dar să susţină pe sub masă guvernarea locală lângă PSD?
Va alege PNL, la Iaşi, să-l susţină în turul doi la Primărie pe turnătorul „Mihăiţă” Nichita, în dauna profesorului universitar Dumitru Oprea?

Povestea cu „hai să vedem cine se oferă să deblocăm povestea drumurilor naţionale din municipiu sau a procedurilor pentru aeroport” este, de asemenea, hilară.
Va sări Nichita, într-una din ultimele sale zile de primar, şi va spune „vreau”.
Va sări Simirad, între două aţipeli şi va spune „vreau”.
După care, voi, PNL, chiar vă veţi simţi acoperiţi moral, pentru a le oferi sprijin în perpetuarea puterii celor doi colaboratori ai fostei Securităţi comuniste?

Stimaţi membri ai PNL, vă cer să înţelegeţi corect semnificaţia profundă a momentului politic pe care îl trăim, să respectaţi cu adevărat valorile liberale şi voinţa electoratului de dreapta.
Vă propun să constituim împreună majorităţi stabile în cele două consilii şi să impunem împreună politici locale de dezvoltare locală accelerată.

Stimaţi membri ai PNL, trebuie să impuneţi liderilor dumneavoastră locali ca PNL să-l sprijine pe Dumitru Oprea, candidatul dreptei pentru Primăria Municipiului Iaşi, împotriva unui primar compromis, ineficient şi care nu merită ajutorul unor liberali autentici.
Impuneţi-le liderilor partidului dumneavoastră să nu facă pactul politic local cu adversarii naturali ai PNL, echipa colaboratorilor cu Securitatea (Nichita – Simirad), împotriva PD-L, aliatul natural de centru – dreapta.
Stimaţi simpatizanţi ai PNL, indiferent ce vă îndeamnă liderii PNL, pe 15 iunie votul dumneavoastră nu se poate îndrepta decât spre Dumitru Oprea, primarul Iaşului european şi al valorilor de centru – dreapta.

Vesti proaste

Scriu acest mesaj prohodnicilor care au asteptat cu infrigurare (daca n-au pus si ceva piedici politicoase campaniei noastre de tur 1) un rezultat prost al echipei PD-L, pentru a proclama apoi "probleme pentru Dan Carlan".

Asadar, ghinion curat.

Prima confruntare, cea cu caracter personal, reprezinta un succes, in raport cu punctul de plecare.

Nu mai este un secret acum, am plecat la drum, pentru Presedintia CJ, din pozitia de 39% - 16% pentru Simirad, in sondajul din 15 aprilie.

A fost limpede, de la bun inceput, ca nu se poate castiga impotriva mitului istoric (dovedit intre timp a fi unul cladit pe minciuna securista). Nu exista in Iasi un candidat capabil sa blocheze resuscitarea acestuia.

A fost o decizie politica, luata impreuna cu colegii mei din conducerea nationala a partidului, prin care am dus in lupta liderul organizatiei judetene, cu obiectivul de a reduce la maxim decalajul si de a maximiza scorul partidului.

Am redus decalajul de 23% pina la circa 7,5%, in 6 saptamani (36,5% - 29%).

Cu un scor personal usor peste media nationala a PD-L la acest capitol.

A doua confruntare, cea politica, pentru Consiliul Judetean.

Pentru prima data in istoria partidului, am depasit 30%, cu doua procente peste media nationala, situand organizatia de Iasi in prima jumatate la nivel national.

Cu numai o unghie in urma PSD (sub un vot pe o sectie de votare).

Cu 15 primari deja castigati din primul tur (la o medie nationala de 12 pentru PD-L) si cu alti 28 de candidati in turul doi.

A treia confruntare, marea miza a castigarii primariei Iasi, este in grafic, cu sanse de exceptie pentru victorie.

Prin urmare, la ordine este linistea interna si mobilizarea totala in lupta externa.

Cu o echipa consolidata de aceasta lupta electorala, pe care am pregatit-o vreme de 4 ani.