Google ne-a promis, totusi, vreme mai buna.
Ne asternem la traseu, urmand sa lasam Alpii austrieci si sa ne indreptam spre sud, inspre italieni, unde ne asteapta Dolomitii.
Dupa nu mult timp, incepem sa vedem soarele.
Bucurie mare.
Doar zapada alba, imaculata, de pe varfuri, ne aminteste de unde venim.
Peisajul este din ce in ce mai frumos, mai vesel - insorit si mai optimist.
Zapada ramane tot mai in urma, verdeata pune stapanire pe drum.
Tocmai am primit un sms, de la Mihaela Popa.
Ia priviti un pic prin gaura aceea de verdeata.
Merita sa descarcati poza, ca sa aveti rezolutia maxima.
Stai sa-ti fac o poza, vrei?
Drumul serpuieste lin printre paduri.
Soferul pare multumit in barba lui
Apa aia vine de acolo...
... trece pe aici...
... si curge intr-acolo!
Nu va uitati la mine, sunt nebarbierit.
Uitati-va acolo jos, ca pe mine ma mai vedeti!
Defileul s-a deschis tot mai mult, am scapat de stransoarea muntilor, dar vom intra cat de curand din nou, in alta.
Pun pariu ca nu vedeti punctele alea de acolo sus.
Nici acum.
Dar, daca descarcati imaginea, aveti suficente sanse sa-i vedeti.
Sunt parapantisti!
Facem stanga, la Toblach si intram in zona in care totul este la dublu: italian si austriac.
N-am vazut pe nimeni suparat ca se vorbeste italiana la austrieci sau germana in Italia.
Intram spre Dolomiti.
Primul care ne intampina este lacul Toblach (rostit cu asprimea austriaca) sau Dobbiaco (cu glas iubitor, italieneste).
Nici nu stii ce sa admiri - apa linistita sau muntii amenintatori din spate.
Alpii sunt plini de astfel de lacuri.
O pensiune veche si frumoasa, pe malul lacului.
Si, stimati telespectatori, tuguiurile alea de frisca, asezate in drumul nostru, sunt crestele Dolomitilor.
Dolomitii d'Ampezzo (din regiunea Ampezzo)
In spatele lor, undeva intr-o galeata, se afla una din celebrele statiuni de schi ale italienilor: Cortina d'Ampezzo.
Acolo vom opri diseara si vom zabovi pana maine la pranz.
Avem un capitol special dedicat numai Cortinei, ca merita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu