A sosit ziua plecarii la drum.
La ora 10 trebuia sa vina masina inchiriata, la hotel.
Daca eram in Romanica, ajungea la 12.
Suntem in Austrica, asa ca ajunge la 11.
Tot e bine.
Dupa rezervarea pe internet, trebuia sa fie un VW Passat, cu GPS.
La predare, este doar un Merz, A-Klasse.
GPS-ul, aveam sa constat dupa amiaza, stie doar autostrada si ceva pe langa ea.
Bun si asa, hai la drum.
Ele sunt partenerele mele de calatorie.
Cea cu fundul mare este A-Klasse.
Cealalta este Mihaela.
Pornim pe autostrada, de la Viena spre Salzburg.
Avem 300 km de rulat.
Autostrada este, prin ea insasi, un mare spectacol pentru driver.
La fel ca si aeroportul, daca-i intelegi si accepti regulile, autostrada te duce la extaz.
Este acel ceva care te invata sa accepti disciplina de dragul eficientei.
Drumul de trei ore este o reala placere, mai ales ca ne apropiem de munte.
De jur imprejur - paduri, pajisti si cam multi nori.
Daca ati remarcat la prima vizionare, pe dealul din stanga pasc linistite cateva vaci ... din tabla.
Suntem in Ostereich (imperiul din est) si vacuta se pregateste sa devina regina din Elvetia.
Nota: aici ar fi trebuit sa pot descarca un filmulet.
Din pacate, ceva nu merge, cu formatul din Nokia, asa ca va rog sa ma credeti pe cuvant ca pe dealul din stanga pasteau 5 vaci de tabla.
Nu dureaza mult si incepe sa ploua.
Oprim intr-un Raststation (parcaj de autostrada, cu benzinarie, hotel, restaurant si ce mai vrei).
Facem o poza cu lacul Mondsee, pe frig si ploaie.
Nu-i asa ca la Iasi este canicula?
Ar fi culmea sa fie si acasa 12 grade, ca aici.
Mai mergem vreo doua ore, trecem de Salzburg si intram direct intre munti, spre Berchtesgaden.
Ploua, filmez din nou frumusetea unui rau ce seamana cu Tarcaul meu, dar din nou nu va pot arata formatul Mp4.
Pe aici, pe undeva, sunt niste cuibusoare de nebunii de-ale lui Hitler.
Cand a pornit Anschluss - ul (anexarea Austriei la Marele Reich) Hitler era fascinat de Salzburg.
Ajungem la Konigsee si oprim.
See inseamna balta (daca este Nordsee, inseamna ca-i Marea Nordului; daca este Konigsee, inseamna ca este doar un lac, dar al dracului de infipt intre munti. Il vedem maine)
Acolo sus, in varful muntilor, este chiar o zapada proaspata, de mijlocul Cuptorului.
Ne cazam la o pensiune bavareza.
Am uitat sa va spun ca Konigsee este cu un picior in Germania.
Daca n-as fi primit sms cu "Bine ati venit in Germania" habar n-aveam ca am trecut usurel granita.
Ne primeste o plina de zambet fraulein.
In spatele casei norii se razbuna si putem admira muntii care incep sa se contureze.
Pajistile cu "verde'nrourat de Bavaria" sunt sublime.
Asa ca meritam un schnaps de prune, original deutch, chiar daca fotograful pare un pic ametit.
Altfel, de ce ar fi iesit poza neclara?
Coboram la masa de seara, iar prin fereastra de la salon vedem o miraculoasa raza de soare, care isi cere scuze pentru ziua ploioasa de azi.
Coboram la masa de seara, iar prin fereastra de la salon vedem o miraculoasa raza de soare, care isi cere scuze pentru ziua ploioasa de azi.
Probabil ca maine va fi cu totul altfel.
Dar, parca mai conteaza?
Continuam maine.
Continuam maine.
PS1. Dragi jurnalisti, nu ma mai sunati de pomana.
Habar n-am cine si ce a declarat la Iasi.
Daca ar vedea raza aia de soare, ar intelege cat de penibil este sa fii intuneric...
PS2. Acum am inteles de ce bunicii mei de pe mama, austrieci (Klein Fritz si Wilhelmina) au ales Valea Tarcaului cand au emigrat in Romanica anilor 1906.Verdeata de aici seamana leit cu cea de acasa...
Noapte buna si ne revedem maine.
Daca avem internet...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu