Atât de ud şi totuşi uscat…

Am avut onoarea să servesc “Bula Demnitarului” din Academia Caţavencu.

Pentru una bucată declaraţie de presă – “Dacă în această criză a zăpezilor abundente vom avea undeva inundaţii, acestea nu vor veni din albia râurilor ci mai curând de pe uscat”.

Să nu credeţi că nu am rumegat un pic aparentul paradox, înainte să o spun.

Dimpotrivă chiar, aceasta a fost declaraţia cheie, vehiculul pe care şi-l asigură orice comunicator cu experienţă pentru a străpunge dezinteresul public cu subiectul pe care doreşte să-l transmită.

În cazul meu, mesajul dorit era clar – “Atenţie, domnilor primari! Nu vom avea viituri pe marile râuri, ştim asta din starea hidrologică şi din prognoze, dar dacă nu vă mobilizaţi comunitatea să asigure deblocarea micilor cursuri de apă şi să ajutaţi apa din zăpezi să ajungă la râuri, veţi avea probleme în comuna dv.”

Bula Demnitarului este confirmarea că mesajul a străpuns.

Iar faptul că isteria inundaţiilor de după viscol s-a consumat doar în dezbateri politice, nu şi “pe uscat”, ne arată că sistemul a funcţionat (până acum cel puţin) şi că oamenii au înţeles ca Strategia pentru apărare la inundaţii presupune predominant abordare globală şi acţiune integrată, dar locală.

Cât despre săracul “uscat”, în cea mai mare parte a vieţii lui acesta îndeplineşte funcţia de adjectiv.

În dicţionare însă, cu voia dumneavoastră, pe ultimul loc, figurează întotdeauna şi aceea de substantiv, cu sensul de “pământ”, sau “suprafaţă neacoperită de ape a globului pământesc”.

Prin urmare, nimic nu ne împiedică să avem un “uscat ud” sau un “uscat plin de apă”, oricât de paradoxal ar părea.

Dar, vorba aia - sunt criticat, deci exist!