Mustăţile lui Şnad, instinctul politic şi consilierii

Îl cunoaşteţi din campania 2008 – este Şnad, motanul meu.

Are mustăţile la locul lor, lucru foarte important.

Ne spunea mama, când eram copii, că motanul vânează datorită mustăţilor.

Dacă cumva i le-am fi tăiat (ne-a trecut tuturor prin cap chestia asta, măcar o dată, nu-i aşa?) nu ar mai fi avut cu ce să adulmece şoriceii şi ar fi putut muri de foame, sau de ruşine, după caz.

Nu ştiu dacă este adevărat sau e doar o legendă protectoare pentru neamul pisicesc.

Rămâne însă adjudecată legătura fermă dintre instinctul vânătoresc şi mustăţile motanului.

Citesc de câtva timp în presa locală despre gâlceava politică pe marginea parcului din faţa Teatrului Naţional.

Azi s-a atins punctul culminant.

Consilierii care mă reprezintă au decis să voteze împotrivă.

După ce am citit ştirile pe tema asta, am decis, ca un bun alegător, să-mi sun consilierii şi să-i întreb care sunt motivele acestei “discipline de partid” aşa cum a fost ea calificată.

Ca să le înţeleg şi eu, nu de alta.

Am înţeles aşa: a fost o primă încercare de aprobare a unui proiect de amenajare a parcului, cu o parcare subterană inclusă.

Consilierii care mă reprezintă au apreciat că nu este nevoie de o parcare în acea zonă şi că pot să-şi lase maşinile, în continuare, pe trotuarul din faţa partidului.

Prin urmare, perfect justificat, au blocat proiectul şi au motivat, chiar plini de bun simţ, că vor vota o altă variantă, dacă se elimină parcarea.

Azi, o nouă încercare de a aproba proiectul a fost, de asemenea, blocată de consilierii care mă reprezintă.

De data asta, fără a mai conţine parcarea subterană şi fără a-mi mai lăsa nicio şansă câştigării banilor europeni.

Pentru că proiectul trebuia depus până poimâine ca să primească 98% din buget bani ne-ram-bur-sa-bili de la UE.

Aşa cum vă spuneam, mi s-a părut straniu şi am discutat cu câţiva dintre consilierii care mă reprezintă.

Am aflat că a fost “disciplină de partid”, dar că nu partidul a decis, ci grupul consilierilor municipali, la presiunea cuiva foarte agresiv dintre ei.

Şi, ca să fie foarte clar ce vreau să zic, grupul de consilieri este al partidului, dar nu-l înlocuieşte în decizie. În schimb, ceea ce face grupul de consilieri acolo angajează 100% partidul în imaginea publică.

Aşadar, cele două motive foarte importante pentru mine, cetăţean ieşean, pentru care acest proiect mi-a fost refuzat, deşi era plătit de camaradul meu, contribuabilul european, sunt următoarele:

1. Proiectul este prea scump, în opinia consilierilor care mă reprezintă.

Mă uit cu coada ochiului la camaradul meu, contribuabilul european şi, nu ştiu de ce, mi se pare că zâmbeşte cu subînţeles şi mă ia de fraier.

La câtă birocraţie europeană veghează la fiecare proiect finanţat din banii lor, “vigilenţa” superficială a consilierilor care mă reprezintă mi se pare jignitoare. Mai ales în etapa de buget estimativ, al unui obiect încă nedezvoltat prin proiect de execuţie, ca să am cu adevărat posibilitatea de a aprecia profesionist eventualele neregularităţi.

Rămâne o singură certitudine în urma acestei justificări penibile: “e prea scump” pentru sărăcia mea, contribuabilul ieşean, să primesc aşa de mulţi bani cadou, de la contribuabilul european, pentru o esplanadă europeană în faţa Teatrului Naţional.

2. Al doilea şi cel mai important motiv, pentru consilierii care mă reprezintă, este o declaraţie, pe care am înţeles de la ei că a făcut-o primarul săptămâna trecută, de genul “voi face oricum acest proiect, după alegerile locale, când grupul PDL va fi mai mic şi nu mă va putea bloca”.

Consilierii care mă reprezintă s-au simţit foarte jigniţi şi au decis că această declaraţie merită pedepsită aspru. Prin urmare, m-au pedepsit pe mine, cetăţeanul pe care ei îl reprezintă acolo.

Mi-au blocat accesul la banii făcuţi cadou, de camaradul meu contribuabilul european.

Dacă vorbim acuma despre partid şi despre instinctul politic al grupului de consilieri care îl reprezintă, cu regret constat că nu-i nici un mustăcios pe acolo.

La figurat şi nu la propriu.

Să nu-ţi aduci tu aminte cât a crescut politic Traian Băsescu la primărie, din blocajul imbecil al pesediştilor, inclusiv în cazul pasajului Basarabi?!?

Să nu traduci tu cuvânt cu cuvânt mesajul lui Nichita, care îţi spune cu câteva zile înainte că, dacă tu, PDL, blochezi proiectul de aiurea, mesajul lui de campanie va fi peste două luni “daţi-mi mie votul pentru majoritatea din consiliu, ca să nu-ţi mai blocheze proiectele grupul PDL” ?!?

Să nu înţelegi tu că, urmare a acestei percepţii publice distrugătoare pe care o provoci cu veselie, vei ajunge, într-adevăr, să fii un grup nesemnificativ în legislatura viitoare a consiliului local?

Hai să zicem că nu-i aşa.

Să zicem că eu, alegătorul pe care-l reprezinţi, nu pun botul la mesajul PSD şi încerc să te creditez cu bună credinţă. Şi să te votez în continuare ca să câştigi primăria şi majoritatea în consiliul local.

Cum îmi poţi explica atunci faptul că mi-ai refuzat proiectul, motivat că “pare prea scump, ceva nu e în regulă acolo”, în timp ce chiar tu îl vei implementa peste un an, când va ajunge la maturitate?

Nu vei fi tu atunci cel care va fi corect, va administra cu sfinţenie banul public şi vei evita orice abuz?

Şi nu ar trebui să fiu eu, cetăţeanul ieşean, cel care se va bucura de parcul de la Teatru, făcut frumos, cinstit şi cu exact atâţia bani câţi trebuie, dar primiţi cadou de de la prietenul meu, contribuabilul european?

Cred că partidul pe care grupul de consilieri amintit îl reprezintă ar trebui, chiar mai repede decât îl va face erou pe ăla care a mişcat în front, să discute acest subiect în biroul politic, să urechească grupul de consilieri pentru incredibila gafă aplicată imaginii publice a PDL şi să vină în faţa mea, cetăţeanul (alegător) ieşean, cu o minimă reparaţie.

Dacă mi-ar fi făcut mie motanul Şnad aşa ceva, nu mustăţile i le tăiam, ci de-a dreptul coada…