luni, 13 februarie 2012

Protestul cârlanilor

De o săptămână-ncoace nu le mai tace gura, frate!


De când moş Iliescu a dat-o pe aia cu cârlanul Ponta şi cârlanul mai bătrân Crin, nenumărate reacţii, contrareacţii, proteste şi contraproteste pe această temă au împânzit presa.


Numai un singur exemplu - cârlanul mai bătrân se răţoieşte la pesedistul cel bătrân, ofuscat de epitetul zoologic primit, disociindu-se de ferma acestuia.



Sunt dator, în numele cârlanilor veritabili, să protestez şi eu.



Nu politicienii sunt cei care ar trebui să se simtă jigniţi de apelativul cârlănesc, ci tocmai dânşii, cârlanii, ar trebui să se supere de asocierea nedreaptă cu clasa politică.


Aşa cum sublinia într-un editorial Vladimir Tismăneanu, potrivit DEX sunt trei feluri de cârlani:


1. mânz de până la trei ani;


2. miel sau ied înţărcat (în al doilea an)


3. berbec castrat


Nici tenacitatea tânărului armăsar, nici blândeţea diafană a mielului adolescent şi nici resemnarea inofensivă a berbecului castrat nu-şi găsesc corespondentul în clasa politică.


Dimpotrivă, politicianul român mediu (ca să nu spun mediocru) de azi simte neapărat nevoia să fie mai mult leneş decât tenace, mai mult măgar decât armăsar şi de o agresivitate autistă, de parcă ar fi un berbec cu 4 d’alea şi nu, în realitate, fără de vreunul.


De aceea, stimaţi concetăţeni, eu ţin cu cârlanii şi vă invit să faceţi la fel, în această luptă inegală pentru onoarea nereperată.


Niciun comentariu: