Trăim, chiar dacă îmbătrânim!

De mâine, îmi încep oficial activitatea în funcţia de Director General al Autorităţii pentru Inundaţii şi Managementul Apei - AIMA.

Structură înfiinţată în Ministerul Mediului încă de la sfârşitul lunii iulie, cu circa 6o de salariaţi la pornire şi care funcţionează în acelaşi sediu cu Ministerul.

În săptămâna care a trecut, am susţinut şi promovat concursul organizat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, iar joi s-a semnat ordinul de numire în funcţie.

Este un nou început, dar şi o opţiune plină de încărcătură pentru mine.

După contactul cu administraţia publică în micul parlament local (consiliul municipal) a urmat etapa parlamentară – controlul executivului de la distanţă, din exterior.

Apoi, un an şi jumătate de ministeriat ca demnitar – implicare directă în executiv, din interior, dar pe funcţie politică, de coordonare a structurilor executive. Un fel de pilot din dreapta şoferului.

Acum este momentul trecerii la volan, preluarea directă şi nemijlocită a comenzilor şi responsabilităţilor de conducere a structurii executive - funcţionar public de conducere la nivel guvernamental.

Moment care presupune şi o altă schimbare în ceea ce mă priveşte, adică trecerea din zona politică în zona pur administrativă, a funcţiei publice. O opţiune pe care am cântărit-o mult, dar am asumat-o fără ezitare.

De aici şi decizia clară de a nu mai candida pentru funcţii de conducere în partid, la nici un nivel.

Voi duce la capăt mandatul de simplu membru în Comisia de Organizare şi Desfăşurare a Alegerilor din PDL Iaşi, calitate în care am datoria să veghez la respectarea statutului şi a procedurilor în cursul viitoarelor alegeri interne, dar nu voi mai accepta funcţii de conducere de natură politică.

Voi renunţa la funcţia aleasa de secretar executiv din Biroul Permanent Naţional Lărgit al PDL.

Voi rămâne, în schimb, membru al partidului meu, ataşat acestuia şi colegilor lângă care am muncit atâţia ani cu bună credinţă, făcând în continuare tot ce ştim noi mai bine ca să consolidăm munca de până acum, dar şi să apărăm structurile profunde ale organizaţiei în faţa oricărei încercări arbitrarii de demolare.

Organizaţia PDL Iaşi va rămâne a membrilor săi şi nu a diverselor grupuri de interese, din interior sau exterior, care încearca de vreo doi ani să o domine.

Devenind de curând mai bătrân cu un an, mi-am invitat aseară cei mai apropiaţi colegi din partid să ne bucurăm împreună, prilej cu care le-am spus deschis aceste lucruri care ne leagă şi ne unesc.

Mulţumesc celor 130 de colegi care au fost alături de mine în această seară, pentru sentimentul solid de solidaritate pe care l-am avut cu toţii.

Trăim, chiar dacă îmbătrânim!

Dati--mi anul inapoi!

Multumesc tuturor celor care m-au felicitat de ziua mea, ori au amintit de postarile mele pe blog in diverse medii de comunicare.
Am un singur of, in conditiile in care un an din viata este din ce in ce mai scump de la o varsta incolo.
Buna parte din referiri mentioneaza ca mi-am aniversat cei 50 de ani.
Cu grija care ma caracterizeaza cand scriu orice, eu am anuntat ca tocmai dau sa incep cel de-al 50-lea an al vietii.
Dupa cum, la nastere, incepem primul an al vietii, tot asa, cand implinim 49, il incepem pe cel jubiliar, al 50-lea.
Prin urmare, cine m-a pacalit de un an sa mi-l dea urgent inapoi!
Numai bine tuturor!

Pentru prietenii mei ...

... nu a existat nici o indoiala - locul in care voi petrece ziua mea nu poate fi decat satul natal, Brates, pe Valea Tarcaului.

Doar fraierii au pus botul si au inceput sa caute pe google hotelurile de 7 stele, cu Burj al Arab in frunte.

Asadar, un week - end senzational, in Neamt.

O excursie de o zi la ... stana Bobeica, la vreo 14 km de satul meu.

Un loc aflat, ca si Mont Blancul, la intersectia a trei zari.

Nu trei tari (Franta, Elvetia si Italia) ci trei judete - Neamt, Bacau si Harghita.

Nu pot descrie frumusetea acestei zile, salbaticia locurilor, linistea si puritatea lor.

Pana nu ai fost la o stana din varful muntelui nu ai inteles esenta vietii pe pamant.

Asadar, am pornit dimineata la drum, mai intai cu masina si apoi pe jos.

Cu provizii la traista, dar si cu gandul la bunatatile ce ne asteapta acolo.

Nu are rost sa o mai lungesc - o zi memorabila, in care toata echipa (familia si prietenii apropiati, impreuna cu Marius, nascuti amandoi in aceeasi zi, si de ani si ani de zile impreuna de ziua noastra) ne-am simtit extraordinar.

Prin amabilitatea primarului de Tarcau, Lulu Gaina, cu care am fost coleg de clasa in gimnaziu, un om fascinat de frumusetea comunei lui si impreuna cu care nu ne lasam pana nu aducem Tarcaul in randul destinatiilor tutistice de referinta ale zonei.

Sa lasam pozele, alese aiurea, sa vorbeasca pentru noi.

Asadar, minunatii munti ai Tarcaului, luati la pas marunt...

Astia-s galbiori.

Bureti de padure cu care nu poti gresi.

Iata ce frumos infratesc copacii...

Asta-i ienupar, despre care ati invatat la scoala.

Inteapa un pic, dar din fructele lui se aromeaza ginul.

Acolo, departe, este stana noastra.

Bun venit la vila Maritza.

Acolo, inauntru, o frumoasa scrofita asteapta sa nasca godacii.

Eu il caut pe taica-meu.

Nu stiu unde a disparut.

Ziceau oile la colt ca are treaba in ceaunul cu unt, fiindca au venit unii in vizita.

Gatul golas, sabia nu-l taie.

Nu va uitati la mine ca sunt mititica.

Am gura mare si garsoniera personala.

De care sunt tare fudula.

Ce te uiti asa la mine?

Fa si tu asa, pooti?!?

Oof, doamne, si cat ma chinui sa-l invat cum sa se poarte...

Eu sunt Janica.

Sunt shmeker, am piercing.

Dar ma bazez.

Se pune cineva cu mine?

Baciul Nelu, gazda noastra.

In stanga, primarul nostru.

Eu sunt Ionela.

Cand o sa fiu mare, nu ma fac bacitza, pentru ca merg la scoala.

Sunt deja in clasa a doua.

Astea sunt Ele.

Rotile de cas.

Stau la dospit, sa se zvante.

Nu vreti sa stiti ce bune sunt.

Iar asta este urda la scurs.

Pregatim mamaliga...

A urmat, azi, o minunata plimbare cu catamaranul pe lacul Bicaz.

Cu un peisaj greu de descris.

Si cu Ceahlaul dominand de la inaltimea lui totul in jur.

Alina, copilul meu.

In fine, vreu sa vedeti si voi: asta vad eu, in fiecare dimineata, de pe terasa de la Brates.

Aici este gradina in care am crescut primii 7 ani din viata.

Tot aici voi trai si ultimii ani, cati ori fi ei...

Bradutii aceia i-am plantat acum 45 de ani, impreuna cu tanti Erji, verisoara mea, acum in varsta de 84 de ani. Eram un pusti de cativa anisori.

Un ultim amanunt - stelele.

Sunt o multime, acolo la stana, si oriunde la Tarcau, noaptea pe cer.

Si sunt adevarate!!

Si a venit ziua mea

Mai am cateva ore si incep cel de-al 50 - lea an al vietii.
O ocazie asa de speciala merita o sarbatoare speciala.
Prin urmare, fara nici un fel de retinere sau falsa modestie, va spun ca mi-am ales o destinatie de exceptie.
O locatie cu mai mult de 6 stele, in care au ajuns foarte putini romani si, probabil, niciun iesean.
Doar pentru prietenii mei care urmaresc blogul, voi posta curand si cateva poze, sa ne bucuram impreuna, si sa le multumesc pentru ca exista.
Best regards!

O experienta fabuloasa!

Pe 9 ianuarie 2009, am primit de la premierul Emil Boc vestea cea frumoasa, ca mi-a semnat numirea in functia de secretar de stat la Mediu.

Un inceput de drum, sub semnul vremelniciei, de care n-am uitat niciodata.

Este randul meu acum sa-i raspund premierului, tot personal, dupa o experienta fabuloasa, intr-un moment greu al echipei guvernamentale.

Jumatate dintre noi trebuie sa plecam din functie, din solidaritate cu toti romanii afectati de constrangerile crizei.

Este chiar un moment de solidaritate, atat din partea celor care raman, cat si din partea celor care pleaca.

Am fost bucuros la numire, nu pot fi suparat pe nimeni la finalul mandatului.

Numai in pielea premierului sa nu fii in aceste momente!

Trebuie sa multumesc pentru incredere tuturor celor care m-au sustinut ca sa ajung in aceasta pozitie, celor care m-au sustinut in timpul mandatului, precum si celor care au crezut pana in ultima clipa ca nu e finalul.

Dupa cum trebuie sa multumesc si grupului celor patru colegi parlamentari de Iasi care s-au straduit, tot pana in ultima clipa, sa fie altfel.

Cand castigi, habar n-ai ce-ai pierdut.

Cand pierzi, nici nu stii ce-ai castigat!

Nu

Un coleg de partid, consilier local, a initiat o petitie on-line impotriva altui coleg de partid, care ar fi fost "numit in functie de conducere de catre persoane care refuza sa-si asume deschis si transparent decizia".

Colegul nostru a procedat total incorect si contrar oricarei reguli de buna credinta fata de partid.

Nu sunt de acord cu aceasta initiativa a sa, al carei scop este doar decredibilizarea publica a organizatiei si a deciziilor luate pana acum in conducerea partidului.

Persoanele care au luat decizia criticata poarta un nume de structura colegiala de conducere a partidului - Biroul Permanent National.

Iar decizia respectiva are si ea un nume (nr. 8) si a fost transmisa catre organizatie in scris, semnata de presedintele partidului. Adica transparent si asumat.

De asemenea, NU sunt de acord sa fie folosite numele noastre, ale pedelistilor din Iasi, pe post de petitionari, in tot felul de mesaje plasate in petitia cu pricina, cu scopul vadit de a se crea suplimentar confuzie si disconfort.

De fapt, lucrurile sunt cu mult mai simple decat par, iar adevarata motivatie a acestui demers tine, din pacate, de cu totul alte frustrari, ale cu totul altor persoane decat cele care le exprima public.

In ceea ce ma priveste, nu as fi iesit public cu aceasta problema, daca nu mi-ar fi fost folosit numele acolo, intre "semnatarii" petitiei.

Pentru ca pozitia mea, asumata deschis si transparent este chiar cea de mai sus.

Carlan versus Romania

Asadar mai stim si sa castigam.

Victima? Ditamai statul roman, al carui cetatean sunt.

Pe 20 aprilie Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg a pronuntat sentinta finala in procesul Carlan versus Romania.

In 2002, dupa ce am parcurs toate etapele justitiei romanesti, am fost condamnat pentru calomnie, intr-un proces cu domnul Simirad, la o amenda penala de 10 milioane lei plus daune morale de 60 milioane.

Condamnarea a fost inscrisa in cazierul personal.

Am deschis atunci lungul drum al confruntarii cu statul roman, apreciind ca mi-au fost incalcate drepturile fundamentale, garantate prin Conventia drepturilor omului si libertatilor fundamentale.

Am reclamat faptul ca instanta romana nu mi-a acceptat sa prezint probe in proces, in sprijinul declaratiilor considerate calomniatoare si nici nu mi s-a acceptat prezumtia libertatii de exprimare ca libertate fundamentala.

Nu am cerut despagubiri.

Dupa 8 ani, CEDO mi-a dat castig de cauza, condamnand Romania pentru incalcarea drepturilor fundamentale garantate de Conventie.

Aceasta sentinta obliga statul roman sa-mi repare prejudiciul (nu numai) moral si sa stearga din cazierul meu condamnarea cu amenda penala.

Asadar, la Strasbourg nu m-am judecat cu domnul Simirad, ci cu statul roman.

Sentinta CEDO nu ne spune cine a avut dreptate acum 8 ani (Simirad sau Carlan) si nici nu ne spune daca probele pe care instanta nu mi le-a acceptat atunci ar fi fost bune sau rele.

Intre noi doi, Carlan si Simirad, lucrurile raman ca si pana acum.

Sentinta CEDO spune, in schimb, un alt lucru absolut clar: Romania a incalcat drepturile fundamentale ale cetateanului sau, Dan Carlan, prin modul defectuos in care a fost acesta judecat.

Prin urmare, chiar daca au trecut 8 ani, intre noi doi, Carlan si Romania, lucrurile nu vor mai fi niciodata ca si pana acum!

Carcotasii de Bahlui

Am tot respectul din lume pentru ideea de opozitie.

Eu insumi am crescut politic in aceasta stare de spirit.

Niciodata, insa, nu am facut opozitie pentru a distruge proiecte ci am sacrificat de multe ori din propriul capital politic pentru a sprijini ideile generoase ale adversarilor politici.

In ultimii ani, presa a fost doldora de reprosuri la adresa administratiei locale, pentru starea deplorabila a Bahluiului.

Viata m-a adus in pozitia de a putea rezolva definitiv aceasta rana.

Si am pornit la drum in cel mai concret mod cu putinta.

Moment in care, spre stupoarea mea, au aparut brusc si carcotasii de Bahlui.

Un distins editorialist, gazduit intr-o institutie media locala de forta, trece periodic (nu zic chenzinal) pe la un apropiat prieten politic, vecin de-al meu.

Dupa care, uita deschiderile de pagina de acum un an (in care se plangea prohodul Bahluiului mizerabil) si ma face de nemernic pe acest proiect (adica, iaca na ce ne mai lipsea - regularizarea Bahluiului, cand Iasul e in criza...).

Un distins medic si universitar, fost politician, are niste frustrari cu caracter personal in privinta mea. Foarte normal, face parte din viata.

Numai ca, in plin expozeu legat de probleme medicale de nivel national, ce proiect credeti ca-l incurca? Bahluiul, ati ghicit!

Cum ca Iasul "duduie" de industrie si tocmai ar avea nevoie de transport naval pe Bahlui, in timp ce domnia sa are nevoie de turism medical la Iasi.

Mi se pare ca unii dintre noi au uitat de ce-au venit, ca sa zic asa.

Eu ma ocup de ape, prin urmare treaba mea e Bahluiul.

Fara a fi in concurenta cu nici un alt proiect.

Si nu pentru transport naval ci pentru curatenie si agrement civilizat.

In privinta turismului medical, simpla amintire a ideii de turism (chiar daca doar medical) ma face sa ma intreb cat de atractiv poate fi Iasul cu o garla infecta si insalubra care-l taie in doua chiar prin centru...

Si, ca sa nu uitam peste unul-doi-trei ani de unde am plecat (sau de ce am venit, ca sa zic asa) postez aici spre vesnica amintire imaginea Bahluiului de azi, in Podu Ros:

- noroi si zeama tulbure la 300 m de centrul istoric al Iasului

- chestia aia neagra si lunga din glod este o "alee pietonala de promenada pe malul Bahluiului"

- iar asta, ladies and gentlemen, este "dotare de agrement, cu banci pentru odihna pe marginea apei"

Prin urmare, tuturor carcotasilor de Bahlui le spun ca voi persevera in greseala de a crede ca e bine ceea ce ne-am apucat de facut.

Si chiar vom face.

Cine a furat Bahluiul?!?

Domnul Nichita este suparat.
Dan Carlan si Constantin Simirad i-ar fi furat proiectul (ideea) amenajarii Bahluiului.

Oare este vreunul dintre noi, vietuitorii de azi, inventatorul acestor idei?

Ma indoiesc sincer si suntem ridicoli daca ne ciorovaim pe acest subiect!

Sa vedem ce spune istoria.
Prin amabilitatea domnului arhitect (iesean de origine) Bogdan Radu Herovanu aflam urmatoarele:

Planuri de regularizare a cursului Bahluiului au existat încă din secolul al XVIII-lea. În raportul lui König din 18 februarie 1785, se propunea "(...) realizarea unui canal navigabil care va trece prin Iaşi".
Într-un raport din anul 1787, contele Alexandre d’Hauterive, secretarul personal al domnitorului Alexandru Ipsilanti, a catalogat acest proiect ca fiind lipsit de eficienţă: "(...) Ce alt s-ar putea trimite din Iaşi decât noroi?"
Chiar dacă ideea a fost abandonată, ea a fost reluată în articolul 158 din Regulamentul Organic
(1832) când s-a prevăzut că "Siretul şi Prutul (...) trebuie a se curăţi şi a se face mai îndemânatic pentru plutirea sau pentru a se face canaluri de comunicaţie, de pildă unirea Siretului cu Prutul prin râul Bahlui, care ar fi de mare folos şi pentru comercia capitalei".
Ca urmare a tăierii pădurilor aflate pe malurile sale, dar şi a zăgăzuirii apelor de către proprietarii de moşii care au amenajat iazuri, debitul Bahluiul a scăzut, astfel încât "dispuet şi cu ape turbure, trist ajunge în faţa cetăţenilor capitalei, în o stare vrednică a reclama a lor compătimire" (Gazeta de Moldavia, 13 august 1851 - Bahluiul)
În anul 1862, ca urmare a mutării capitalei Principatelor Unite de la Iaşi la Bucureşti, omul politic moldovean Mihail Kogălniceanu cerea compensaţii economice pentru fosta capitală a Moldovei, între care şi realizarea canalului navigabil Bahlui-Prut, prin care Iaşul să devină "port-franc"
În jurul anului 1880, lângă podul de cale ferată de pe linia Iaşi-Ungheni (1874), într-o baltoacă lărgită de viituri care era din vechime scăldătoarea târgului, ieşeanul Gafencu a amenajat gherete şi bufete, transformând zona în Băile Bahluiului. Fete în costume de baie, cu pantalonaşi treisferturi, îmbiau pe turişti cu cafele şi bere rece.
Între anii 1911-1913 s-a efectuat o rectificare a albiei Bahluiului în zona municipiului Iaşi. Ca urmare a topirii zăpezilor din perioada de iarnă sau a ploilor torenţiale din perioada de vară, Bahluiul ieşea din matcă şi inunda partea de jos a oraşului (până la Fabrica de Ţigarete şi la Gara Iaşi), transformând-o într-o mlaştină. Nu existau diguri de protecţie care să elimine pericolul de inundaţii.
În anii '60-'70 ai secolului al XX-lea, sub coordonarea primarului Ioan Manciuc, s-au efectuat lucrări de regularizare a albiei râului Bahlui, ca urmare a inundaţiilor care ameninţau municipiul Iaşi (în special cartierele Dacia, Alexandru cel Bun sau Mircea cel Bătrân). S-au construit cu acest prilej diguri de protecţie. Realizarea acestor lucrări a presupus amenajarea a 13 lucrări hidrotehnice complexe (apărare contra inundaţiilor, irigaţii, piscicultură, alimentări cu apă industrială).
În anii '80 ai secolului al XX-lea, specialiştii Ministerului Mediului au elaborat un proiect de transformare a Bahluiului în râu navigabil, dar acesta a fost abandonat de conducerea de atunci a ţării, nefiind considerat o prioritate. Proiectul prevedea îndreptarea cursului sinuos al Bahluiului între localitatea Leţcani şi municipiul Iaşi, în zona străzii Cicoarei, prin crearea unui canal Leţcani-Iaşi, prin care să se redea municipalităţii câteva zeci de hectare de teren pentru dezvoltarea unor proiecte investiţionale
Ca urmare a faptului că nu s-a efectuat timp de aproape 40 de ani nici o lucrare de decolmatare şi igienizare a râului, iar întreprinderile industriale din judeţ au deversat substanţe poluante în apă (în principal azotaţi şi fosfaţi), Bahluiul a devenit un râu poluat.
Pe lângă acestea, unii cetăţeni ai municipiului Iaşi au aruncat deşeuri în albia acestuia (în special în zonele periferice) afectând grav starea acestuia.

Ce nu scria in scrisoarea mea deschisa catre PNL

Nu am obiceiul să intru în polemici pe blog.
Am apreciat blogul drept un instrument foarte util pentru a-mi prezenta public poziţiile sau gândurile, fără a interacţiona neapărat cu alte bloguri.
Fac azi o excepţie, uşor de înţeles.
Îi mulţumesc lui Marius Dangă pentru că tocmai a dat curs invitaţiei mele – a deschis dezbaterea legată de o guvernare locală de centru-dreapta, asumată transparent de PDL şi PNL.
Fireşte, invitaţia pe care tocmai am lansat-o strânge în spate pe mulţi lideri ai PNL Iaşi.
De aceea, înţeleg prima reacţie – gestul lui Dan Cârlan ar fi chiar o piedică a acestei alianţe!!
Ca şi cum, pe căi neştiute, toată suflarea liderilor PNL era gata pregătită sufleteşte să facă acest pas, când ... hopa, scrisoarea de invitaţie, o mare jignire publică...
Nu-i nici pe departe aşa.
Probabil că doare lărgirea cercului de dezbatere a acestei teme, trecerea cu ea în palierele doi şi trei ale PNL, iminenţa unei discuţii deschise şi frontale pe acest subiect, în faţa „poporului liberal” cum spune Marius, într-un moment special, când nu-i prea poţi refuza „poporului” doleanţele – alegerile interne.
Să nu credem cumva că am ales întâmplător acest moment.
Un mandat clar pentru o alianţă PDL-PNL, dat prin votul „poporului liberal”, ar reprezenta pentru toată lumea o garanţie a stabilităţii.
O garanţie că nu ne schimbăm opinia cu 5 minute înainte de şedinţă.
O garanţie că nu se mai întâmplă ceea ce s-a întîmplat în septembrie.
Atunci când onoarea şi cuvântul domnului Simirad (apărătorul ferm al vicepreşedintelui PNL Chirilă, pe simplul motiv al respectării înţelegerii făcute de PNL cu domnia sa cu un an în urmă) a fost răsplătită, la o negociere de noapte, prin înlocuirea înţelegerii PDL – PNL cu un troc PNL – PSD.
Cu asta am răspuns ultimei nedumeriri a domnului Dangă – după ce am intrat în acea şedinţă CJ din septembrie alături de PNL, pentru a susţine împreună pe vicele Chirilă, şi am ieşit din şedinţă fără vicepreşedintele PDL, pe cine ar fi normal să-l eliberăm din funcţie mai întâi şi pe cine să păstrăm, dintre actualii doi vicepreşedinţi?
A doua chestiune – invitaţie publică sau instituţională?
Marius Dangă ştie, cu siguranţă, că de aproape o lună discutăm această chestiune la nivelul unora dintre liderii PNL Iaşi, după cum ştie şi de ce am oprit, în ultimul moment, eliberarea din funcţie a vicelui Chirilă, la ultima şedinţă CJ – pentru a da şansa acestei dezvoltări politice.
Prin urmare, este vorba de mult mai mult decât un simplu gest public, printr-o scrisoare.
Numai că, tot în acest timp, dezvoltarea politică merge bine mersi pe cealaltă linie (PNL – PSD), cu accente vizibile de troc şi nu de acord politic transparent.
Prin urmare, dragă Marius, după tatonările de care şi tu ştii, este timpul să luăm o decizie fermă şi transparentă.

Şi, nu te supăra, dacă invoci o abordare instituţională, te rog să consideri foarte simplu că, după contacte la nivel de oameni, am lansat public un document oficial, instituţional, cu antet de partid şi semnat de preşedintele organizaţiei judeţene PDL.
Acum, pe bloguri, doar îl comentăm.
Închei cu a treia problemă – vizitele de curtoazie la aleşii locali PNL.
Nimic nu este mai important pentru un primar decât să fie ajutat de cineva să-şi îndeplinească proiectele pentru comunitatea care l-a ales.
Am ales, aproape în egală măsură cu ai noştri, să sprijinim şi primarii PNL, pentru a da satisfacţie indirectă alegătorilor acestora – aţi ghicit, de centru dreapta!
Când vizitele noastre de curtoazie la ei, ca şi ale lor la noi, sunt mai dese şi eficiente decât ale propriilor lideri, asta poate ridica un semn de întrebare, dar nu înspre PDL.
Deocamdată, dacă îi număraţi la sedintele PNL, nu vă ies lipsă la apel, prin urmare nu sunt motive de reproş.
Doar eventuala gelozie că li se întâmplă şi lor proiecte utile comunităţii locale, proiecte în care avem şi noi un merit.
Ca să fie clar, însă, scrisoarea mea li se adresează şi lor, sau – mai ales lor!
E timpul, pentru toată lumea, să despărţim grâul de neghină, priorităţile strategice de cele mărunte, interesele comunităţii de cele de grup sau personale.
Noi dorim să o facem asumat şi transparent, împreună cu PNL.
Şi la CJ, şi la Primărie.
Dacă nu se poate, ne-om descurca şi singuri, căci Dumnezeu e mare...
Asta scrie, defapt, în scrisoarea mea deschisă!

P.S. Exista, intr-adevar, o asemanare cu turul doi de la Primarie.

Si atunci, a doua zi dupa turul intai, l-am rugat pe domnul Fenechiu, direct si personal, sa vina langa PDL in turul doi, pentru a-l sustine pe domnul Oprea.

Raspunsul, tot direct si personal - este cu desavarsire exclus, il vom sprijini pe Nichita.

Dupa care, m-am adresat direct electoratului liberal, membrilor si simpatizantilor PNL, cerandu-le direct votul.

Inca mai calculez la teoria domnului Danga - aceasta scrisoare l-ar fi ajutat pe Nichita.

Deocamdata nu-mi iese!

Apropo, Marius, tu pe cine oi fi votat in turul doi la Primarie?!?

Invit PNL Iasi la o guvernare locala de centru dreapta

Stimaţi membri şi simpatizanţi ai PNL Iaşi,
Stimaţi lideri de azi sau de mâine ai naţional – liberalilor ieşeni,

în alegerile locale din iunie 2008, electoratul ieşean ne-a creditat pe noi, democrat – liberalii şi naţional – liberalii, cu 60% din numărul de locuri din Consiliul Judeţean, respectiv Consiliul Municipal Iaşi.
Acesta a fost un mandat clar pentru o guvernare locală de centru – dreapta, asigurată printr-o majoritate asumată de PD-L şi PNL în cele două consilii.
Oferta noastră în acest sens a fost refuzată atunci, în 2008, de către PNL.
În momentul de faţă, PNL Iaşi preferă o alianţă netransparentă cu PSD în Consiliul Municipal, la dispoziţia primarului Gheorghe Nichita, în timp ce acelaşi tip de alianţă se manifestă şi la Consiliul Judeţean dar cu accente de ostilitate la adresa Preşedintelui Constantin Simirad.
În Consiliul Judeţean, Partidul Democrat – Liberal este partenerul ferm şi necondiţionat al Preşedintelui Simirad, având datoria de a-i oferi acestuia în sprijin o majoritate stabilă şi coerentă, pentru sprijinirea proiectelor majore ale Iaşului.
Există deja, şi nu este un secret de o bună bucată de timp, un grup important de consilieri judeţeni din cadrul PSD şi PNL, care se vor alătura la vot grupului PDL, pentru a determina alegerea unui vicepreşedinte PDL pentru Consiliul Judeţean, chiar şi fără voia partidelor lor.
Opţiunea acestor colegi este determinată în mod simplu şi clar de convingerea că proiectele judeţului vor fi substanţial sprijinite prin prezenţa lângă Preşedintele CJ a unui reprezentant al grupului politic fidel acestuia, respectiv prin implicarea directă a partidului de guvernământ.
Nu este un secret, de asemenea, faptul că, în urma discuţiilor exploratorii cu o parte din liderii liberali, am amânat această decizie în precedenta şedinţă a Consiliului Judeţean, cu scopul clar de a da şansa ultimă unui dialog cu şi în PNL, în ideea constituirii acestei majorităţi transparente şi asumate, atât în CJ cât şi în Consiliul Municipal.
Consider că apropiatele conferinţe de alegeri interne din PNL Iaşi, atât la municipiu cât şi la judeţ, reprezintă o oportunitate exclusivă pentru dezbaterea în PNL a acestei oferte de colaborare, cu luarea unei decizii tranşante.
Vă invit aşadar, stimaţi lideri şi simpli delegaţi la conferinţele PNL, să determinaţi adoptarea unei decizii politice strategice pentru PNL Iaşi – majorităţi asumate transparent împreună cu PD-L, în CJ şi CLM, pentru o guvernare locală de centru – dreapta la Iaşi.

Volga alba si bicicleta neagra

O ştire, şocantă pentru mine, a apărut azi în media locală – Ministerul Mediului a abandonat proiectul deşeurilor de la Iaşi!

Şocantă prin neadevărul ei flagrant.

Ministerul Mediului a oferit Iaşului, pe vremea Sulfinei Barbu, o cofinanţare uriaşă, din bugetul propriu, pentru depozitul ecologic de gunoi de la Ţuţora şi închiderea (adică vindecarea din punct de vedere ecologic) vechii vărsători de la Tomeşti.

Vă amintiţi, este situaţia celebrei pierderi de către Iaşi a fondurilor nerambursabile ISPA, datorită neglijenţei Primăriei Iaşi, în 2005 (au făcut proiectul dar nu aveau terenul).

Aşadar, a venit Ministerul Mediului şi a oferit 75% din bani, pentru a se face, totuşi proiectul.

După doi ani minunaţi pierduţi de primărie fără să pornească investiţia, aceasta a început, greoi.

A trecut timpul, a venit criza, bugetul este tot mai strâmt iar nevoile tot mai mari.

Cu toate acestea, am asigurat anul trecut 150 miliarde proiectului de la Iaşi.

În situaţia actuală ar mai trebui, însă, cam 2-3 ani.

În proiect sunt două obiective – construcţia nouă (prima celulă a depozitului ecologic) şi închiderea celui vechi. Aceasta din urmă costă în jur de 4 milioane de euro, din care 3 milioane de la bugetul propriu al Mediului şi un milion de la Primărie.

Ce ar trebui să finanţăm mai întâi - construcţia nouă, sau închiderea celei vechi?

Dacă mergem cu construcţia nouă, vindecarea Tomeştiului aşteaptă încă doi ani.

Dacă vindecăm Tomeştiul mai întâi, stăm cu construcţia nouă.

Iată de ce căutăm soluţii.

Pentru că mă interesează.

În paralel, la minister avansăm cu pregătirea proiectului de finanţare pentru POS Mediu (nerambursabil) tot pentru investiţii legate de deşeurile Iaşului.

S-a pornit la drum cu o bugetare estimată preliminar (şi rezervată Iaşului) de 34,5 milioane euro nerambursabili.

Se constată, în urma detalierii studiilor de fezabilitate, că necesarul pentru obiectivele propuse e mai mic - spre 32 milioane. În această situaţie, contractul se va încheia pe suma exactă, “pierzând” aproape 3 milioane euro din rezervarea iniţială.

Exact cât trebuie să pună Ministerul Mediului, în celălalt proiect, pentru Tomeşti, din banii noştri.

Cred că v-aţi prins deja, nu-i aşa?

Intervenim din mers, facem lobby, schimbăm soluţii şi includem şi vindecarea Tomeştiului pe fondurile nerambursabile, valorificând bugetul rezervat iniţial.

Ca urmare, încă din toamnă aceasta intră în execuţie.

Adică nu ne mai doare capul la care secţiune să dăm prioritate, ambele fiind în finanţare simultan.

Iată cum, în media locală, Iaşului nu i s-ar fi dat ci i s-ar fi luat finanţarea.

Exact ca în celebra poveste a tovarăşului Boris Ivanovici, cu bicicleta neagră şi Volga albă…

Te asteptam la constructie, Tudore!

Deputatul independent Tudor Ciuhodaru a anuntat azi, in plenul Camerei Deputatilor, ca alege sa activeze in grupul parlamentar al PDL.

Potrivit Regulamentului Camerei, un deputat devenit independent prin demisia dintr-un partid (si, implicit, din acel grup parlamentar) are dreptul sa se afilieze oricarui alt grup parlamentar dintre cele existente.

Este o prevedere care apara dreptul deputatului demisionar sa se bucure de infrastructura si logistica unui grup parlamentar, pentru a-si desfasura in bune conditii activitatea.

In acelasi timp, afilierea la un grup parlamentar poate fi un bun prilej de apropiere si chiar inscriere in partidul respectiv.

Chiar daca Tudor a negat vehement in 11 ianuarie (cand a demisionat din PSD) orice intentie de inscriere in PDL, si chiar daca nu am avut chiar nici o discutie in acest sens cu el, dupa acel moment, cred ca nimic nu este imposibil.

Echipa PDL Iasi a fost si este deschisa neconditionat oricui doreste sa-si aduca aportul la constructia organizatiei si la sustinerea multiplelor proiecte pe care aceasta le-a generat in decursul timpului.

De aceea, cred ca Tudor poate fi binevenit la o astfel de constructie, daca va simti in timp ca acest lucru se potriveste cu aspiratiile si convingerile lui.

Un lucru trebuie sa fie clar, in schimb, inca din prima secunda: proiectele majore pe care organizatia noastra le-a creat in acesti ani (si ma refer aici punctual la Institutul Regional de Oncologie si la SMURD) sunt absolut ne-negociabile!

O spun aici si acum, deschis, din prima, chiar eu, ca sa auda nemijlocit toti cei interesati, fie ca vorbim de corpul medical din Iasi, fie ca vorbim de cei peste 5200 de bolnavi de cancer inca vii, aflati in evidentele Clinicii de Oncologie Sf. Spiridon, fie ca vorbim despre cei 5,5 milioane de moldoveni carora ni se poate intampla oricand sa aflam vestea cea distrugatoare - cancerul a venit si in familia noastra!

La fel de clar, insa, am certitudinea ca se poate da satisfactie deplina ambelor echipe medicale de exceptie pe care le are Iasul (urgentistii si oncologii) prin coexistenta lor atat cat va fi nevoie in noua cladire din Copou, partajata sub cupola integratoare a Consortiului format din Institutul de Oncologie si Spitalul de Urgente.

Pentru asta, este nevoie de pragmatism, de atitudine pozitiva si constructiva, de toleranta si de eliminarea orgoliilor personale.

De aceea si fac primul pas, spunand simplu - Tudore, te asteptam la constructie, pentru binele tuturor pacientilor care au nevoie de ajutor!

Viaţa, înainte şi dincolo de moarte…

A fost 24 Ianuarie.

E 25 ianuarie.

Astăzi, tatăl meu ar fi avut dreptul să împlinească 75 de ani.

N-a fost să fie.

A fumat o viaţă.

Acum vreo 8 ani, s-a lăsat.

Primăvara trecută, pedeapsa l-a ajuns din urmă.

Cancerul de plămâni.

I-am rămas dator şi lui cu Spitalul de Oncologie.

Mai bine mai târziu, decât niciodată.

……………………………………………………

Iaşul este îngheţat.

Dealul Buciumului, la fel.

Parcă-i mort, dar parcă-i viu!

Te uiţi la frumuseţea de gheaţă şi-ţi spui că există viaţă şi dincolo de moarte.

……………………………………………………

Viermii cred că singurul lucru care contează este moartea, din care se hrănesc.

Dumnezeu a crezut contrariul.

De aceea, a creat omul.

Ca să vadă frumuseţea, să se bucure de ea şi să o împartă cu alţi oameni.

Unii oameni parcă sunt viermi.

Ei cred că singurul lucru care contează este moartea.

Să se hrănească din ea.

Pe alţi oameni, Dumnezeu nu-i lasă să moară.

Nu pentru că i-ar mânca viermii.

Ci pentru că sunt datori să vadă frumuseţea, să se bucure de ea şi să o împartă cu alţi oameni.

Martori că, înainte de moarte, este viaţa…

E pacat sa nu descarci pozele.

Numai asa se vede cu adevarat viata din ele...