Punct si de la capăt …

Libertatea de asociere este garantată de Constituţie.

Dar nu este şi obligatorie.

Dacă părţile se vor, atunci se asociază.

Dacă una din părţi nu o mai vrea pe cealaltă, nimic nu-i mai poate ţine la un loc.

Aşa că şi libertatea de dez-asociere este implicit garantată.

Cu aproape nouă ani în urmă, eu şi cu PD am înţeles să ne asociem.

Cu aproape trei ani în urmă, una din părţi a înţeles să pornească pe drumul dez-asocierii.

Nu pentru că eu aş fi înţeles, Doamne fereşte, şefia drept unică formă de asociere, ci pentru că prin tot ceea ce a urmat între noi a existat o singură stare de spirit, şi anume aceea a dorinţei manifeste a celeilalte părţi, prin prepuşii săi, de a pune între noi o cât mai stabilă distanţă.

După aceşti aproape trei ani de despărţire în fapt, a sosit timpul să o formalizăm şi de drept.

Am constatat cu nedisimulată şi plăcută surpriză că există cel puţin câteva terţe părţi care apreciază că îndelungata mea experienţă politică, la toate nivelurile posibile, experienţă dublată şi de expertiza profesională adecvată, nu se merită a fi ignorată ci valorificată.

Am primit, aşadar, câteva propuneri de a-mi pune la bătaie capacitatea organizatorică şi experienţa, atâta cât ele există, în activităţi politice specifice campaniei electorale.

Înainte de a lua orice decizie în privinţa acestor propuneri, am avut o datorie de onoare, şi anume aceea de a elimina din start orice incompatibilitate morală între calitatea de membru scriptic al unui partid politic şi eventuale activităţi puse în slujba unei alte echipe politice.

Prin urmare, am început cu sfârşitul.

Şi, pentru că detest despărţirile cu reproşuri, am decis şi să-mi asum întreaga responsabilitate a dez-asocierii.

Adică este din motive personale.

Punct.

Şi de la capăt….

Ce voi face în continuare?

Decidem şi comunicăm în cel mai scurt timp.