Aniversam azi încheierea primului sfert din campania electorală.
Au mai rămas trei săptămâni mari şi late până la marele triumf, aşteptat de toţi cu sufletul la gură.
Organizaţia PDL Iaşi a rămas la fel de unită şi de motivată ca şi în prima zi de campanie.
Doar că e un pic nedumerită şi un pic îngrijorată.
Un pic nedumerită de dispariţia totală (sau … ne-apariţia) liderilor săi marcanţi, preşedinţii celor două organizaţii fanion (judeţul şi municipiul).
Altă dată extrem de vocali pe toate canalele, blogurile şi site-urile, domnii Dumitru Oprea şi Marius Spânu, deţinătorii oficiali de portavoce politică în PDL Iaşi, sunt acum de negăsit în spaţiul public.
Aşa cum spuneam, organizaţia este un pic nedumerită de această dispariţie subită, exact acum, când cei doi lideri marcanţi aveau de comunicat publicului atât de multe realizări (personale sau de grup, la final de mandat), ca argumente decisive pentru votul cerut peste trei săptămâni.
Îl caută oamenii pe domnul senator la partid, dar nu dau de el.
Militanţii care vor să distribuie materiale în oraş îl caută pe domnul deputat la sediul de campanie (doar domnia sa este oficial şeful campaniei la primărie) şi nu dau nici de unul, nici de altul.
Adică nu dau nici de Sediul de Campanie PDL Iaşi (care este sublim, dar lipseşte cu desăvârşire) şi nici de domnul Marius Spânu, aflat momentan chiar în sediul de campanie.
Degeaba le spunem militanţilor şi simpatizanţilor PDL că cei doi sunt în cazemată (ştiţi dv, acolo de unde conduc ingenios şi discret operaţiunile de pe front…) fiindcă au început să nu ne mai creadă.
Dacă şefii de partid au dispărut în ceaţa vremurilor tulburi, în schimb, cei doi candidaţi, domnii Petru Movilă şi Nicuşor Păduraru, nu au apărut nici ei pe scena campaniei.
Iar acest fapt provoacă de-a dreptul îngrijorare în sânul organizaţiei.
În tot municipiul nu vezi un banner sau un panou electoral al vreunuia dintre cei doi candidaţi PDL.
Sună colegii din judeţ şi se plâng, nu numai că nu au materiale de promovat în campanie, dar că sunt în imposibilitate de a-şi promova candidatul la judeţ, câtă vreme nu există prin comună nici un fel de material vizual cu acesta.
Aşa cum spuneam, aceste mici şi neînsemnate nerealizări ale primei săptămâni de campanie produc un fior de îngrijorare în sânul organizaţiei, altminteri la fel de unită şi de motivată ca şi în prima zi de campanie.
De aceea, tot mai frecvent apar şi întrebări retorice, dar cu voce caldă şi scăzută, de genul:
- Măi băieţi, oare voi sunteţi blat?!?
- Măi băieţi, oare careva trădează?!?
- Măi băieţi, după ce s-au strâns atât de mulţi bani pentru campanie, de făceau sponsorii şi candidaţii coadă la casierie, oare cineva nu-i foloseşte cum trebuie?!?
- Măi băieţi, dar totuşi, veţi mai apare până la sfirşitul campaniei?!?
Îi calmăm pe toţi şi continuăm să le spunem “staţi liniştiţi, echipa de lideri e în sediul de campanie!”.
Timp în care îmi amintesc de o întâmplare povestită cu har, mulţi ani în urmă, de un moş de la ţară.
În postul Craciunului, omul avea mare nevoie de popa din sat.
La intrarea în casa parohială, o întreabă pe o măicuţă despre preot şi aceasta-i explică, sfioasă, cu privirea-n jos: “Părintele e ocupat, se roagă…”.
Fiindcă-l ustura nevoia, omul merge mai departe, intră în casă şi-l găseşte pe popă înfulecând de zor cârnaţi de porc proaspăt afumaţi, cu o ţâră de brânză alături, numai cât să meargă o linguriţă de vin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu