Noroc

Se întâmplă uneori să o mai şi dai în bară cu câte ceva.

Câteodată recunoşti că ai greşit, alteori dai vina pe te miri ce.

Românul a inventat pentru cea din urmă situaţie expresia “n-am avut noroc în viaţă!”, care descrie superb încercarea ridicolă de a ascunde propria vină sau incompetenţă, cu motive închipuite.

În povestea ce urmează, vine vorba şi despre noroc.

Se împlinesc mâine, pe 11 mai, fix doi ani de când am fost înlocuit din fruntea PDL Iaşi, la presiunea grupului ieşean de parlamentari, presiune devenită insuportabilă pentru guvern.

Pentru că mă consider un om norocos, voi spune că nu grupul parlamentar poartă vina schimbării mele, ci eu însumi, pentru că nu am reuşit să aduc organizaţiei performanţele de excepţie aşteptate, pe măsura pretenţiilor de tot felul.

Modestele noastre realizări, în cei şase ani cât am condus organizaţia, sunt oarecum reflectate aici .

Ar mai fi de spus în plus că am pornit la drum, în 2004, având 9 primari în judeţ. Când am plecat, am lăsat în urmă 22 de primari aleşi ai partidului, plus alţi 17 care s-au alăturat acestuia după 2008, datorită muncii pe proiecte pe care am desfăşurat-o cu ei.

Am pornit, de asemenea, cu cinci consilieri municipali şi şase judeţeni, lăsând la plecare 12 consilieri municipali, respectiv 13 judeţeni.

Pentru că mă consider un om norocos, voi spune că tot ce s-a obţinut în această perioadă este meritul colegilor pe care i-am avut în echipă, iar tot ce nu s-a reuşit nu-mi poate fi imputat dect mie însumi, ca preşedinte de organizaţie sau chiar ca şi candidat.

Am primit schimbarea de acum doi ani cu mult echilibru şi respect pentru cei cu care am lucrat. Nu mi-a auzit nimeni vreun scâncet sau o imputaţie. Am plecat decent, departe la Tarcău, şi am lăsat noilor lideri toate condiţiile pentru a-şi asuma integral puterea, responsabilităţile şi viitoarele rezultate excepţionale, ce nu s-au putut obţine în perioada cât eu i-am încurcat din fruntea organizaţiei.

Cu excepţia unui scurt episod de două săptămâni, în septembrie trecut, în rest pot spune că se împlinesc doi ani de când nu mai sunt membru al organizaţiei.

Coincidenţă, tot pe 11 mai, adică mâine, este şi prima zi a campaniei electorale pentru locale.

Tocmai de aceea am şi făcut acest scurt rezumat, pentru a fixa nişte repere minimale, faţă de care grupul care conduce azi PDL la Iaşi să-şi poată raporta rezultatele de excepţie care vor fi obţinute.

Condusă ingenios şi discret din cazemate de domnii Dumitru Oprea şi Marius Spânu, având în tranşee la fel de discreţi, dar cu strategii clare, pe domnii Petru Movilă şi Nicuşor Păduraru, mai mobilizată şi mai unită ca oricând, organizaţia PDL Iaşi aşteaptă în această campanie rezultate de excepţie, care să fructifice cei doi ani de reconstrucţie.

Faţă de rezultatele modeste din vremea mea, la alegerile locale (perioadă în plină opoziţie şi cu doar doi parlamentari) acum sunt sigur că acumulările celor doi ani de reconstrucţie (în plină guvernare şi cu de trei ori mai mulţi parlamentari) vor conduce la un rezultat cu adevărat istoric al organizaţiei PDL Iaşi.

Nu sunt ipocrit şi nu ignor contextul politic general, acum dificil pentru PDL.

De aceea, nu mă refer doar la aşteptări istorice măsurabile în exterior, în cifre absolute, ci mai ales la poziţionarea Iaşului în interiorul PDL, în competiţia internă dintre judeţe, acolo unde este de aşteptat o ascensiune fulminantă faţă de 2008, în contextul pe care l-am evocat mai sus.

În mod normal, nu mi-ar rămâne decât să le urez … noroc!

Nu pot totuşi să nu observ, chiar azi, că echipa galactică, cand să pornească la drum, a avut un mic ne-noroc, pierzând tragerea la sorţi pentru Biroul Electoral Municipal.

Adică nu are nici un reprezentant în BEM.

Fireşte, cu norocul nu te joci, dar el este aşa cum ţi-l faci.

Probabil că este uşor de spus “n-am avut noroc în viaţă – un coleg s-a retras de pe listă după 1 mai, nu l-am mai putut înlocui şi nu am avut listă completă”.

O fi oare vina colegului respectiv, sau a faptului că, pentru prima dată în istoria cunoscută de mine la PDL, ordinea pe listele de candidaţi nu a fost discutată şi votată în biroul organizaţiei, ci a fost stabilită pe ascuns de către grupul restrâns al liderilor momentului şi depusă în ultima zi, spre surpriza tuturor?!?

Ce pretenţie poţi să ai de la un coleg căruia i-ai cerut şi obţinut acceptul de candidatură pe un proiect de un fel şi acesta se trezeşte la final cu numele lui inclus pe o listă în cu totul şi cu totul alt film?!?

Majoritatea celor care s-au trezit pe liste pe la locul 13 sau 16 (chiar dacă aceste locuri sunt clar eligibile) s-au resemnat şi au zis “n-am avut noroc în viaţă”.

Iată însă că este suficient un singur om care ţine la cuvânt şi respect, pentru ca norocul să sughită per ansamblu.