Vremelnicia este o premiza afişată la loc de cinste pe frontispiciul blogului meu, pentru că chiar sunt conştient de ea şi mă comport ca atare.
Am făcut de azi un nou pas în vremelnica mea trecere prin lume.
De comun acord cu noua conducere a Ministerului Mediului, căreia-i mulţumesc pentru disponibilitate, am ales să las liberă responsabilitatea managementului riscului la inundaţii, astfel încât echipa politică nou instalată să o poată încredinţa cui va crede de cuviinţă.
Ocazie cu care ţin să mulţumesc din nou fostului meu ministru, Laszlo Borbely, cel care mi-a acordat încrederea de a înfiinţa şi conduce (vremelnic) AIMA, într-un moment în care marii bărbaţi politici de la Iaşi, călare pe veşnicia puterii din mintea şi din capul lor, au făcut tot ce le-a stat în putinţă să dispar de tot.
Las în urmă o Autoritate care are, pentru prima dată, toate pârghiile legale pentru a coordona cu adevărat acest domeniu atât de dificil al apărării împotriva inundaţiilor.
Apărare care presupune, în primul şi în primul rând, organizare integrată pe verticală şi pe orizontală, apoi prevenire, coerenţă, ştiinţă şi cunoaşterea riscurilor, şi abia la urmă dar nu lipsită de importanţă, capacitatea de a acţiona operativ în clipa în care inevitabilul se produce totuşi, iar furia naturii învinge vremelnic omul.
Toate acestea rămân legiferate într-o Strategie care descrie tot ce este de făcut până în 2035, cu sarcini, responsabilităţi, resurse şi plan de acţiuni.
Fericit pentru oportunitatea de a cunoaşte din interior această lume minunată a celor zece mii de români care se iubesc/se luptă cu apele, onorat să-i fi reprezentat câţiva ani, în numele României, în relaţiile internaţionale cu ţările vecine, sau cu colegii din bazinul Dunării ori al Mării Negre, pornesc pe un alt drum, fireşte că tot vremelnic.
De azi mă voi ocupa exclusiv de coordonarea Parteneriatului pentru Bahlui, proiect integrat pe care l-am pornit în martie 2009 şi pe care îmi doresc mai mult decât orice să-l duc la bun sfârşit.
Un sfârşit care, dincolo de faptul că va marca un nou pas prin vremelnicie, va prilejui şi satisfacţia promisiunii îndeplinite – proiectul care se ţine de cuvânt!
Aşadar, în săptămânile şi lunile următoare, la Iaşi, la Podul Iloaiei sau Târgu Frumos, la Bucureşti prin ministere, sau oriunde va fi necesar, voi urmări implementarea cât mai rapidă a celor două mari proiecte care privesc Parteneriatul pentru Bahlui – reducerea riscului la inundaţii în întreg bazinul râului Bahlui (inclusiv reamenajarea albiei în municipiul Iaşi) respectiv zona de agrement din sectorul central al municipiului Iaşi.
Totodată, ieşind de sub constrângerile statutului de funcţionar public, voi putea de aici încolo să mă implic, să gândesc şi să vorbesc liber în legătură cu viaţa politică “de Bahlui”.
În fine, distinşii bărbaţi politici din PDL - domnii Oprea, Spânu, Păduraru, Movilă, etc., au o frământare mai puţin în legătură cu sprijinul politic pe care pretind că mi l-ar fi acordat pentru AIMA, sprijin pe care, iată, i-am scutit să mi-l mai retragă, pentru nesimţirea de a le fi atras atenţia la timp că sunt pe cale să producă un mare eşec politic.
Uşuraţi de frământarea asta, distinşii viitori foşti parlamentari ai PDL Iaşi se pot concentra liniştiţi să-şi explice reciproc cum au reuşit să nimicească şi să ducă în ridicol absolut organizaţia pe care au cotropit-o acum doi ani.
Dar, despre asta, mai avem timp să povestim…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu