N-a fost dans. A fost cantecul de lebada.

Am pierdut.
Doua cuvinte simple.
Privind proiectul meu politic personal.
Am 40 de ore nedormite in spate si nu comentez acum mai mult.
Dupa binecuvenita odihna, dupa o binecuvenita, dar rezonabil de scurta reflectie, absolut necesara, voi putea scrie sau spune mai mult.
Deocamdata, mai am de numarat (paralel) vreo 60 de sectii de votare din judet, asteptate de partid pentru decontul final al alegerilor de ieri.
Sigur ca vorbim despre incheierea unei etape in viata mea.
Tot asa dupa cum vorbim despre un nou inceput.
Avem si proiectul politic al echipei PD-L de la Iasi
Sigur ca voi oferi partidului meu ceea ce este mai bine pentru maximizarea performantei sale politice, in deplin acord cu cei care mi-au incredintat responsabilitatea pe care am avut-o in ultimii patru ani.
Adica, impreuna cu colegii mei, din echipa de la Iasi, ca si din echipa de la Bucuresti, vom pune de acord pe alocuri formula colegiala de conducere a organizatiei de Iasi, cu ceea ce ne-au transmis alegatorii nostri duminica, precum si cu ceea ce asteptam si noi, de la noi insine, ca echipa.
Dupa ce vom face o analiza obiectiva a etapei pe care am incheiat-o ieri.
Cu calm, echilibru si spirit constructiv.
Fara patima si zgomote.
La timp.
PS Nu voi face nici un comentariu de presa pe aceasta tema, in nici un context.

Ultimul dans. Urmeaza notele!

Murdarii si Solutii

Asa se redistribuie in partid votul uninominal

10 de la Camelia Gavrila

Felicitari publice doamnei Gavrila, pentru campania curata.

Parca-i aud vocea tremuranda, din videoclip, recitand cu gingasie "... nu-i asa ca te simti umilit, mintit, dezgustat... de tot circul pe care il vezi in fiecare zi..."

Distinsa doamna Camelia Gavrila

Macheta publicitara de presa, pe spatiul platit de Camelia Gavrila.

O poza din aprilie 2003, in sediul PNL, cand prezentam presei CD-ul cu inregistrarea ascultarilor ilegale de telefoane la care eram supus...

Va mai amintiti?

Oare de ce tocmai poza asta?

Probabil pentru ca, peste 3 luni, doamna Gavrila pleca din PD, pentru echipa domnului Fenechiu.

Caruia-i datoreaza cariera politica.

In vreme ce eu urma sa fac traseul invers, spre PD, dupa ce echipa Fenechiu mi-a blocat cu fermitate orice actiune politica in PNL.

Intr-adevar, datorez si eu domnului Fenechiu varful carierei mele politice.

Fara talpile domniei sale nu aveam sansa de a intra in echipa lui Traian Basescu, acum aproape 5 ani.

Am, insa, o nedumerire: in mintea bruneta, a consilierilor doamnei Gavrila, asocierea cu Relu Fenechiu este de bine sau de rau?

Inca una, tot PSD

Macheta publicitate PSD

Incepe !!!

Maine, pe spatiile publicitare PSD, presa scrisa va publica machete cu atacuri murdare.
Murdare, pentru ca nu sunt asumate.
In ceea ce ma priveste, pentru ca aceste machete fac parte, vrand-nevrand, din campania mea, le voi publica pe blog, imediat ce voi face rost de ele, in formatul electronic.
Oricum, daca PSD nu-si asuma explicit machetele de presa (nici pe cele cu Dan Carlan, nici pe cele cu Camelia Gavrila) eu imi asum linistit bufonul: face parte din istoria mea politica si a fost o modalitate eleganta de a sublinia badarania unui personaj politic local.
In ceea ce priveste Bancorex, instanta s-a pronuntat de 5 ori in favoarea mea, iar iesenii sunt deja imuni la acest subiect.

Mai am 7 zile, in care voi face exclusiv campanie pozitiva, de informare si nu de denigrare.

Electoratul cel mai instruit dintr-un colegiu din judetul Iasi are cuvantul!

Fapte, nu vorbe!

Nu ne mai delimitati, fratilor!

Sunt ocupat zi lumina, cu campania.
Aproape ca nu mai am timp sa citesc presa.
Aflu azi, cu surprindere, ca ni se transmit intr-un ziar multumiri, mie si Mihaelei Popa, din partea unui candidat PSD, pentru ca "s-au delimitat de Daniel Oajdea".
Nu incercati sa ne mai delimitati, fratilor, pentru ca nu tine.
Daniel Oajdea este colegul nostru, candidat al PD-L intr-un colegiu foarte greu, il sustinem si suntem alaturi de el, pentru ca lupta pentru o cauza dreapta: PD-L.
Tinem cu Daniel Oajdea si cu asta basta!
Restul este eterna poveste a campaniei electorale.

Tu cu cine tii?

Joc in echipa PD-L

Romania pe maini bune

Tinem cu Poli

Poli are nevoie de sprijin?
Tinem cu Poli.
Si castigam!

Fara fumuri in cap

La pas, prin colegiul meu

Echipa mica PD-L Iasi: Centru - Pacurari si Alexandru - Dacia

Echipa mare a PD-L Iasi

Ei cu Ei...

... si Noi cu Voi.

E usor de demonstrat!
Dam doar filmul inapoi...
... sa vedem ce s-a intamplat!

O precizare necesara

Am fost in seara asta la o emisiune, la TeleM, cu Cristina Dobre, de la PNL.
O emisiune agreabila si un partener agreabil.
In ultimul minut de joc, am savarsit o inexactitate, care poate fi interpretata incorect.
La cererea de a o caracteriza pe doamna doctor, am dat urmatorul raspuns:

Ca sa nu fie loc de nici un dubiu, traduc exact ceea ce nu am apucat sa spun extrem de limpede in cele 30 de secunde care mi-au revenit:

Clica Fenechiu (n-am inventat eu sintagma) a atins in municipiul Iasi o cota electorala minuscula, demonstrata si de alegerile locale din iunie.

Rejectati de electoratul informat, din Iasi, liderii liberali (insasi clica) au ales calea refugiului politic, in tufele din fundul judetului, la adapost de judecata pe fond, pregatiti de campania UZO (ulei, zahar si orez - nici asta n-am inventat-o eu!). Pentru asta, si-au confectionat celebrele "colegii electorale salamandra", prin care sa adjudece preferential mandatele muncite de toti candidatii liberali din judet.

Pentru ca cineva trebuia sa scoata castanele din focul municipiului, au ales sa trimita aici un pachet de candidati la sacrificiu (as spune "iepurasi", dar nu vreau sa-i jignesc pe nedrept), fara sanse, dar in general ok. Nu toti, dar o buna parte din candidatii PNL din municipiu sunt in acest pachet.

Marele lor pacat este acela ca sunt pusi doar de fatada, deoarece prin redistribuirea votului uninominal (marea pacaleala a legii PNL-PSD) putinele voturi luate de ei dau putere liderilor clicii Fenechiu, intr-un joc de tip "prin afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul".

Evident, atunci cand am definit "pachetul", nu am avut nici o clipa intentia sa-i fac egali pe cei din pachet cu cei din clica.

Prin urmare, clica (in cea mai mare parte) joaca ascunsa in tufe, iar pachetul candidatilor din municipiu nu are nici o vina, in afara de aceea ca gireaza cu persoana lor (altminteri ok) puterea primilor.

Asadar, in esenta, daca nu s-a inteles din prima, nu semnul de egalitate era intre Cristina si clica, ci, mai curand, cel al unitatii in diversitate.

Un motan de nota 10!

Blond.

Educat.

Sofisticat.

Rasat.

Iesean get-beget.

Se da in vant dupa oscioare parfumate.

Mai sare peste gard, dupa interes.

In plus, fiind cu adevarat de nota 10, nu-si reneaga stapanul, nu cauta sa se detaseze de el, isi asuma cu mandrie apartenenta la familia lui, pentru ca, nu-i asa, oricum stie tot cartierul al cui e si ce naravuri are.

Este motanul meu.

Nu mai este nimic de facut - clica Fenechiu pleaca!

Am fost invitat pentru ieri, venind randul colegiului meu, sa ofer un interviu tematic Ziarului de Iasi.

Fireste ca, vorbind despre principalele probleme din colegiul Centru-Copou-Pacurari-Valea Lupului, nu poti ignora Palatul Culturii, Teatrul National, Golia, Trei Ierarhi sau Filarmonica, nu poti evita sa sa-ti asumi solutii si nu poti ramane indiferent de soarta Antibioticelor, pentru care noi, PD-L Iasi, ne-am implicat din prima clipa in care s-a planuit praduirea.

Cine citeste raspunsurile mele observa fair-play, atunci cand apreciez faptul ca sunt incepute procedurile pentru finantarea si reabilitarea acestor comori culturale ale Iasului.

Care proceduri mai trebuie si continuate, lucrarile incepute si poate, cine stie, chiar si ispravite!

Vine domnul Fenechiu, insa, cu un tulburator comunicat de presa: domnule Carlan, ce tupeu, nu va mai bateti capul, toate sunt rezolvate, ca de obicei m-am ocupat EU (nu de la Europa ci de la SINE).

Mai, sa fie!

Merg spasit prin oras si-mi dau seama ca am imbatranit si nu mai vad corect:

- Palatul straluceste de sanatate si prospetime, vizitatorii colcaie prin el, dar mie mi se pare ca sta sa se darame;

- Teatrul National plesneste de frumusete, noua stagiune a inceput cu spectacole de marca, in timp ce mie mi se pare ca in curte avem o baraca de lemn iar schelele ponosite zac la fel de nush-cati ani;

- Trei Ierarhi straluceste in soare ca in Piata Rosie, poleita in aurul domnului Fenechiu, in timp ce eu nu vad decat folia pvc rupta de vant;

- Golia deja arata ca noua, cu placa de re-ctitorie pe numele PNL, in timp ce mie mi se pare ca Lucian Flaiser a castigat un proiect european, de milioane de euro, pe care guvernarea locala PNL-PSD nu-i in stare sa o valorifice;

- Filarmonica iti ia si ochii si urechile, renascuta ca Fat Frumos numai din pixul lui Cristi, in timp ce eu nu vad, prin ceata, decat acelasi mortar din anii 90.

- Antibioticele sparg toate performantele economice si tehnologice, in timp ce mie nu-mi vine decat miros de cascaval "pen(t)eleu" combinat cu aroma de capuse care fac nani, in dulcea fratie PNL-PSD.

Adevarul este ca, in logica liberala, orice proiect exista doar pentru a avea in spate bani, pentru a prilejui atribuire de contracte cui trebuie, si mai putin pentru a ramane ceva in urma.

Din aceasta perspectiva, intr-adevar, mare parte din treaba s-a terminat: dupa ce au blocat lucrarile la Teatru doi ani, pentru un constructor incapatanat, care nu accepta sa cedeze contractul firmei indicate de prietenii domnului Fenechiu, in sfarsit s-a cazut la pace. Acum, si Teatrul, ca si Palatul, au contracte incheiate cu firmele care trebuie, deci nu mai e nimic de facut pe-aici.

Intr-o logica de bun simt, daca fondurile contractate extern inca din 2005, de pe vremea Monei Musca, nu au lasat inca nimic in urma lor, inseamna ca cineva (care tipa ca s-a ocupat) are motive sa plece din joc.

Intr-un fel, marea refugiere a candidaturii domnului Fenechiu, spre monumentele culturale din fundul judetului, tradeaza tocmai frica de judecata celor instruiti, educati, informati.

Care stiu bine ca, indiferent ce minune blonda ar fi in fata prin centru, un vot dat PNL da putere tot clanului Fenechiu, ascuns printre tufele de la Mironeasa, Spineni sau aiurea.

Din punctul meu de vedere, domnule Fenechiu, daca tot nu mai este nimic de facut pe-aicea, puteti pleca linistit de tot!

Ritualurile sacre

Mamaliga taraneasca, adevarata, cu cartofi prajiti si branza, afumaturile cu muraturi si zacustile de toamna sau laptele acru - toate sunt ritualuri cu care am deschis ochii de copil si cu care voi pleca dincolo, cu ochii inchisi.
Dupa ce le voi fi lasat in grija, bine insamantate in amintirile Alinei.

Mama

Mama, tanti Bruna pentru toata lumea, si-a inceput tineretea cu 5 ani de lagar, la rusi, imediat dupa razboi.
Pentru vina de a o fi chemat Klein, numele bunicilor mei, germani veniti in Romania prin 1906.
Pregatirea campaniei electorale mi-a prilejuit o investitie de aur: am inregistrat o ora din povestirile mamei, aflata la o varsta (82 de ani) la care doar marturia ei mai poate pastra unele intamplari din trecutul nostru.

Motanul, focul si bulzul vin din copilarie

Sa facem cunostinta si altfel

A inceput campania electorala.
Uninominala.
Adica votezi omul (ca-l cunosti) si nu o lista de partid.
Atunci, hai sa ma cunoasteti un pic si mai altfel decat la costum.
Acasa, despre familie, mama, bucatarie si alte lucruri care definesc un om.
In formatul stramt si din viteza unor videoclipuri.
Veti fi, treptat, martorii campaniei mele electorale - sectiunea media.
Orice sugestie venita de la voi (de bine sau de rau) va fi marcata drept o contributie la campanie pentru care va multumesc anticipat.
S-o luam pe rand.

Banii, politica si transparenta

M-am trezit azi, intr-un articol din presa centrala, inclus intr-o lista de 600 membri PD-L, care au donat anul trecut partidului "sume mai mari decat permite legea".

Prin urmare, se spune in articol, ANI va porni investigatii, va cerceta averea si se vor confisca sumele care depasesc limitele legale.

Mai mult decat atat, unii dintre cei de pe lista ar fi donat la partid, in 2007, mai mult decat veniturile anuale sau chiar decat intreaga lor avere!!!

Trec peste eroarea majora de cunoastere a legii: 10 salarii minime pe economie reprezinta nu plafonul maxim al donatiei pe care o poate face o persoana fizica la partid, ci suma minima de la care toate partidele sunt obligate sa publice in Monitorul Oficial fiecare donator sau cotizant.

Asadar, oricine da la partid mai mult de 10 salarii minime (5.000 RON) intr-un an, va apare primavara urmatoare in Monitorul Oficial, spre stiinta publicului.

Cat poate dona un cetatean la un partid?

Tot legea spune ca maxim echivalentul a 400 salarii minime anual (circa 200.000 RON in acest an).

Prin urmare, lista de 600, publicata de PD-L in Monitorul Oficial din aprilie 2008, nu este lista de infractori ci lista de donatori semnificativi, pe acte, spre stiinta publicului.

Cat despre ANI, tare m-as bucura sa-mi verifice declaratiile de avere si donatiile la partid, pentru ca reprezint un model de transparenta, in ceea ce priveste aceste operatiuni.

Fac un pas in intampinare si prezint atasat Decontul Averii pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 18 aprilie 2008, care include perioada citata in articolul respectiv.

Acest interval este marcat de trei declaratii de avere, depuse la Senat si care pot fi oricand studiate pe internet: la 30 decembrie 2006 (asa era legea atunci, termenul era sfarsitul anului) respectiv 8 iunie 2007 si 18 aprilie 2008 (termenul nou introdus in lege fiind 15 iunie al anului urmator, ca sa se poata include veniturile anului de referinta, disponibile oficial in primavara urmatoare).

Fac ceea ce ar trebui sa faca orice inspector ANI, sau jurnalist, cand analizeaza evolutia averii unui demnitar: compar averea initiala cu cea finala, pe toate capitolele, vad diferentele in plus sau minus si pe acestea le compar cu veniturile si cheltuielile din aceeasi perioada de referinta.

In cazul meu, compar averea din aprilie 2008 cu cea din decembrie 2006.

Rezulta o diferenta in plus (m-am imbogatit) de 110.000 RON.

Cam 30.000 de euro, departe de "primul milion" clamat de cineva din presa locala, la un moment dat...

Fac apoi balanta venituri/cheltuieli declarate pe aceleasi 16 luni, si constat ca am avut un excedent de 185.000 RON, dupa toate donatiile la partid.

Prin urmare, cresterea de avere este explicata convingator de veniturile declarate, iar donatiile la partid (la jumatate din plafonul maxim la care aveam dreptul legal) sunt 1/3 din toate veniturile mele.

Intr-o sinteza, senatorul Dan Carlan are urmatorul comportament financiar personal, din totalul veniturilor sale:

- 1/3 pentru economisire (salutari domnului Isarescu!)

- 1/3 pentru cariera sa politica, cu acte, transparent si fara ascunzisuri

- 10% pentru rate la creditul imobiliar prin care a cumparat casa fiicei, proaspat absolventa de facultate

- un sfert - pentru consumul personal si decent al familiei (circa 1.300 euro lunar).

Las cititorii mei sa aprecieze daca am un comportament echilibrat sau unul dezmatat.

In schimb, lansez si urmatoarea tema de meditatie politico-jurnalistica: este de blamat si suspicionat politicianul din opozitie care duce transparent bani de acasa in politica, sau politicianul de la putere, care face traseul invers, ducand banii publici in averea personala?!?

Mama a implinit azi 82 de ani. Prilej cu care m-am nascut a doua oara

Azi a fost ziua mamei mele.

A implinit 82 de ani, dupa ce a trait razboiul, plus 5 ani de lagar rusesc, la minele de carbuni din Kramatorsk.

Lagarul - pentru vina de a fi etnic german: purta, la 18 ani, numele bunicilor mei - Klein.

Prin urmare, VINOVATA!

Cat de apropiate or fi alegerile, am facut ceea ce fac in fiecare an, de 5 Octombrie: am fost la mama, la Tarcau.

Cum trebuia sa ajung azi si la Bucuresti, am stat o ora, ne-am bucurat de ziua cu pricina si am plecat spre Iasi.

Cu masina - Peugeotul 407, de care sunt la fel de indragostit, dupa doi ani, ca si in prima zi.

Ploua torential, uneori cu draci.

Intre Piatra Neamt si Roman, o Dacie sede frumos pe sant.

Semn ca nu-i de glumit cu asfaltul ud.

Mai merg doua minute si, pe stanga, un Renault bej iesit pe camp, foarte de curand.

Banuiesc asta (ca-i de curand), pentru ca EL tocmai o strange la piept pe EA, in ploaie, pe marginea soselei, incercand sa o linisteasca.

Imi spun, in gand, ceva de genul "ce v-a apucat, fratilor, pe toti?!?".

N-apuc sa primesc raspunsul: in timp ce eram chiar in dreptul norocosilor scapati din Renaultul de Cluj, din curba din fata mea apare de-a curmezisul un Logan, in plin derapaj de spate, calare pe banda mea de mers!!

Cu viteza si hotarat sa vina peste noi.

Catana batrana, sofer de 21 de ani, aplic regulamentul: volanul strans teapan, din pozitia "10 si 10 minute", nu miscari bruste, nu frana la fund ci doar atat cat nu risti ruperea aderentei.

Trag treptat spre limita dreapta a drumului, adica spre stejarul de pe sant.

Nici o sansa de scapare: izbitura ferma a Loganului in roata mea din stanga fata, apoi o secunda de intuneric, apoi trei pocnituri ca de pusca (sau, mai binecunoscute, ca pocniturile de artificii grele, apropiate de zgomotul pungilor de hartie umflate si sparte in pumn) - ne-au explodat in jurul nostru air-bagurile.

Urmatoarea informatie relevanta - suntem calare pe sant, ne izbim stanga - dreapta, ca pe topoganul de la mare, si mergem sanie, cu oarecare stabilitate, data de greutatea masinii.

Se apropie vertiginos urmatorul stejar, fix in fata noastra!

Il busim si ne oprim.

Chiar asta i-am si zis Mihaelei, aflata in dreapta mea, pe locul acela: "gata!".

Din toate gaurile din bord iese un fum albicios, cu miros ca de plastic prajit.

Primul gand este ca luam foc, apoi dau semnalul de calmare: este pudra de talc din air-baguri.

Centurile de siguranta sunt fleasca: resorturile din stalpii masinii nu mai functioneaza, fiind evident date peste cap de smuncitura.

Usa mea este blocata in malul santului, in timp ce usa Mihaelei nu poate fi deschisa dinauntru. Sau este prea grea, asa cum este ea orientata in sus si cu pozitie imposibila sa o impinga.

Apare cineva din exterior, trage de usa si o deschide.

Mihaela sare cu greu afara, desculta, in noroi.

Al dracului reflex, pun cutia de viteze in pozitia "Parcare" (habar nu am cand, dar mai tarziu am constatat ca asa am lasat-o) iau contactul si ies si eu.

Familia din Renaultul de la Cluj a si uitat de necaz: sunt in jurul nostru si ne ajuta sa iesim din masina. Ca si cum ar fi vrut cineva sa le spuna ca intotdeauna se poate si mai rau.

Clientul meu, omul cu Loganul, s-a rasucit de jur imprejur si a ramas pe sosea, pe banda mea, fix pe dos fata de pozitia lui de mers.

A avut un noroc chior: a primit lovitura in coltul din stanga fata, si nu frontal, ceea ce a descarcat impulsul intr-o rotatie a masinii si nu intr-o busitura surda, intr-un raport de doi la unu in privinta greutatii masinilor (Peugeotul meu trage vreo doua tone).

Despre noi, ce sa mai zic: am vazut-o cu ochii.

Ceea ce ni se pare incredibil este detasarea cu care am trait filmul, amandoi.

Nici un sunet, nici un gest din alea ca in filme, cu mainile pe sus si cu viata revazuta intr-o secunda.

Nici o panica, pina haat, dupa ce am iesit din masina (cand, bineinteles, am reluat faza cu EL, care o consoleaza pe EA).

Pur si simplu o namila alba in fata noastra, din ce in ce mai putin loc, din ce in ce mai sigur ca ne busim, buf, poc-poc-poc, zdruncinaturi si hurducaturi, busitura de copac si apoi mirosul de talc.

Si oala de lut, cu lapte acru, de la Tarcau, absolut intacta!

Semnul cel mai clar ca mai avem multe de invatat de la frantujii lui Peugeot: stiti cu ce sunt tapetati toti sacii air-bagurilor, de jur imprejurul masinii?

Uitati-va in poza, dar pun pariu ca nu v-ati gandit: cu insusi Smiley!!!

Adica, treaba-i clara - dupa ce ai dat cu capul de toti peretii, santurile si copacii, daca mai traiesti, si mai vezi, si mai intelegi, atunci nu mai poti face altceva (daca esti normal la cap) decat sa te bucuri.

Zambeste!

Smile!!

Plecam cu politistul, la postul din comuna, sa facem actele.

"Clientul" meu cu Loganul, medic veterinar de pe la Girov, ma tot intreaba: de unde sunteti, de unde va cunosc, etc.

Rad spre el si are o revelatie.

Spune apasat: Dan Carlan?

Da.

Fraate, peste cine era sa dau! Am terminat facultatea la Iasi, va stiu.

Asta e, lumea e mica.

Intre timp vine Costi, de la Iasi, incarcam bagajele, vine si platforma, incarcam masina si plecam spre casa.

Pot spune ca i-am facut mamii un cadou pe cinste: m-am nascut a doua oara!

Sau, cum spun americanii - a fost prima dintre zilele care mi-au mai ramas de trait!

Dar, ziua nu s-a terminat.

Un telefon duminical la domnul Rebegea (comandantul de la Aeroport) si primesc vestea cea buna: am facut rost de un loc la avion, pentru cursa de seara, ca sa ajung totusi la Bucuresti, chiar daca masina mea este terci.

Ajung la aeroport punctual, exact la 18.30, ca si cum este o zi perfecta.

Vocea de la microfon ne anunta ca, din cauza conditiilor nefavorabile de la Iasi, avionul ce vine din Bucuresti va ateriza, in 5 minute, pe aeroportul din Bacau.

Peste jumatate de ora, aceeasi voce ne anunta ca, tot datorita conditiilor nefavorabile de la Iasi, avionul va ateriza la Bacau ... in cateva minute.

Dupa un alt sfert de ora, din cauza conditiilor nefavorabile de la Bacau, avionul este trimis ... la Otopeni, de unde a venit.

Dupa care, usurarea finala: cursa a fost anulata, plec acasa si mananc lapte acru de la mama. Daca n-o fi, saracul, lapte batut!

Si va scriu si voua povestea, ca sa va fie clar: cand e sa mori, nici dracu' nu te scapa, dar daca e sa traiesti, se rezolva!

Ca si in politica.

Sa traiti!

Socul l-am primit in roata, care a preluat grosul, chiar daca s-a facut pilaf.

Daca venea 20 de cm mai in spate, in portiera mea, era alta poveste...

Schema de joc.

Smile!

Zece pentru Nichita, sau ... electricianul Paun?

La zece minute după eşecul nocturnei din Copou, suporterii nemulţumiţi îl huiduiau pe primarul Gheorghe Nichita, trimiţând spre acesta principala responsabilitate pentru criza de ansamblu a echipei.

În acelaşi moment de timp, în direct la televizor, domnul Gheorghe Nichita pasa responsabilitatea spre … adversarii săi politici, care l-ar sabota prin intermediul EON Moldova şi Luxten.

Tezele domnului Nichita erau următoarele:

- „Imaginea mea politică se identifică cu cea a echipei şi, de aceea, echipa este sabotată de adversarii mei politici din Iaşi.”
- Vina aparţine EON Moldova, „această companie străină, care a cumpărat Electrica, printr-o privatizare despre care nu mai comentez nimic acum, şi care se joacă cu monopolul distribuţiei locale de energie electrică”
- „De asemenea, Luxten, o altă firmă privată, care administrează instalaţia de nocturnă şi care este vinovată de cele întâmplate.”
- „Se vorbeşte de preţul foarte mare achitat de Primărie pentru nocturnă, dar acest preţ este mai mare pentru că am asigurat sursă dublă de alimentare, ca să nu fie probleme.”
- „Voi declanşa o anchetă şi voi cere parchetului şi altor instituţii să cerceteze cauzele celor întâmplate, fiind convins că este vorba despre un sabotaj din partea celor două firme care răspund de nocturnă”

Instinctul suporterilor nu a dat greş, ca de obicei.
Iată cel puţin zece motive pentru care aceştia au dreptate când îl consideră vinovat pe Gheorghe Nichita pentru criza echipei, în general, şi pentru eşecul nocturnei, în particular:

1. Luxten este firma aflată în mijlocul unuia dintre cele mai mari scandaluri financiare generate de primarul Nichita – concesionarea iluminatului public din Iaşi, pe milioane de euro, cu mari contestaţii şi mari suspiciuni de fraudă la licitaţie.
2. Construcţia nocturnei la stadion a fost băgată sub fusta acestei concesionări în mod incorect, fără legătură directă cu obiectul concesiunii (iluminatul public stradal).
3. Preţul nocturnei construite de Luxten a fost unul exorbitant, mult mai mare decât instalaţia identică de la Vaslui, net în defavoarea Iaşului. Dacă preţul mărit a fost pentru dubla alimentare, avem un dublu eşec.
4. Luxten este firma care, acum mai puţin de un an, a primit cadou, de la Nichita şi de la maşina de vot PSD din Consiliul Municipal, prin atribuire directă, fără licitaţie, un supliment la contractul de extindere a iluminatului public, în valoare de 2,79 milioane euro (100 miliarde de lei vechi)
5. Luxten este firma care a primit cadou, de la Nichita, fără licitaţie, contractul de iluminat festiv al străzilor de sărbători, pentru 3,5 miliarde de lei vechi.
6. Luxten este firma care a primit cadou de la Nichita prelungirea contractului de concesiune cu doi ani, peste perioada adjudecată la licitaţie.
7. Luxten este firma care a primit cadou de la Nichita prelungirea termenului de execuţie a lucrărilor prevăzute în contractul de concesiune, cu 50% faţă de perioada licitată, în timp ce preţul lunar este plătit de Primărie lună de lună, de la semnarea contractului.
8. EON este firma care a cumpărat Electrica de la statul român în timpul guvernării PSD, prin acea privatizare cu cântec despre care Nichita preferă să nu mai comenteze. Privilegiile injuste obţinute de EON la acea privatizare sunt suportate acum de consumatorii din Iaşi.
9. EON este firma cu care Nichita tot negociază de o bucată de timp privatizarea CET Iaşi, ultimul bastion de independenţă şi securitate energetică a consumatorului casnic din Iaşi, în faţa … monopolului EON.
10. Nichita este cel care s-a opus cu încăpăţânare oricărei tentative de privatizare reală a clubului de fotbal, astfel încât să poată folosi din plin imaginea clubului în beneficiul său electoral. De aceea, suprapunerea imaginii sale politice cu echipa de fotbal, în detrimentul acesteia din urmă, este vina sa şi nu a adversarilor politici.

Prin urmare, domnule Nichita, nu ne puteţi prosti cu teza sabotajului, cică venit din partea celor mai mari beneficiari ai sistemului corupt de a administra patrimoniul public, sistem patronat de PSD în general şi de dumneavoastră personal, în cazul de la Iaşi.

Dacă Parchetul sau Curtea de Conturi ar porni să facă anchete, acestea ar trebui localizate în Primărie şi ar trebui să vizeze măcar aspectele arătate mai sus.

Din păcate, au trecut peste 500 de zile de când Curtea de Conturi refuză să-şi facă datoria legală, în privinţa Cererii de Verificare Excepţională depuse de consilierii noştri în martie 2007, exact pe aspectele care privesc implicarea finanţelor publice locale în afacerile clubului de fotbal din Copou.

În aceste condiţii, mi-e teamă că, în urma anchetei organelor, în locul celor zece motive de supărare legitimă, suporterii şi contribuabilii ieşeni vor primi … un electrician Păun numai bun de pus pe scaunul electric, pentru sabotaj la nocturna lui Nichita.

Notă: în continuare este ataşat textul Cererii de Verificare Excepţională, care a fost semnată de consilierii noştri locali şi judeţeni şi depusă la Curtea de Conturi Iaşi, încă din luna martie 2007.

Fără nici un efect.

Cabala Portocalie sau Incompetenta Rosie?

A facut mare valva in ultimele zile primarul Gheorghe Nichita, acuzand o "Cabala Portocalie" in Moldova, impotriva Iasului.

In realitate, avem de-a face cu o noua si mare incompetenta a domnului Nichita, cu rezultatul pierderii de fonduri de catre Iasi.

Din acelea europene, nerambursabile, fiindca din alea pe credit si cu dobanzi de maidan nu ducem lipsa.

Aveti mai jos o prezentare sintetica si documentata a usturatorului esec inregistrat de Primaria Iasi, in competitia regionala din Moldova.

Esec aflat in contre-pied cu victoria rasunatoare a lui Lucian Flaiser, care a ras o treime din toate fondurile regiunii Nord-Est, pentru proiectele de drumuri judetene ale CJ Iasi.

Cu gandul acasa

Inca de duminica, instinctul mi-a spus ca ceva ar putea sa nu fie in regula acasa, dupa ploi.

Am oprit serialul, in ideea ca materialele foto si video le voi putea posta oricand, mai tarziu, fara riscul de a le suprapune cu necazuri mult prea grave ale celor de acasa.

Din pacate, situatia este grava si in judetul nostru.

De unde eram pregatiti pentru o actiune de solidarizare cu sinistratii din alte judete, iata ca acum ne vom ocupa, cu toate fortele, de Rachiteni, Trifesti si celelalte locuri aflate in plina criza.

Ne-am inteles de la distanta, cu totii, care de pe unde suntem, si echipa PDL intra direct in actiune la Iasi.

In cateva ore, colegii de la Iasi vor comunica presei, pentru publicul larg, modul de organizare a actiunilor de sprijinire a celor evacuati.

Le multumesc tuturor colegilor care sunt, ca de obicei, la datorie.

Personal, primul lucru pe care l-am facut este sa donez acestei campanii indemnizatia de senator pe o luna (mai precis 50 milioane vechi), ca o prima rezerva pentru necesitatile urgente, pina incep sa se stranga masiv ajutoarele.

Gandurile noastre se indreapta spre comuna Trifesti, acolo unde o tanara echipa de conducere (primar-viceprimar, ambii PDL, la primul mandat) are deja, dupa nici doua luni de la alegere, un test extraordinar de greu.

Sa dea Dumnezeu ca viiturile de dupa-amiaza sa nu inunde satele si sa ramanem doar cu disconfortul evacuarii preventive.

Tinem aproape!

La multi ani, Mihaela!

Azi e ziua Mihaelei.

Implineste ... 29 de ani.

Plus cei 14 de cand ne-am hotarat sa o ducem impreuna.

La multi ani!

Si scuze ca pierd timpul pe net!

Joi - de la ploaie la mult soare

Plecam la drum in aceeasi nota ca si ziua de ieri: cer acoperit, mohorat si amenintare de ploaie.
Google ne-a promis, totusi, vreme mai buna.
Ne asternem la traseu, urmand sa lasam Alpii austrieci si sa ne indreptam spre sud, inspre italieni, unde ne asteapta Dolomitii.

Dupa nu mult timp, incepem sa vedem soarele.
Bucurie mare.
Doar zapada alba, imaculata, de pe varfuri, ne aminteste de unde venim.

Peisajul este din ce in ce mai frumos, mai vesel - insorit si mai optimist.

Zapada ramane tot mai in urma, verdeata pune stapanire pe drum.

Tocmai am primit un sms, de la Mihaela Popa.

Ia priviti un pic prin gaura aceea de verdeata.
Merita sa descarcati poza, ca sa aveti rezolutia maxima.

Stai sa-ti fac o poza, vrei?

Drumul serpuieste lin printre paduri.

Soferul pare multumit in barba lui


Apa aia vine de acolo...

... trece pe aici...

... si curge intr-acolo!

Nu va uitati la mine, sunt nebarbierit.
Uitati-va acolo jos, ca pe mine ma mai vedeti!

Defileul s-a deschis tot mai mult, am scapat de stransoarea muntilor, dar vom intra cat de curand din nou, in alta.

Pun pariu ca nu vedeti punctele alea de acolo sus.

Nici acum.
Dar, daca descarcati imaginea, aveti suficente sanse sa-i vedeti.

Sunt parapantisti!

Facem stanga, la Toblach si intram in zona in care totul este la dublu: italian si austriac.
N-am vazut pe nimeni suparat ca se vorbeste italiana la austrieci sau germana in Italia.
Intram spre Dolomiti.
Primul care ne intampina este lacul Toblach (rostit cu asprimea austriaca) sau Dobbiaco (cu glas iubitor, italieneste).
Nici nu stii ce sa admiri - apa linistita sau muntii amenintatori din spate.

Alpii sunt plini de astfel de lacuri.

O pensiune veche si frumoasa, pe malul lacului.

Si, stimati telespectatori, tuguiurile alea de frisca, asezate in drumul nostru, sunt crestele Dolomitilor.
Dolomitii d'Ampezzo (din regiunea Ampezzo)
In spatele lor, undeva intr-o galeata, se afla una din celebrele statiuni de schi ale italienilor: Cortina d'Ampezzo.
Acolo vom opri diseara si vom zabovi pana maine la pranz.
Avem un capitol special dedicat numai Cortinei, ca merita.