sâmbătă, 13 aprilie 2013

Pe Bahlui, agale, pluteşte un plagiat la vale …


Halal de mine, sunt Întâiul Plagiator al Urbei!!
Dacă n-aţi aflat încă, luaţi de AICI şi vă luminaţi.
V-aţi săturat de râs?
Acuma hai să discutăm un pic serios.
Distinsul domn Sorin Ionescu face două confuzii în mâniosul său contraatac.

Prima confuzie este aceea între a-ţi da cu părerea şi a face.
Domnia sa consideră că l-am plagiat, la capitolul „dat cu părerea pe gratis în legătură cu Bahluiul”.
Adică acel simulacru de acţiune politică a consilierilor locali din opoziţie, când vin luna asta la primărie şi depun un „proiect” de o pagină jumate, prin care propun ca primarul să ia repede vreo sută de milioane de euro din bugetul de 50 de milioane al oraşului, şi să facă 12.000 de locuri de parcare, pe Bahlui, în Bahlui, sub Bahlui şi în vis.
După care, fuga la conferinţa de presă, pentru distrugătoarea antiteză „noi vrem să facem, io-te ce idee bună avem, primarul nu ne lasă”.
Şi ... cam gata, ăsta fu „proiectul”.
Eu nu am participat la acest concurs de frumuseţe, probă la care nu ştim exact nici acum care au fost adevăraţii plagiatori. 
Dacă daţi o căutare pe Google („Sorin Ionescu, Bahlui”) veţi găsi ... trei cetăţeni, consilieri locali, care se ciorovăiau între ei, în iulie 2008, despre cine a avut primul ideea cu parcările pe Bahlui şi care a fost mai iute de mână să o dea la presă.
Eu, în schimb, împreună cu primarul Nichita (celălalt mare plagiator de Bahlui) ne-am ocupat de lucruri mult mai banale. 
Am adunat la un loc două ministere, plus Apele Române, plus Primăria şi Consiliul Judeţean, într-un Parteneriat oficial şi concret, despre care am amintit zilele trecute pe blog.
Am coordonat câţiva ani munca adevărată a unor consultanţi profesionişti şi a unei echipe inimoase de la Direcţia de Ape Prut, pe elaborarea unor proiecte adevărate, pe sute de pagini, care au adus în final 73 de milioane de euro la Iaşi, bani europeni reprezentând o treime din toate fondurile alocate de UE cu această destinaţie pentru întreaga Românie, în întreg exerciţiul bugetar 2007 - 2013.
Sunt sigur că nu aţi observat azi această ştire de AICI.
Sunt 54 de milioane de euro care se vor investi în întreaga infrastructură naţională a Apelor Române, este abia al doilea proiect aprobat de UE după cel al Iaşului, tocmai la doi ani distanţă şi cu o sumă substanţial mai mică.
Simţiţi diferenţa, domnule Sorin Ionescu?
Nuu, nu diferenţa între sume, ci diferenţa între a-ţi da cu părerea pe o pagină jumate, într-o oră şi jumate, şi a face cu adevărat ceva concret, durabil şi consistent.
Dacă nu simţiţi această diferenţă, daţi o fugă până în Podu Roş şi uitaţi-vă în Bahlui.
Veţi vedea asta (octombrie 2012):



în loc de asta (martie 2010):


Până la coadă, dragă domnule Sorin Ionescu, hai să facem pace.
Să stabilim că ideea genială a fost a dumneavoastră, ca şi a celorlaţi doi consilieri din 2008, împreună cu Mihail Kogălniceanu şi cu alte câteva zeci de mii de ieşeni care, înşiraţi de-a lungul timpului şi de-a lungul puturosului Bahlui, or fi exclamat măcar o dată „Evrika! Să fie curat!”
Să mai stabilim că noi, plagiatorii de serviciu, Nichita, Cârlan şi acoliţii lor, nu am făcut decât să îndeplinim această profeţie, e adevărat - cu oarecare întârziere, pentru care îngăduiţi să fim iertaţi...

A doua confuzie a domnului Sorin Ionescu: „Cârlan trebuie să-şi ducă «copilul de suflet» la testul ADN de paternitate. Copilul are alt tată.”

Sorin tată, dragul meu, atunci când un copil se naşte, există sigur şi un tată pe undeva.
Copilul despre care vorbesc eu s-a născut, înseamnă că i-o fi şi tatăl pe undeva.
Copilul tău, însă, e sublim dar nici nu s-a procreat, nici nu s-a născut.
El a rămas desenat pe o simplă pagină şi jumate de hârtie.
Plus imensa satisfacţie pe care ai avut-o câteva zeci de secunde, când ai povestit la presă.
Un fel de masturbare spirituală, cu public.
Hâţ – hâţ şi gaata!
Iar cine practică chestia asta nu se numeşte îndeobşte tată, ci cu totul altfel.


Niciun comentariu: