Halal
de mine, sunt Întâiul Plagiator al Urbei!!
Dacă
n-aţi aflat încă, luaţi de AICI şi
vă luminaţi.
V-aţi
săturat de râs?
Acuma
hai să discutăm un pic serios.
Distinsul
domn Sorin Ionescu face două confuzii în mâniosul său contraatac.
Prima
confuzie
este aceea între a-ţi da cu părerea şi a face.
Domnia
sa consideră că l-am plagiat, la capitolul „dat
cu părerea pe gratis în legătură cu Bahluiul”.
Adică acel
simulacru de acţiune politică a consilierilor locali din opoziţie, când vin luna
asta la primărie şi depun un „proiect”
de o pagină jumate, prin care propun ca primarul să ia repede vreo sută de
milioane de euro din bugetul de 50 de milioane al oraşului, şi să facă 12.000
de locuri de parcare, pe Bahlui, în Bahlui, sub Bahlui şi în vis.
După care,
fuga la conferinţa de presă, pentru distrugătoarea antiteză „noi
vrem să facem, io-te ce idee bună avem, primarul nu ne lasă”.
Şi ... cam
gata, ăsta fu „proiectul”.
Eu nu am
participat la acest concurs de frumuseţe, probă la care nu ştim exact nici acum
care au fost adevăraţii plagiatori.
Dacă daţi o căutare pe Google („Sorin
Ionescu, Bahlui”) veţi găsi ... trei cetăţeni, consilieri locali, care se
ciorovăiau între ei, în iulie 2008, despre cine a avut primul ideea cu
parcările pe Bahlui şi care a fost mai iute de mână să o dea la presă.
Eu, în
schimb, împreună cu primarul Nichita (celălalt mare plagiator de Bahlui) ne-am
ocupat de lucruri mult mai banale.
Am adunat la un loc două ministere, plus Apele
Române, plus Primăria şi Consiliul Judeţean, într-un Parteneriat
oficial şi concret, despre care am amintit zilele trecute pe blog.
Am
coordonat câţiva ani munca adevărată a
unor consultanţi profesionişti şi a unei echipe inimoase de la Direcţia de Ape
Prut, pe elaborarea unor proiecte adevărate, pe sute de pagini, care au
adus în final 73 de milioane de euro la
Iaşi, bani europeni reprezentând o
treime din toate fondurile alocate de UE cu această destinaţie pentru întreaga
Românie, în întreg exerciţiul bugetar 2007 - 2013.
Sunt sigur
că nu aţi observat azi această ştire de AICI.
Sunt 54 de
milioane de euro care se vor investi în întreaga
infrastructură naţională a Apelor Române, este abia al doilea proiect aprobat de UE după cel al Iaşului, tocmai la doi ani distanţă şi cu o sumă
substanţial mai mică.
Simţiţi
diferenţa, domnule Sorin Ionescu?
Nuu,
nu diferenţa între sume, ci diferenţa între a-ţi da cu părerea pe o pagină
jumate, într-o oră şi jumate, şi a face cu adevărat ceva concret, durabil şi
consistent.
Dacă
nu simţiţi această diferenţă, daţi o fugă până în Podu Roş şi uitaţi-vă în
Bahlui.
Veţi
vedea asta (octombrie 2012):
în loc de asta (martie 2010):
Până
la coadă, dragă domnule Sorin Ionescu, hai să facem pace.
Să
stabilim că ideea genială a fost a dumneavoastră, ca şi a celorlaţi doi
consilieri din 2008, împreună cu Mihail Kogălniceanu şi cu alte câteva zeci de
mii de ieşeni care, înşiraţi de-a lungul timpului şi de-a lungul puturosului
Bahlui, or fi exclamat măcar o dată „Evrika! Să fie curat!”
Să mai
stabilim că noi, plagiatorii de serviciu, Nichita, Cârlan şi acoliţii lor, nu
am făcut decât să îndeplinim această profeţie, e adevărat - cu oarecare
întârziere, pentru care îngăduiţi să fim iertaţi...
A doua
confuzie a domnului Sorin Ionescu: „Cârlan trebuie să-şi ducă «copilul de
suflet» la testul ADN de paternitate. Copilul are alt tată.”
Sorin tată,
dragul meu, atunci când un copil se naşte, există sigur şi un tată pe undeva.
Copilul
despre care vorbesc eu s-a născut, înseamnă că i-o fi şi tatăl pe undeva.
Copilul
tău, însă, e sublim dar nici nu s-a procreat, nici nu s-a născut.
El a rămas
desenat pe o simplă pagină şi jumate de hârtie.
Plus imensa satisfacţie pe care ai avut-o câteva zeci de secunde, când ai povestit
la presă.
Un fel de
masturbare spirituală, cu public.
Hâţ – hâţ
şi gaata!
Iar
cine practică chestia asta nu se numeşte îndeobşte tată, ci cu totul altfel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu