Ziarul de Iaşi a lansat săptămâna asta o dezbatere prin care ne cheamă să argumentăm/analizăm/stabilim care din cei doi primari pe care i-a avut Iaşul în ultimele două decenii este cel mai bun.
O temă excelentă, o iniţiativă editorială lăudabilă, care stimulează dezbaterea serioasă şi argumentată, implicarea civică, la o adică.
Din start însă, fac o paranteză şi spun că, pentru cititorii oneşti, este o mare bătaie de joc avalanşa de postări care s-a declanşat pe forumul on-line, abordări injurioase, profund partinice şi lipsite de orice bun simţ, care eclipsează vădit buna intenţie editorială a jurnalului.
Va mai trebui să treacă mult timp până când patronii de presă on-line serioasă vor începe să înţeleagă cât de nocive le sunt aceste forumuri ne-administrate.
În schimbul unei audienţe on-line iluzorii, ziare serioase şi echilibrate îşi donează pur şi simplu credibilitatea către postacii de profesie, aflaţi în solda unora sau altora dintre actorii publici care fac obiectul articolelor de fond.
După ce ai citit o creaţie editorială pertinentă şi plină de conţinut, după ce te-ai străduit să asimilezi echilibrat argumentele şi opinia jurnalistului, cobori liniştit şi nestingherit în josul paginii şi te încarci “pozitiv” din toate injuriile şi denigrările de pe forum, parte integrantă din conţinutul articolului, aşadar parte din politica editorială a ziarului.
Oricât de mult s-ar clama delimitarea ziarelor faţă de poziţiile cititorilor, este exclus să ţii vaca în casă şi să nu miroşi a bălegar.
Nu am nimic cu libertatea de exprimare, dar mi se pare forţat, ca şi consumator de presă, să–mi fie livrate la pachet atât hrana (spirituală) pe care o doresc, cât şi gunoaiele puturoase care o fac complet necomestibilă prin atingere.
În definitiv, nu este deloc greu să muţi competiţia postacilor de meserie pe un teren separat, numai al lor, complet separat de articolul propriu-zis, după care, cine are chef de hazna, să se ducă linştit şi acolo, iar cine doreşte doar să citească ziarul, să rămână, la fel de liniştit, în zona salubră a acestuia.
Prima publicaţie on-line care va adopta o astfel de politică editorială va pierde ceva sute de click-uri lipsite de valoare reală, dar va câştiga dreptul de a purta cinstit la rever emblema verde a unui mediu intelectual curat.
Prin urmare, acest cancer de pe blazonul de credibilitate al oricărei publicaţii on-line fie va sfârşi metastazând cu totul respectivul brand, fie va sfârşi extirpat, cum se cuvine, separând politica editorială de peretele pentru scris măscări.
Până atunci, revenind la tema dezbaterii din titlu, fireşte că nu-mi voi amesteca opiniile cu bălăcărelile de pe forum, dar voi alege să onorez invitaţia Ziarului de Iaşi cu o analiză pe propriul blog, prin care să încerc a-mi aduce o contribuţie argumentată la opera finală.
Pe curând!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu