duminică, 22 august 2010

Pentru prietenii mei ...

... nu a existat nici o indoiala - locul in care voi petrece ziua mea nu poate fi decat satul natal, Brates, pe Valea Tarcaului.
Doar fraierii au pus botul si au inceput sa caute pe google hotelurile de 7 stele, cu Burj al Arab in frunte.
Asadar, un week - end senzational, in Neamt.
O excursie de o zi la ... stana Bobeica, la vreo 14 km de satul meu.
Un loc aflat, ca si Mont Blancul, la intersectia a trei zari.
Nu trei tari (Franta, Elvetia si Italia) ci trei judete - Neamt, Bacau si Harghita.
Nu pot descrie frumusetea acestei zile, salbaticia locurilor, linistea si puritatea lor.
Pana nu ai fost la o stana din varful muntelui nu ai inteles esenta vietii pe pamant.
Asadar, am pornit dimineata la drum, mai intai cu masina si apoi pe jos.
Cu provizii la traista, dar si cu gandul la bunatatile ce ne asteapta acolo.
Nu are rost sa o mai lungesc - o zi memorabila, in care toata echipa (familia si prietenii apropiati, impreuna cu Marius, nascuti amandoi in aceeasi zi, si de ani si ani de zile impreuna de ziua noastra) ne-am simtit extraordinar.
Prin amabilitatea primarului de Tarcau, Lulu Gaina, cu care am fost coleg de clasa in gimnaziu, un om fascinat de frumusetea comunei lui si impreuna cu care nu ne lasam pana nu aducem Tarcaul in randul destinatiilor tutistice de referinta ale zonei.
Sa lasam pozele, alese aiurea, sa vorbeasca pentru noi.
Asadar, minunatii munti ai Tarcaului, luati la pas marunt...




Astia-s galbiori.
Bureti de padure cu care nu poti gresi.

Iata ce frumos infratesc copacii...





Asta-i ienupar, despre care ati invatat la scoala.
Inteapa un pic, dar din fructele lui se aromeaza ginul.

Acolo, departe, este stana noastra.


Bun venit la vila Maritza.
Acolo, inauntru, o frumoasa scrofita asteapta sa nasca godacii.


Eu il caut pe taica-meu.
Nu stiu unde a disparut.
Ziceau oile la colt ca are treaba in ceaunul cu unt, fiindca au venit unii in vizita.

Gatul golas, sabia nu-l taie.

Nu va uitati la mine ca sunt mititica.
Am gura mare si garsoniera personala.
De care sunt tare fudula.


Ce te uiti asa la mine?
Fa si tu asa, pooti?!?

Oof, doamne, si cat ma chinui sa-l invat cum sa se poarte...

Eu sunt Janica.
Sunt shmeker, am piercing.
Dar ma bazez.
Se pune cineva cu mine?

Baciul Nelu, gazda noastra.

In stanga, primarul nostru.

Eu sunt Ionela.
Cand o sa fiu mare, nu ma fac bacitza, pentru ca merg la scoala.
Sunt deja in clasa a doua.

Astea sunt Ele.
Rotile de cas.
Stau la dospit, sa se zvante.
Nu vreti sa stiti ce bune sunt.

Iar asta este urda la scurs.


Pregatim mamaliga...

A urmat, azi, o minunata plimbare cu catamaranul pe lacul Bicaz.
Cu un peisaj greu de descris.
Si cu Ceahlaul dominand de la inaltimea lui totul in jur.

Alina, copilul meu.


In fine, vreu sa vedeti si voi: asta vad eu, in fiecare dimineata, de pe terasa de la Brates.

Aici este gradina in care am crescut primii 7 ani din viata.

Tot aici voi trai si ultimii ani, cati ori fi ei...

Bradutii aceia i-am plantat acum 45 de ani, impreuna cu tanti Erji, verisoara mea, acum in varsta de 84 de ani. Eram un pusti de cativa anisori.


Un ultim amanunt - stelele.

Sunt o multime, acolo la stana, si oriunde la Tarcau, noaptea pe cer.

Si sunt adevarate!!

3 comentarii:

D.T. spunea...

hmmm...acolo se culegeau galbiori...:) sunt superbe locurile si cu adevarat linistitoare....

farvae spunea...

eu sunt din comuna tarcau si cunos la felde bine imprejurimile la fel de bine ca si tatal meu Gaina Iulian [LULU] si ce este pe valea tarcaului nu poatefi descris in cuinte carcade ,ape curgatoare,poiene in care pasarile spun poezii .Daca veti ajunge vreo data pe valea tarcaului o sa vreti sa nu mi plecati de acolo

Bibliotecaru spunea...

Ce fericit aş fi fost astăzi dacă mă năşteam acolo şi nu în Bucureşti...!