A venit toamna pe Tarcau ...

... fara intrigi si cu frumusetea inegalabila a adevarului din ea.
Totul e vremelnic ...

Am dreptate sa nu ma mai uit la TV de un an

A trecut, pe negandite, un an de cand am evadat din captivitatea privitului la televizor.

Ajunsesem isterizat de dusmaneala din talk-showurile politice si din cauza manipularilor permanente pe care le vedeam pe posturile de stiri, cu mintea celui care le intelege din prima.

Aseara am sarbatorit aniversarea, alegand sa ma uit 30 de minute la o dezbatere politica.

Sa vad daca mai rezist, cum ma mai simt, etc.

Sau, daca nu cumva s-au schimbat intre timp conditiile de mediu televizat.

Subiectul sufocant - "Guvernul baga 80 de milioane in primariile PDL, bani pentru scoli",

"Cine imparte, parte-si face", etc.

Azi am luat monitorul oficial si lista alocatiilor pentru judetul Iasi.

Ce am constatat:

Circa 29% din banii alocati judetului merg la Primaria Municipiului Iasi.

Ii dau deoparte, pentru ca diferitele scoli de gandire se vor contrazice - ba ca se bucura primarul Gheorghe Nichita, ba ca de fapt sunt scoli in colegii cu parlamentari PDL.

Dupa mine, criteriul politic se aplica ordonatorului de credit, adica sunt bani la PSD.

Restul sumei se imparte 18% la primari PDL si 53% la primari PSD si PNL, adica un sfert la PDL si trei sferturi la PSD-PNL.

Una peste alta, oricum as lua-o, doar 18% din banii pentru scoli merg, in judetul Iasi, la primariile conduse de PDL.

Prin urmare, raman in greva in continuare, fiindca am toate motivele sa nu ma las manipulat.

Ma simt mult mai linistit asa ...

Trăim, chiar dacă îmbătrânim!

De mâine, îmi încep oficial activitatea în funcţia de Director General al Autorităţii pentru Inundaţii şi Managementul Apei - AIMA.

Structură înfiinţată în Ministerul Mediului încă de la sfârşitul lunii iulie, cu circa 6o de salariaţi la pornire şi care funcţionează în acelaşi sediu cu Ministerul.

În săptămâna care a trecut, am susţinut şi promovat concursul organizat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, iar joi s-a semnat ordinul de numire în funcţie.

Este un nou început, dar şi o opţiune plină de încărcătură pentru mine.

După contactul cu administraţia publică în micul parlament local (consiliul municipal) a urmat etapa parlamentară – controlul executivului de la distanţă, din exterior.

Apoi, un an şi jumătate de ministeriat ca demnitar – implicare directă în executiv, din interior, dar pe funcţie politică, de coordonare a structurilor executive. Un fel de pilot din dreapta şoferului.

Acum este momentul trecerii la volan, preluarea directă şi nemijlocită a comenzilor şi responsabilităţilor de conducere a structurii executive - funcţionar public de conducere la nivel guvernamental.

Moment care presupune şi o altă schimbare în ceea ce mă priveşte, adică trecerea din zona politică în zona pur administrativă, a funcţiei publice. O opţiune pe care am cântărit-o mult, dar am asumat-o fără ezitare.

De aici şi decizia clară de a nu mai candida pentru funcţii de conducere în partid, la nici un nivel.

Voi duce la capăt mandatul de simplu membru în Comisia de Organizare şi Desfăşurare a Alegerilor din PDL Iaşi, calitate în care am datoria să veghez la respectarea statutului şi a procedurilor în cursul viitoarelor alegeri interne, dar nu voi mai accepta funcţii de conducere de natură politică.

Voi renunţa la funcţia aleasa de secretar executiv din Biroul Permanent Naţional Lărgit al PDL.

Voi rămâne, în schimb, membru al partidului meu, ataşat acestuia şi colegilor lângă care am muncit atâţia ani cu bună credinţă, făcând în continuare tot ce ştim noi mai bine ca să consolidăm munca de până acum, dar şi să apărăm structurile profunde ale organizaţiei în faţa oricărei încercări arbitrarii de demolare.

Organizaţia PDL Iaşi va rămâne a membrilor săi şi nu a diverselor grupuri de interese, din interior sau exterior, care încearca de vreo doi ani să o domine.

Devenind de curând mai bătrân cu un an, mi-am invitat aseară cei mai apropiaţi colegi din partid să ne bucurăm împreună, prilej cu care le-am spus deschis aceste lucruri care ne leagă şi ne unesc.

Mulţumesc celor 130 de colegi care au fost alături de mine în această seară, pentru sentimentul solid de solidaritate pe care l-am avut cu toţii.

Trăim, chiar dacă îmbătrânim!

Dati--mi anul inapoi!

Multumesc tuturor celor care m-au felicitat de ziua mea, ori au amintit de postarile mele pe blog in diverse medii de comunicare.
Am un singur of, in conditiile in care un an din viata este din ce in ce mai scump de la o varsta incolo.
Buna parte din referiri mentioneaza ca mi-am aniversat cei 50 de ani.
Cu grija care ma caracterizeaza cand scriu orice, eu am anuntat ca tocmai dau sa incep cel de-al 50-lea an al vietii.
Dupa cum, la nastere, incepem primul an al vietii, tot asa, cand implinim 49, il incepem pe cel jubiliar, al 50-lea.
Prin urmare, cine m-a pacalit de un an sa mi-l dea urgent inapoi!
Numai bine tuturor!

Pentru prietenii mei ...

... nu a existat nici o indoiala - locul in care voi petrece ziua mea nu poate fi decat satul natal, Brates, pe Valea Tarcaului.

Doar fraierii au pus botul si au inceput sa caute pe google hotelurile de 7 stele, cu Burj al Arab in frunte.

Asadar, un week - end senzational, in Neamt.

O excursie de o zi la ... stana Bobeica, la vreo 14 km de satul meu.

Un loc aflat, ca si Mont Blancul, la intersectia a trei zari.

Nu trei tari (Franta, Elvetia si Italia) ci trei judete - Neamt, Bacau si Harghita.

Nu pot descrie frumusetea acestei zile, salbaticia locurilor, linistea si puritatea lor.

Pana nu ai fost la o stana din varful muntelui nu ai inteles esenta vietii pe pamant.

Asadar, am pornit dimineata la drum, mai intai cu masina si apoi pe jos.

Cu provizii la traista, dar si cu gandul la bunatatile ce ne asteapta acolo.

Nu are rost sa o mai lungesc - o zi memorabila, in care toata echipa (familia si prietenii apropiati, impreuna cu Marius, nascuti amandoi in aceeasi zi, si de ani si ani de zile impreuna de ziua noastra) ne-am simtit extraordinar.

Prin amabilitatea primarului de Tarcau, Lulu Gaina, cu care am fost coleg de clasa in gimnaziu, un om fascinat de frumusetea comunei lui si impreuna cu care nu ne lasam pana nu aducem Tarcaul in randul destinatiilor tutistice de referinta ale zonei.

Sa lasam pozele, alese aiurea, sa vorbeasca pentru noi.

Asadar, minunatii munti ai Tarcaului, luati la pas marunt...

Astia-s galbiori.

Bureti de padure cu care nu poti gresi.

Iata ce frumos infratesc copacii...

Asta-i ienupar, despre care ati invatat la scoala.

Inteapa un pic, dar din fructele lui se aromeaza ginul.

Acolo, departe, este stana noastra.

Bun venit la vila Maritza.

Acolo, inauntru, o frumoasa scrofita asteapta sa nasca godacii.

Eu il caut pe taica-meu.

Nu stiu unde a disparut.

Ziceau oile la colt ca are treaba in ceaunul cu unt, fiindca au venit unii in vizita.

Gatul golas, sabia nu-l taie.

Nu va uitati la mine ca sunt mititica.

Am gura mare si garsoniera personala.

De care sunt tare fudula.

Ce te uiti asa la mine?

Fa si tu asa, pooti?!?

Oof, doamne, si cat ma chinui sa-l invat cum sa se poarte...

Eu sunt Janica.

Sunt shmeker, am piercing.

Dar ma bazez.

Se pune cineva cu mine?

Baciul Nelu, gazda noastra.

In stanga, primarul nostru.

Eu sunt Ionela.

Cand o sa fiu mare, nu ma fac bacitza, pentru ca merg la scoala.

Sunt deja in clasa a doua.

Astea sunt Ele.

Rotile de cas.

Stau la dospit, sa se zvante.

Nu vreti sa stiti ce bune sunt.

Iar asta este urda la scurs.

Pregatim mamaliga...

A urmat, azi, o minunata plimbare cu catamaranul pe lacul Bicaz.

Cu un peisaj greu de descris.

Si cu Ceahlaul dominand de la inaltimea lui totul in jur.

Alina, copilul meu.

In fine, vreu sa vedeti si voi: asta vad eu, in fiecare dimineata, de pe terasa de la Brates.

Aici este gradina in care am crescut primii 7 ani din viata.

Tot aici voi trai si ultimii ani, cati ori fi ei...

Bradutii aceia i-am plantat acum 45 de ani, impreuna cu tanti Erji, verisoara mea, acum in varsta de 84 de ani. Eram un pusti de cativa anisori.

Un ultim amanunt - stelele.

Sunt o multime, acolo la stana, si oriunde la Tarcau, noaptea pe cer.

Si sunt adevarate!!