Se împlineşte un an de la lansarea Manifestului USL pentru Iaşi.
Un document – angajament, prin care
viitorii parlamentari USL de Iaşi au înţeles să-şi ofere aprioric sprijinul
pentru dezvoltarea a 10 dintre proiectele importante ale Iaşului.
Este
un gest de bună practică politică, fiind ok atât acest model de angajament, cât
şi monitorizarea ulterioară din partea opiniei publice.
Într-o
încercare timidă dar lăudabilă, Ziarul de Iaşi ne propune un bilanţ de etapă al Manifestului. Spun lăudabilă, pentru că este
singura analiză pe acest subiect pe care am văzut-o în presa locală şi spun
timidă pentru că nu a fost asumată o analiză proprie ci s-a dat cuvântul doar subiectivismului
inerent al parlamentarilor din cele două tabere politice.
Una
peste alta, avem un fel de catalog de note, în care parlamentarii USL joacă
poziţional la remiză, iar opoziţia răcneşte bezmetic, de frică să nu i se vadă
goliciunea.
Pornesc
această postare tocmai de la goliciunea aşa-zisei opoziţii politice
din Iaşi, care expediază într-un minut cele 10 proiecte de căpătâi ale Iaşului,
cu note de 2-3-4, fără o minimă decenţă de a se ocupa de ele cât de cât
obiectiv. Înţeleg, dar nu-l accept, mecanismul psihologic de doi bani al poziţiei
acestor oameni mărunţi care, cu foarte mici excepţii punctuale, nu au
contribuit în ultimii 4-8 ani nici cât negru sub unghie la naşterea sau
progresul vreunui proiect din cele zece.
O
să-mi permit să propun eu o analiză pe cele zece proiecte din Manifest, plecând
chiar de la modelul indus de Ziar, adică notând motivat pe fiecare proiect în
parte şi făcând media la final.
Mai
întâi ar trebui să stabilim criteriile de evaluare şi notare.
Este
vorba, în opinia mea, de un angajament pe toată întinderea mandatului de patru
ani cerut atunci de grupul parlamentar USL şi, pe de altă parte, de nevoia de a
vedea cum evoluează proiectele respective în raport cu un calendar imaginar şi
obiectiv de implementare.
Ce au preluat – ce au făcut – unde am ajuns.
Ce se
vede şi ce aşteptam realist să se vadă după un an.
Nu
am putea pretinde că într-un an, un proiect de genul „capitală regională” sau
„centru cultural” să fie declarat „finalizat”, în acelaşi înţeles cu a spune
„finalizat” despre un proiect precum Bahluiul, la care te uiţi peste balustrada
podului şi ai un răspuns cert, alb sau negru.
Prin
urmare, analiza mea va da note pentru evoluţia
fiecărui proiect în cursul acestui prim an, înţelegând să acord note mari sau maxime pentru proiectele care sunt
ţinute clar în trend pozitiv, cu progres palpabil şi cu tendinţă dinamică de
avans.
Voi
da note orientate spre minim acolo unde nu se simte un drum cert,
o preocupare care să treaca dincolo de discursul politic stereotip sau acolo
unde distanţa dintre vorbe şi realitate este încă mare.
Aşadar,
în ordinea numerelor de pe tricou:
1 - Iaşi,
capitală regională
Puţine,
doar câteva, din viitoarele regiuni ale României au un statut atât de clar în
ceea ce priveşte capitala regională
şi liderul politic pregătit să
conducă regiunea.
Statutul
Iaşului nu poate fi pus cu adevărat la
îndoială de nimeni, în ceea ce priveşte aşezarea capitalei regionale, tot aşa
cum absolut nimeni nu pune la îndoială faptul că actualul primar al Iaşului va
fi primul lider politic ce va conduce regiunea Moldova.
Aceste
două certitudini nu au venit din aer, sau ca o moştenire de la Ştefan cel Mare,
ele sunt rodul acţiunii politice ferme din ultimul an a grupului politic condus
la Iaşi de Gheorghe Nichita.
Iaşul
nu este încă o capitală formală a regiunii, pentru simplul motiv că însăşi
regiunea încă nu există, dar în planul informal este limpede şi necontestabil
statutul său de lider regional.
În
acest prim an al Manifestului pentru Iaşi, s-au stins până la nivel de scâncet
pretenţiile absurde ale dreptei domnului Flutur, vizând ruperea Moldovei în
două cu ocazia regionalizării administrative.
Acest
status de certitudine şi siguranţă este meritul primarului de Iaşi, care a avut
forţa politică să-l impună alături de grupul său parlamentar, spre deosebire de
ceilalţi politruci din aşa-zisa opoziţie, care i-au cedat liderului lor de la
Suceava, unul câte unul, pe rând şi la un loc, tot ce se putea ceda în materie
de influenţă politică regională, doar – doar l-or pune pe vreunul dintre ei, cu
mâna, şef de partid local.
Pe
drumul Iaşului spre statutul său formal şi informal de capitala regională, anul
2013 consider că a fost un an pozitiv, cu trend, cu poziţie câştigată şi cu un
raport de progres cert. Nota mea e de 10 puncte.
2 - Fonduri
europene
Aici
nu am prea mult timp de pierdut.
Un argument subiectiv – în ultimul an,
tema principală de frământare, de aparent disconfort şi, în unele cazuri, de
atac politic din presa locală a fost ceva de genul ... „fraate, încă un şantier
se deschide în Iaşi!”.
Cred
că publicului larg i-ar fi de ajuns şi numai această argumentaţie, ca să i se
poată descrie intuitiv volumul fără precedent de fonduri europene care au fost
aspirate de municipiul şi judeţul Iaşi în acest an.
Peste
un miliard de lei din fonduri UE, un grad de absorbţie cu aproape 30% mai mare
la Iaşi decât este media naţională, nimic mai simplu – 10 puncte!
3 - Aeroportul
internaţional
După
atâţia ani de lamentări cu banii în cont, grupul politic PSD – PNL din
Consiliul Judeţean a luat decizia care trebuie şi a alocat aceste fonduri
pentru modernizarea Aeroportului, s-au făcut procedurile de licitaţie şi s-a
dat ordinul de începere efectivă a lucrărilor.
În
paralel, finanţarea din fonduri europene se arată la orizont, urmând să uşureze
efortul contribuabilului local şi să ramburseze parte importantă din cheltuielile
avansate de acesta.
Un
proiect care nu mai are mari obstacole, progres clar, 10 puncte.
4 - Autostrada
Est-Vest
Sincer
să fiu, mă furase şi pe mine peisajul în momentul în care părea că acest
proiect va fi perla coroanei pentru ministrul din Iaşi, care l-a preluat în
portofoliu cu titlu de proiect personal. Îmi şi imaginam cum o să plec în
curând de la Iaşi la Tarcău cu 130 la oră şi mă gândeam că singurul
inconvenient va fi că nu are timp mămăliga să fiarbă până ajung acasă.
Mă
uit acum la o declaraţie politică a domnului ministru, de prin martie anul
trecut, unde îşi asuma lansarea cu succes a studiului de fezabilitate
pentru autostradă (în 2007-2008) şi lansa în plus ministrului de atunci o
provocare concretă – "realizarea completă a exproprierilor de terenuri pentru
autostradă în nouă luni, pentru că este perfect posibil, cu o bună planificare
şi o implementare eficientă".
Ar
fi fost de aşteptat ca primele nouă luni din mandatul noului ministru să
însemne măcar realizarea acestui obiectiv de etapă, spre ruşinea predecesorilor
săi, cărora li s-a zis că se poate dar nu au făcut-o.
Din
păcate, din cele exact nouă luni ale mandatului de ministru al domniei sale, în
care ne-am pus atâtea speranţe pentru autostrada Iaşului, nu am rămas decât cu
concluzia că SF-ul respectiv este mult umflat, că preţul a ieşit exagerat de
mare şi că vom face autostrada, dar după 2020.
Trendul acestui proiect a fost
unul invers, dintr-o certitudine a devenit mai mult o nebuloasă. Parcă bani
europeni vor fi, dar nu în cincinalul următor, parcă traseul va fi ăsta dar mai
curând îl mutăm pe la Bacău – Braşov, sau nu mai ştiu pe unde, iar între timp
fondurile europene s-au îndreptat ferm spre celelalte autostrăzi aflate deja în
lucru.
Aici
nu pot să acord decât 4 puncte, care
semnifică trend negativ, încredere mai scăzută în viabilitatea proiectului
decât cu un an în urmă, incertitudine generalizată.
Cred
că întreg grupul parlamentar de Iaşi (atenţie, nu am zis doar USL) va trebui să
găsească resurse politice de dialog pentru a genera o soluţie stabilă de
redresare a singurului mare proiect al Iaşului care se confruntă momentan cu
probleme reale şi consistente.
5 – Centrul
Intermodal Regional de Transport
Spre
deosebire de autostradă, acest proiect de infrastructură de transport se află
într-un trend pozitiv, chiar dacă este mai greu de vizualizat sau de înţeles de
către publicul larg.
Cu
unele modificări necesare dar normale în promovarea oricărui proiect, Centrul Intermodal
de Transport Iaşi este în evoluţie bună şi stă pe agenda priorităţilor.
Masterplanul General de Transport al
României,
aflat în plină dezbatere pentru definitivarea şi aprobarea priorităţilor
investiţionale ale României, califică
drept prioritară „Construirea unui terminal intermodal pentru
fiecare dintre următoarele zone: Cluj, Iasi, Timisoara, Suceava,
București și Brasov. Facilitățile propuse pentru Iași și Timișoara includ
dezvoltarea unei platforme de depozitare cu o suprafață maximă a platformei de
10 acri, realizând o conexiune cu terminalul feroviar, conectarea utilităților
și asigurarea infrastructurii rutiere necesare.”.
Consider proiectul ca fiind aşezat strategic la
locul lui, cu o direcţie clară şi cu suport în strategia naţională, pe baza
căreia se vor aloca fondurile în perioada următoare de programare, 2014 – 2020.
Acord 8 puncte pentru etapa acestui an, motivat de calibrarea lui un pic
greşită, ceea ce necesită revizuirea din mers pentru a deveni finanţabil UE.
6 - Spitalul
Regional de Urgenţă
Spitalul Regional de Urgenţă – SRU este un proiect pe al cărui viitor
act de naştere va sta scris „Vasile Cepoi”. Cei iniţiaţi ştiu că eforturile
susţinute pe care le face consilierul premierului pe probleme de sănătate publică
au adus proiectul SRU foarte aproape
de intrarea în implementare.
În
acest moment este cert că SRU va fi
făcut, rămânând doar de stabilit pe care din cele două variante de finanţare se
va merge în final.
Varianta
fondurilor europene este de departe cea mai dorită, fiind şi motivul pentru
care proiectul mai rămâne un pic în stand-by, până când UE şi autorităţile
naţionale de management pentru fondurile
europene vor decide dacă SRU intră
sau nu în alocările de fonduri din 2014.
Dacă
decizia va fi una pozitivă, proiectul va rămâne unul exclusiv public, finanţat
din fonduri europene şi din bugetul naţional.
Dacă
priorităţile fondurilor europene se vor îndrepta spre alte domenii medicale
decât spitalele de urgenţă regionale (pentru că aceasta este dilema, nu aceea
dacă intră Iaşul ori nu în prioritatea zero) atunci un număr însemnat dintre fondurile
de investiţii din Top TEN sunt pregătite să participe la licitaţia pentru
finanţarea SRU, pe un model pe care
nu are rost să-l dezvoltăm aici, dar care înseamnă în esenţă finanţare privată
şi plata înapoi în rate pe următorii 25-30 de ani.
Cunoscând
tenacitatea, priceperea şi determinarea lui Vasile Cepoi, precum şi multe din
detaliile eforturilor de promovare de până acum, ştiu sigur că Spitalul
Regional de Urgenţă va fi un succes similar cu cel de la Institutul Regional de
Oncologie, dar nu pot să-i acord anul acesta mai mult de 8 puncte, deoarece nu pot convinge publicul larg, cu mijloace
regulamentare, că starea proiectului a avansat în realitate mult mai consistent
decât se vede. O să-mi rezerv însă dreptul, la o eventuală analiză ulterioară,
să reportez cele două puncte lipsă de acum pentru anul viitor.
7 - Festivalul
Internaţional al Educaţiei
Proiect
asumat de primărie şi realizat concret, direct din primul an.
Iaşul
este primul oraş din România care a
organizat un asemenea Festival Internaţional al Educaţiei, remarcabil printr-un
concept nou, creativ - acela de „educaţie, cultură şi artă în aer liber” şi,
mai ales, „educaţie prin entertainment”.
Întins
pe durata a 10 zile, în mijlocul verii, programul FIE Iași 2013 a cuprins toate formele de manifestare culturală și
titluri de producții cu notorietate – muzică, teatru, dans, carte, arte
plastice, film, întâlniri și prelegeri motivaționale, lecturi, dezbateri şi
întâlniri publice, concerte şi recitaluri, ateliere de creaţie şi evenimente
artistice dedicate copiilor, manifestări care au evidenţiat într-un mod coerent
axa culturală a orașului.
Fără
dubii, 10 puncte.
8 - Hub
regional de afaceri
Acest
proiect este unul dintre acelea la care este greu de cuantificat evoluţia sau
„finalizarea”. Este mai mult o construcţie instituţională, bazată pe asocierea
diverselor structuri de afaceri, grupate pe un interes comun sau pe un obiectiv
general comun, cu scopul de a capacita atragerea de fonduri şi de a genera
dezvoltarea unor anumite domenii.
Bazat
pe conceptul de cluster, Hubul Regional de Afaceri este şi rămâne destul de
greu de înţeles, de monitorizat şi de evaluat de către publicul larg.
Cu
excepţia conferinţei fondatoare a unuia dintre cele patru clustere care ar trebui
să compună Hub-ul, nu am văzut nimic altceva semnificativ care să ne stimuleze
percepţia pozitivă asupra evoluţiei proiectului.
Dacă şi la Spitalul Regional de Urgenţă, unde cunosc precis stadiul de maturitate al
proiectului, am depunctat dificultatea de a avea o vizibilitate clară a
publicului asupra stadiului acestuia, la acest punct 8 din Manifestul pentru
Iaşi sunt nevoit să acord cu indulgenţă 5
puncte, „de încurajare” ca să citez un clasic în viaţă. Dar, atenţie, un
adevărat Hub Regional de Afaceri înseamnă cu mult mai mult decât două
conferinţe în care se prezintă construcţii instituţionale abstracte.
9 - Centru
cultural şi turistic
Încă
din septembrie, atunci când am participat la spectacolul de gală din stradă al
Operei, fără să ştiu că voi ajunge azi să scriu despre Iaşi – Centru Cultural,
am avut un puternic sentiment de certitudine.
DA,
un mare oraş care reuşeşte să scoată în stradă zece mii de oameni la un
spectacol de operă şi muzică clasică este un centru cultural! Când actul de
cultură coboară la firul ierbii, atrage mii de oameni simpli şi-i uneşte în
aplauze pe ritmuri de muzică simfonică, atunci poţi spune fără teamă că
trăieşti într-un centru cultural veritabil.
Aici
nu este realizarea unui singur an, ci este rodul eforturilor încăpăţânate pe
care municipalitatea le-a făcut pentru ca să creeze această apetenţă a
publicului pentru cultura în aer liber.
Dacă
adăugăm o multitudine de alte evenimente culturale de amploare de pe parcursul
acestui an, dacă adăugăm Sărbătorile Iaşului şi investiţiile care dau vizibil tot
mai multă frumuseţe şi eleganţă oraşului, putem vorbi fără reţinere despre un
pronunţat profil de centru cultural şi
turistic pentru Iaşi.
Un
obiectiv care nu se „finalizează” niciodată, doar se îmbunătăţeşte continuu şi
trebuie să stea în centrul preocupărilor tuturor celor ce deţin puterea
politică sau administrativă. În definitiv, acesta este şi sensul Manifestului
pentru Iaşi.
O
să dau aici 9 puncte, pentru a marca
exact acest deziderat – niciodată nu-i suficient, niciodată nu am ajuns la
capătul proiectului, întotdeauna trebuie să ne gândim ce mai putem face în plus
pentru a consolida acumulările din anii precedenţi.
10 - Finalizarea
proiectului de amenajare a râului Bahlui
Paradoxal,
deşi actualul proiect (regularizarea, ecologizarea şi betonarea albiei
Bahluiului) se finalizează în termen, până la sfârşitul acestui an, fiind una
dintre cele mai vizibile realizări ale acestui an, nu o să acord cele 10 puncte
pentru USL (pentru că, nu-i aşa, punctăm prestaţia USL pentru proiect şi nu
proiectul în sine).
Vreau
să penalizez în acest fel dezinteresul manifestat de „aripa CJ” din USL pentru
proiectul zonei de agrement Bahlui. A trebuit să treacă un an de inacţiune din
actualul mandat al CJ pentru ca, sub presiunea ritmului din şantier, domnul
preşedinte să scape dizgraţios de proiect, acuzând zgomotos într-o bună zi că
acesta ar fi o himeră a celor dinaintea lui, ca nu sunt prevăzuţi bani, etc.
Vorbim
despre un proiect care avea în spate, la cheie, două hotărâri de guvern, trei
hotărâri ale Consiliului Judeţean şi un studiu de fezabilitate aprobat deja de
aproape doi ani.
Pare
un deja
vu faptul că, pentru a doua oară în viaţa proiectului Bahlui, a
intervenit imediat municipalitatea, care a cerut şi a preluat proiectul la
Primărie, urmând să-l finanţeze începând de anul viitor alături de proiectele
sale. Prima dată a fost, cum se ştie, în martie 2011, atunci când unii dintre
parlamentarii portocalii se dădeau de ceasul morţii să blocheze pornirea
şantierului pe Bahlui la timp, iar primarul a dat ajutorul decisiv la
deblocarea situaţiei.
Dacă
acum proiectul Bahlui este în siguranţă, în curte la Primărie, nu înseamnă că
acest punct 10 din Manifestul pentru Iaşi a fost respectat în spiritul său –
„toţi pentru cele zece proiecte!”.
Prin
urmare, la un proiect ce-şi finalizează prima etapă de nota 10, acord numai 8 puncte pentru USL.
Catalogul:
1. Iaşi, capitală regională 10
2. Fonduri europene 10
3. Aeroportul internaţional 10
4. Autostrada Est-Vest 4
5. Centrul Intermodal Regional de Transport 8
6. Spitalul Regional de Urgenţă 8
7. Festivalul Internaţional al Educaţiei 10
8. Hub regional de afaceri 5
9. Centru cultural şi turistic 9
10.
Finalizarea proiectului Bahlui 8
Media analizei mele: 8,20
Aceasta a fost analiza (opinia) mea pentru primul an al Manifestului pentru Iaşi. Poate fi subiectivă, poate fi eronată pe alocuri, dar este o opinie argumentată.
Spre deosebire de matematica bleagă şi
ipocrită, caraghios şmecherească, a unora din parlamentarii aşa-zisei opoziţii
de la Iaşi, pe care, dacă-i scuturi bine şi-i întrebi ce a rămas în urma lor
dupa un mandat parlamentar la putere, în afară de „...ăăă...” nu vei putea
obţine mai nimic.
Dar,
când sunt invitaţi ca măcar o dată pe an să facă efortul de a evalua cu gura cele
zece proiecte importante ale Iaşului, aruncă din rever o notă de 3,75 şi ţi-o
explică drept un savantlâc „obiectiv şi matematic” - Guvernul ar fi raportat
nuş-ce indicatori întârziaţi pe angajamentele cu FMI...
Bleah...