Dan Carlan

Nica - Nica

2011-10-27T13:32:00.003+03:00

Cu mulţi, foarte mulţi ani în urmă, am asistat la o partidă de table la care juca un puşti din Bălţi.
Ce m-a distrat atunci cel mai mult, era felul în care puiul de moldovean get-beget anunţa zarul de 0 – 0, şi anume “Nica – Nica”, dar cu “N”-ul înmuiat, aşa cum numai moldovenii ştim.

Mă uitam ieri la votul din Consiliul Municipal Iaşi, pentru acordarea titlului de cetăţean de onoare rectorului UMF, Vasile Astărăstoaie şi, involuntar, când am citit că grupul consilierilor PDL s-a abţinut, am zis: “Nica – Nica!”

Să mă explic.
Nu e greu de pătruns în resorturile “logicii” unei asemenea “decizii politice”.
După capul ce-a gândit, e o abordare “win - win”, cu câştig în orice variantă.
Adică, dacă scandalul UMF s-ar finaliza rău pentru domnul rector, atunci s-ar zice că, iată, domnii consilieri au avut dreptate, au cruţat imaginea Iaşului de o eroare.
Dacă nu, atunci ar putea explica dumnealor, cui o mai sta să-i asculte, că ştiţi, noi nu ne-am împotrivit atunci şi, chiar dacă era un scandal pe piaţă, nu ne-am repezit să încălcăm prezumţia de nevinovăţie printr-un vot împotrivă.
Başca faptul că propunerea a venit de la primar şi atunci, în logica noastră de buni cetăţeni ai comunităţii locale, musai dă bine să fim pe dos!

Din păcate, nu-i nici pe departe “win – win” domnilor consilieri!
Este un strălucitor “Nica – Nica”, sau “lose – lose” dacă pare mai savant, plin de gloria asumării unei neasumări.

Profesorul Astărăstoaie (cu care personal nu mai comunic de vreo 4-5 ani, de când ne-am contrat la maxim în legătură cu Smurdul) merită să fie cetăţean de onoare al Iaşului tocmai datorită acestui caracter dificil al domniei sale, care i-a permis în decursul carierei să se ia de piept cu oricine, pentru principii clare.
Este un om care a ales mai curând să se pună de rău pentru o idee de bine, decât să dea din coadă a bine, pentru relaţii vremelnice şi deservicii temeinice.
L-a recunoscut breasla medicală până acolo sus, la nivel naţional, şi a devenit un reper clar al Iaşului, aici – acasă, sau oriunde ajungem prin ţară.

Am făcut cetăţeni de onoare, în decursul timpului, o mulţime de domni care chiar nu au legătură cu Iaşul, dar a dat bine că au trecut pe la noi.
Când avem de onorat oamenii locului, care lasă cu adevărat urme în viaţă, ne ascundem de decizie.
Păcat!

Aşa creşte mitul ipocriziei politicienilor mici sau mari.
Când e vorba de noi, sărim ca arşi cu prezumţia de nevinovăţie în sus, fie că e vorba de DNA, de instanţă, de ANI sau de CNSAS.
Când e vorba de oameni de valoare, cum e cazul de faţă, parcă prezumţia de nevinovăţie e câhh!
De ce nu aţi jucat la “Şase – Şase” distinşi colegi ?!?
Vot pentru profesorul Astărăstoaie, atât timp cât prezumţia de nevinovăţie este activă, în lipsa unei decizii definitive a instanţei, plus o mână onorabilă întinsă acestuia pe aceeaşi ipoteză constituţională.
Şi, dacă peste timp sentinţa finală ar fi fost inversă, atunci “pac la războiu” - a doua zi proiect de hotărâre privind retragerea distincţiei, în acord cu noua situaţie ivită, plus o palmă dată cu aceeaşi mână onorabilă.

Ca membru simplu PDL, nu mă simt parte la votul colegilor mei consilieri, pentru simplul motiv că nu a fost în spate o decizie a partidului, ci o simplă decizie de grup, din păcate “Nica – Nica”.
Sau, mă rog, “lose – lose”…

Huiduiala

2011-10-17T10:03:00.007+03:00

Ţin, şi am ţinut dintotdeauna, la respectul pentru adversar.

Cine are puterea să-şi respecte adversarii de orice fel, acela poate fi suspectat şi de a fi un generator de demnitate, în general, în viaţa de zi cu zi.

Cine nu are această putere a respectului pentru adversar, greu putem crede a fi cu adevărat un om de caracter.

Pur şi simplu om de caracter, în accepţiunea banală a cuvântului.

Habar nu am cum a fost cu adevărat accidentul lui Huidu.

Numai Dumnezeu poate şti.

Cu siguranţă, însă, nu pot crede că a existat vreo intenţie a acestuia.

Mă uit la maşina lui, una puternică, şi văd că, în urma impactului frontal cu Loganul, este doar cu botul oarecum stâlcit şi atât.

Asta mă face să cred că nu a avut o viteză demenţială, pentru că şi maşina lui ar fi fost mai afectată decât este.

Loganul, în schimb, pare că este devastat în principal din cauza răsturnării şi nu atât ca efect direct al violenţei primului impact.

Impresia mea este că săracii oameni au murit în principal din cauza faptului că maşina, după ce a ieşit de pe drum, s-a rostogolit şi a căzut în final pe parbriz şi pe cupolă, ceea ce, pentru o maşină de clasă populară, nu prea lasă şanse celor dinăuntru, în general striviţi la cap şi la coloană.

Ce încerc să spun?

Că nu este suficient să avem un accident din vina probabilă a unui om cu notorietate publică şi cu maşină scumpă, pentru ca acesta să merite a fi demolat mediatic, ca un teribilist din aceia care fac curse cu 200 km/oră prin centrul oraşului, sau ca un derbedeu arogant care ucide din plăcerea de a-şi etala caii putere.

Mă gândesc că un om care a avut trauma personală a lui Huidu la schi, om aflat cu soţia şi doi copii de clasă primară în maşină, în condiţii de început de iarnă, nu poate fi bănuit la prima vorbire de o atitudine de derbedeu al străzii, măcar din raţiuni de autoconservare.

Sigur, nu e de aplaudat.

Sigur, orice greşeală este de plătit.

Dar, la fel de sigur, oricui i se poate întâmpla să piardă controlul volanului, chiar dacă nu are comportament de derbedeu.

Să ne ferescă Dumnezeu să ajungem vreodată în pielea omului Huidu.

Durerea şi zbuciumul din sufletul lui pot fi comparate, fără exagerare, cu cea trăită chiar şi de rudele victimelor.

O dată produsă tragedia, se cuvine a se face distincţie între latura civilă/penală a accidentului şi latura lui umană.

Pe latura civilă/penală, societatea îşi va face dreptate, pe legea ei, iar aici nu putem niciunii dintre noi să ne băgăm, pentru că justiţia nu se face nici pe stadion şi nici la televizor. Justiţia se face cu migală, cu expertiză, cu echilibru şi cu raţiune.

Pe latura umană, însă, trebuie să înţelegem că accidentul a produs victime în ambele maşini şi familii.

Chiar dacă justiţia va împărţi accidentaţii în victime şi vinovaţi, din punct de vedere uman toţi au nevoie de sprijinul celor din jur.

Personal sunt solidar cu Huidu şi familia lui, chiar dacă nu ne cunoaştem şi nu va avea niciodată habar de solidaritatea asta. Sufăr în sinea mea o părticică din trauma lui, iar asta mă va ajuta, probabil, să fiu mai atent şi eu însumi la volan.

Ce mai încerc să spun?

Că mi-e silă de aceia care, deşi se cunosc personal cu Huidu, chiar şi ca adversari pe orice fostă baricadă publică, preferă să-l huiduiască în loc să fie oameni de caracter şi să-l încurajeze, sau să tacă.

Mă uit cu nedisimulată greaţă la unii care i-au fost adversari în meciurile lor televizate (comentatori, lideri politici de doi bani, fufe de juma’ de ban, etc) şi care acuma deschid gura să-l înjure pe de-a gata.

Ca şi cum prin asta ar obţine puncte personale în meciurile de cu totul altă factură care i-au opus în viaţa cealaltă, publică.

Ca şi cum ar avea vreun merit personal în faptul că Huidu e acum îngenuncheat de soartă şi ei trebuie să se laude acum cu asta.

Ca şi cum ar lua sistematic bătaie la şah de la unul şi apoi urlă fericiţi “mat” când aceluia-i cade pe stradă o cărămidă în cap.

Ce mai spun la final?

Cine nu-şi respectă adversarii aflaţi în dificultate nu merită respect.

Merită cel mult huiduieli.

Dreptatea si Adevarul

2011-10-10T14:28:00.001+03:00

Ca preşedinte al PD Iaşi, în perioada reală a iniţierii restaurării Palatului Copiilor din Iaşi, nu pot sta indiferent la polemica iscată de colegii liberali pe această temă.

Mă consider un martor de neocolit al acestor evenimente şi, mai mult decât atât, chem martoră presa locală din Iaşi, alături de care am împărtăşit acele acţiuni.

Postez mai jos documente originale din perioada mai 2006 – iunie 2007, documente care sunt la îndemâna oricărui jurnalist onest şi dornic de documentare, cu o menţiune simplă – toate aceste lucruri s-au scris atunci, nu s-au povestit acum, în 2011.

Aşadar, în mai 2006, am lansat programul “100 de proiecte PD pentru judeţul Iaşi”.

Întâmplător sau nu, exista explicitată motivaţia de a trata de lungul nasului pe vânătorii de proiecte de-a gata (cei care se lăudau cu tot ce se întâmpla pe vremea lor, în judeţul lor, fără a fi mutat un pai în acest scop).

Ce scria presa locală despre acest subiect, în 22 mai 2006, aveţi mai jos.

Un lucru este clar – la lansarea acestui program politic de dezvoltare locală, secretarul de stat PD Paloma Petrescu a fost dusă de noi în mod expres la Palatul Copiilor, să-l vadă şi să ia decizia de a-i finanţa restaurarea.

Ceea ce s-a şi întâmplat, începând cu săptămâna imediat următoare, când ministrul Mihail Hârdău a şi alocat primele 15 miliarde pentru acest obiectiv.

A urmat, în iunie, numirea doamnei Mihaela Popa ca şi consilier în ministerul educaţiei, exact pe domeniul proiectelor în învăţământul preuniversitar, precum şi încăpăţânata sa străduinţă de zi cu zi pentru continuarea finanţării Palatului Copiilor, până aproape la finalizare.

Dacă cineva chiar îşi închipuie că ne poate povesti cum domnul ministru Adomniţei a început restaurarea Palatului Copiilor pocnind din degete pe 1 aprilie 2007 (ziua când PD a fost dat afară de la guvernare de către tandemul PNL – PSD, iar domnia sa numit ministru) şi că a finalizat munca la acest proiect pe 8 iunie în acelaşi an, atunci acest basm chiar este demn de 1 aprilie.

În două luni, nici puiul de găină nu începe să ouă…

Certă este, însă, lipsa de cavalerism a aceluiaşi domn ministru Adomniţei, care a refuzat propunerea noastră de a-l invita la inaugurarea Palatului Copiilor şi pe predecesorul său, domnul Hârdău, cel care a ctitorit cu adevărat această restaurare.

Probabil că domnul Adomniţei era încă supărat pentru tratamentul primit de echipa liberală, în 2006, atunci când au fost în audienţă la Mihail Hârdău, să propună cedarea Palatului Copiilor către Centrul Cultural German, aflat atunci în criză locativă. Ce a fost la gura ministrului, numai noi ştim, că ne-a sunat să ne spună după aceea.

Aşa că, de dragul dreptăţii, ca şi al adevărului, rămase la acest subiect simple valori simbolice la colegii din Podu Roş, se cade să repunem lucrurile la locul lor firesc.

Şi să învăţăm, o dată pentru totdeauna, să respectăm pe acela care chiar face ceva în vremelnica lui carieră politică.

Dacă face.

La multi ani, tanti Bruna!

2011-10-05T18:10:00.003+03:00

Azi, tanti Bruna a împlinit 85 de ani.

La mulţi ani, mamă!!

Fiind o mare fană Aurel Dobaşu, tanti Bruna citeşte de dimineaţă până seara Iaşicaştigă, unde şi deţine, neştiută, o mare parte din trafic.

Tocmai azi, săraca, făcând surfing pe net, a dat peste „ştirea” asta.

A rămas foarte nedumerită: „Dănuţ, maică, cum Dumnezeu m-ai moştenit tu din 2007, când uite - eu încă-s vie şi curăţ ardei copţi pentru zacuscă?!?”

Greu de răspuns la întrebarea asta.

Important este că bunica nu se lasă şi merge înainte cu curaj.

Când mă gândesc la câte vagoane de cărbuni a încărcat cu lopata în lagăr la ruşi, în cinci ani, stau şi mă întreb câţi dintre noi ar fi supravieţuit la aşa încercare.

Probabil că mai toţi eram de acuma şi moşteniţi şi uitaţi...

Scrisoare deschisa domnului Petru Movila

2011-10-01T11:49:00.002+03:00

Stimate domnule deputat,

vă scriu această scrisoare deschisă din calitatea mea de simplu membru al organizaţiei PDL Iaşi, pe care dumneavoastră o conduceţi.

În anul 2006, pe atunci fiind senator şi preşedinte al aceleiaşi organizaţii judeţene a PDL Iaşi, am iniţiat propunerea legislativă privind înfiinţarea Institutului Regional de Oncologie Iaşi.

Ca un bun coleg de echipă, v-am invitat atunci să semnaţi alături de mine ceea ce a devenit apoi lege – înfiinţarea unui spital de excepţie pentru tratamentul cancerului, la Iaşi, în Moldova, prin preluarea scheletului clădirii părăsite din Copou.

A fost un proiect generat integral de corpul medical din Iaşi, profesori deosebiţi, slujitori dedicaţi ai acestei lupte continue împotriva cancerului.

Am înţeles atunci drama celor cinci milioane şi jumătate de moldoveni care nu au acces decent la asistenţă medicală împotriva cancerului aici, în Moldova, trebuind să plece în pribegie, fie la Cluj, fie la Bucureşti.

Am înţeles apoi, pe deplin, cu propriul meu suflet, ce înseamnă această dramă teribilă a unei familii de moldoveni în care apare un caz de cancer.

Tatăl meu a murit de cancer acum doi ani. A ales să moară acasă, spunându-mi simplu şi nenegociabil că nu acceptă să ne pună pe drumuri tocmai la capătul ţării. Dacă era la Iaşi, poate mai aveam o şansă…

În acest an, mi-am însoţit cel mai apropiat partener de viaţă, timp de patru luni, în această bejenie îngrozitoare la Fundeni, pentru operaţie, iradiere, tratament şi speranţă. Au fost oameni extraordinari acolo, care ne-au ajutat, dar trauma luptei pentru viaţă, la aşa o distanţă de casă, nu poate fi uşor uitată.

Proiectul pe care l-am iniţiat în 2006 a pornit din ce în ce mai energic la drum, ajungând în aceste zile aproape de final.

Este o bijuterie aşteptată de 20 de ani.

Va fi cel mai modern spital de tratament al cancerului din România.

Sau nu va fi deloc.

Pentru că un om, care pune propria vanitate înainte de toate, doreşte să-l distrugă, şantajând Moldova prin ceea ce nu are nici o legătură cu Jurământul lui Hipocrate – iluzoriul său capital politic.

Acelaşi om care a fost cât pe ce să demoleze celălalt mare proiect pe care l-am pornit în 2005 (SMURDUL regional de la Iaşi) şi care om defilează acum cu steagul “nevoii de servicii medicale de urgenţă pentru Iaşi”, nevoie pe care a terfelit-o atunci doar din vanitatea luptei sale personale de orgolii cu o altă echipă medicală din urgenţe.

Iaşul are acum un spital de urgenţe performant, ce a ajuns în ultimele luni la o organizare foarte apropiată de dezideratele tuturor. Prin contopirea fostului Spital de Urgenţe cu spitalul Sf. Spiridon, s-a ajuns la oferirea centralizată a tuturor serviciilor medicale, oricărui caz de urgenţe, fără plimbarea pacientului între spitale.

Este adevărat, acesta nu străluceşte aşa de frumos precum clădirea nouă din Copou şi nici nu este condus de domnul doctor Vanitate.

Dar există şi rezolvă la un nivel avansat cazurile de urgenţe, în timp ce tratamentul cancerului în Moldova este, în acest moment, în mare suferinţă din punct de vedere al dotării materiale.

Domnule deputat,

acum, eu sunt un simplu membru al PDL, fără nici o alta putere decât glasul.

Dumneavoastră sunteţi preşedintele, întreaga putere politică de a face (sau nu) stă în mâinile dumneavoastră.

V-am pus la dispoziţie duminica trecută semnăturile celorlalţi cinci parlamentari din organizaţia noastră, care susţin până la capăt Institutul de Oncologie. Pe acest subiect acestia sunt alaturi de dumnevoastra, doar sa vreti.

Vă cer public să nu faceţi nici un compromis cu acest subiect, oricâtă nevoie aţi avea, personal, de sprijinul politic al echipei partenere la guvernare, pentru a vă păstra şi consolida poziţia proaspăt câştigată.

Viaţa bolnavilor de cancer, trauma psihică a familiilor acestora şi zecile de milioane de euro investite în spitalul din Copou, pentru tratamentul cancerului, nu pot face obiectul tranzacţiilor politice indiferent de miza acestora.

Voi fi cu ochii pe acest subiect şi pe fiecare pas (vizibil sau nu) pe care îl veţi face.

Să aveţi înţelepciunea de a vă opri la timp din tentaţia compromisului, pentru că sunt greşeli în viaţă care nu pot fi făcute decât o singură dată.

Vă doresc sincer o nuntă frumoasă, casă de piatră şi să nu aflaţi vreodată în familia dv. ce înseamnă suferinţa.

Cu respect,

Dan Cârlan

Membru PDL Iaşi.

De o juma’ de vot dreptate.

2011-04-11T21:58:00.000+03:00

Este regretabil faptul că, din trufia, suficienţa şi nepriceperea unora, alegerile de sâmbătă, de la organizaţia municipală a PDL, au sfârşit într-o controversă penibilă pe juma’ de vot. Sau pe trei ştampile ori două cerculeţe.

Şi într-un jalnic spectacol de acuze reciproce cu public.

Nu am avut nici un favorit în această competiţie şi, aşa cum am spus şi de la tribuna conferinţei, mă frământă profund nevoia de coeziune la rădăcinile organizaţiei.

Care coeziune se asigură prin acţiunea liderilor.

Şi care coeziune este condiţia absolută a performanţei.

Fără respectarea cu sfinţenie a statutului, acest lucru nu este posibil.

De aceea, lăsându-mă rece cine ar fi putut sau nu să aibă de o juma’ de vot dreptate, în disputa despre persoane, am decis să fac ceea ce trebuie din punct de vedere al statutului, din respect pentru organizaţie în ansamblul său.

Am suficientă experienţă în această familie pedelistă de la Iaşi, încât să pot simţi când se ating nişte limite şi când mămăliga este în pericol de explozie.

E timpul să chemăm instituţiile interne ale partidului să repare ceea ce liderii vremelnici au stricat.

Indiferent cine ar avea de câştigat, sau cine ar avea de pierdut din asta, în plan personal. Important este câştigul de demnitate al organizaţiei.

Şi nu vrem de juma’ de vot dreptate, ci mult mai mult.

Sută la sută respectarea statutului.

Un copil de nota 10

2011-04-08T14:17:00.005+03:00

În toamna anului 2007, opinia publică din Iaşi era oripilată de un atac murdar fără precedent la adresa fostului subprefect de Iaşi, Dumnezeu sa-l ierte!

Am simţit nevoia atunci, noi cei din PD, să reparăm ceea ce mai putea fi reparat din nedreptatea făcută răposatului Florin, soţiei sale Oana şi, mai ales, Evei – copila lui.

A rezultat ziarul pe care îl ataşez mai jos, spre reamintire.

Nu necesită nici un comentariu.

Decât că Eva nu mai are doar doi anişori, ci împlineşte cinci, pe 23 iunie.

A început să înţeleagă tot mai multe lucruri.

Se pregăteşte să meargă la şcoală.

Unde îşi doreşte să fie un elev de nota 10.

Pentru că a avut un tătic de nota 10.

Un tătic în care crede şi pe care nu vrea să-l dezamăgească.

Pentru ca el, de acolo de sus, o vede in fiecare zi.

Si nu numai pe ea ...

Articol unic

2011-04-06T17:47:00.000+03:00

Unde-i lege, nu-i tocmeală!

2011-03-20T10:17:00.004+02:00

Una dintre cele mai subiective teme de discuţie într-o organizaţie politică o reprezintă analiza activităţii unui lider sau a unei echipe de conducere.

Prin esenţă subiectivă şi volatilă, activitatea politică poate fi “tradusă” într-o mie de limbaje, fiecare după finalitatea urmărită.

Există, însă, momente speciale în viaţa organizaţiei politice, atunci când este nevoie de o evaluare cât mai obiectivă, echitabilă, imparţială şi toate părţile implicate în analiză au interesul convergent ca instrumentele de evaluare folosite să fie cât mai corecte.

Spre exemplu, în PDL se apropie Convenţia Naţională de alegeri.

Pentru pregătirea acesteia, BPN şi comisia specială de organizare, desemnată acum două săptămâni de către Consiliul Naţional de Coordonare, trebuie să stabilească norma de reprezentare a judeţelor – numărul de delegaţi pe care îl aduce fiecare judeţ la Convenţia Naţională.

Fiind în joc structura corpului electoral care va alege Preşedintele partidului şi membrii noului Birou Permanent Naţional, miza acestei norme de reprezentare este maximă.

De aceea, s-a ales drept unic criteriu de repartizare a drepturilor de vot criteriul rezultatelor electorale din ultimele patru campanii electorale – alegerile locale, parlamentare, europarlamentare şi prezidenţiale, din perioada 2008 – 2009.

S-a făcut analiza integrată şi s-a luat decizia finală, conform statutului PDL.

Aşadar, acum este lege.

Şi unde-i lege, nu-i tocmeală!

Potrivit acestei evaluări, Organizaţia Judeţeană PDL Iaşi ocupă locul 13 la nivel naţional, în rândul celor 47 de organizaţii judeţene şi de sector, pe baza rezultatelor electorale.

Adică exact linia de demarcaţie a primei treimi de clasament.

La numărul total de delegaţi (cei pentru rezultate electorale, plus delegaţii de drept, pe baza funcţiilor deţinute) Iaşul ocupă locul 11 din 47 – în primul sfert al clasamentului.

Nu este nici o urmă de îndoială faptul că aceasta este cea mai obiectivă evaluare a activităţii politice a echipei pe care am condus-o în perioada 2005 – 2010, evaluare pe baza căreia Organizaţia de Iaşi primeşte acum locuri în faţă la masa puterii de decizie în Convenţia Naţională.

Prilej să mulţumesc încă o dată colegilor care mi-au fost aproape în acea perioadă şi care sunt parte dreaptă la această satisfacţie a datoriei împlinite.

Paradoxurile democraţiei interne – mita şi candidatura.

2011-03-14T11:44:00.004+02:00

Pe vremea lui Ceauşescu circula o butadă numită “Paradoxurile comunismului”:

Producţia agricolă a patriei este cea mai mare din istorie;

Cu toate acestea, galantarele din magazine sunt goale;

Cu toate acestea, frigiderele şi cămările sunt pline;

Cu toate acestea, românii stau ore-n şir la coadă.

Citesc în diagonală presa locală şi opiniile de pe net, după anunţul pe care l-am făcut cu trei zile în urmă, privind revenirea mea la partid cu o posibilă candidatură.

Şi văd unele “paradoxuri ale democraţiei interne”:

Revenirea mea îi lasă rece (sau reci?) pe mulţi oameni importanţi.

Cu toată indiferenţa rece, ei mă atacă fierbinte din toate poziţiile.

Cu toate că mă atacă fierbinte, faptul că mi-am anunţat decent colegii de partid că mă întorc este apreciat drept o manieră greşită de a încerca să candidez.

Trăim în organizaţie vremuri noi, de democraţie internă, şi nu ca acelea în care dânşii au primit acces la funcţii de vârf, vremuri în care este normal să candideze cât mai mulţi dintre colegi, dar nu este în regulă ca eu să încerc a candida, pentru că eu pierd întotdeauna, dar candidatura mea este un mare pericol pentru organizaţie, care între timp a fost reconstruită din temelii, deci nu-mi mai este apropiată.

Cea mai spectaculoasă redută de carton de după care cetatea se apără de propriul cetăţean este statutul meu de funcţionar public.

Am avut grijă să anunţ din prima că mi-am luat toate măsurile instituţionale pentru a nu amesteca politica şi funcţia publică.

Adică voi face politică la Iaşi, în această campanie internă, exclusiv în zile libere.

M-a distrat logica impecabilă pe blogul unui distins intelectual, care cugetă aşa: “dacă un funcţionar public ia mită în zi de concediu sau după ora 16, acesta este funcţionar public sau persoană privată?!”

Hai să o clarificăm.

Mai întâi cu partidul, că asta ustură.

Statutul funcţionarului public permite acestuia calitatea de membru de partid (cu toate drepturile aferente) dar interzice “exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor și preferințelor politice, în exercitarea atribuțiilor ce le revin prin funcţia publică”.

Totodată, funcţionarul public nu poate ocupa funcţii de conducere în partid.

Aşadar, câtă vreme sunt funcţionar public, am dreptul să activez la partid, cu două restricţii – să nu deţin funcţii de conducere în partid iar în exerciţiul funcţiei publice (la ghişeu, la birou, în timpul serviciului sau în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu de orice fel) să nu dau expresie preferinţelor politice.

Evident, când sunt în concediu nu pot fi în exerciţiul funcţiei publice, pentru simplul motiv administrativ că am delegat automat atributiile mele persoanei îndreptăţite din spatele meu.

Când sunt în timpul liber, acasă cu familia, la partid cu colegii, sau pe malul Bahluiului la o bere cu prietenii, nu sunt funcţionar public, ci cetăţean cu drepturi garantate de constituţie şi de legile ţării, inclusiv dreptul la opinie politică.

Când sunt, în schimb, pe malul Bahluiului inspectând lucrările de regularizare, sunt în exerciţiul atribuţiilor funcţiei publice şi ferească-mă Dumnezeu să schiţez cel mai mic gest politic. Nici măcar pe acela de a aprecia în vreun fel atitudinea politicienilor locali care au încercat să blocheze proiectul.

Când voi candida la o funcţie de conducere în partid, indiferent de nivel, voi fi asumat implicit consecinţa că a câştiga înseamnă intrarea în stare de incompatibilitate între funcţia politică şi funcţia publică.

Situaţie în care, potrivit legii, am la dispoziţie 15 zile după validarea funcţiei politice nou câştigate, pentru a înlătura incompatibilitatea, prin renunţarea la una din funcţii.

Cine mă cunoaşte, îşi poate uşor imagina că am luat în calcul acest aspect şi, dacă voi decide să candidez la partid, voi fi pregătit şi să ies din incompatibilitate.

Fără reţineri.

Acuma, la desert, despre luarea de mită în timpul liber.

De esenţa mitei este legătura intrinsecă cu funcţia publică – mita se dă şi se ia exclusiv cu scopul de a influenţa modul în care funcţionarul public îşi exercită atribuţiile funcţiei publice.

Prin urmare, distinse domn, indiferent la ce oră serveşte mita, primitorul nu o poate face decât ca funcţionar public.

La fel cum garanteaza condiţionat dreptul la opinie politica, Constituţia condamnă necondiţionat mita. Mai de-a dreptul spus – eu am dreptul constitutional să activez şi să candidez la partid, nimeni nu are dreptul să ia mită.

Şi nu-i nici un paradox în asta …

Vin la Partid !

2011-03-11T15:34:00.001+02:00

Astăzi se împlinesc exact 10 luni de când conducerea aleasă a Organizaţiei Judeţene PDL Iaşi – BPJ, a fost înlocuită cu o structură interimară (CODA – Comisia pentru Organizarea şi Desfăşurarea Alegerilor).

Scopurile declarate al acestei mişcări au fost:

· crearea condiţiilor echitabile pentru competiţia internă (în ipoteza că şefii BPJ ar putea avea instrumente pentru a-şi favoriza propria candidatură);

· desfăşurarea alegerilor de jos în sus în structurile de bază ale partidului fără tentaţia teoretică de a se păstra structuri vechi şi posibil neperformante, doar pentru că ar fi apropiate de vechea conducere;

· deschiderea şi împrospătarea partidului prin atragerea de personalităţi de anvergură, în ipoteza că o conducere stabilă de şase ani poate ar fi reticentă la nou veniţi.

· oferta implicită către grupul parlamentar al organizaţiei (care are ponderea decisivă în CODA) de a administra conducerea organizaţiei pe perioada interimatului şi de a-şi găsi prin asta propria unitate, coerenţă şi forţă, dacă cumva acestea nu ar fi fost posibile din cauza conducerii în funcţie.

Am înţeles şi am respectat întru totul nevoia partidului de a lăsa structura interimară să lucreze nestingherită la atingerea obiectivelor sale.

Am plecat practic într-un exil autoimpus, departe de Iaşi şi de colegii lângă care am muncit în şase ani şi opt campanii electorale, pentru a nu avea nici cea mai mică influenţă în tot ceea ce se va face în organizaţie.

Acum, timpul de joc s-a epuizat şi se intră în linia dreaptă a deciziilor care vor marca soarta organizaţiei pentru următorii patru ani, prin alegerea structurilor de conducere la nivelul colegiilor, municipiului şi judeţului Iaşi.

Cvasitotaliotatea structurilor de la rădăcina partidului s-au regenerat, astfel încât prezenţa mea printre colegii vechi sau noi nu mai poate influenţa în nici un fel configuraţia corpului electoral intern.

De aici înainte, am tot dreptul legitim şi statutar, în campanie internă fiind, să pot influenţa, cât pot eu, intenţiile şi opţiunile poporului pedelist ieşean, spre ceea ce eu voi considera a fi opţiunea potrivită pentru structurile de conducere ale organizaţiei.

Am acest drept inclusiv din perspectiva faptului că port încă responsabilitatea votului primit ca ultim preşedinte ales al organizaţiei, responsabilitate pe care numai viitorul Consiliu de Coordonare Judeţean mi-o va putea descărca, tot prin vot, pe baza raportului de activitate şi prin alegerea următorului preşedinte legitim al organizaţiei judeţene.

Sunt aşadar îndreptăţit şi obligat să particip, intens şi hotărât, la conturarea unui curent unitar şi detaşat majoritar, care să se impună la conducerea organizaţiei judeţene, pe baza principiilor şi valorilor pe care le-am respectat în toţi aceşti ani.

Constat că cel puţin un obiectiv al CODA nu a fost atins – unitatea, coerenţa şi forţa grupului parlamentar, în condiţiile în care există în prezent cel puţin patru candidaturi enunţate dintre cei şapte colegi parlamentari.

Prin urmare, nu Dan Cârlan a fost piedica în calea unităţii şi coerenţei grupului ci, probabil, alte cauze, care nu fac obiectul acestei postări.

Din acest punct de pornire, voi face ceea ce am ştiut eu mai bine să fac în anii din fruntea organizaţiei – munca de apropiere între colegi, de conciliere şi de toleranţă reciprocă.

Ard de nerăbdare să cunosc personalităţile marcante venite în organizaţie în ultimul an, să discut cu dânşii şi să le cunosc opinia.

Voi discuta în zilele şi săptămânile următoare cu toţi colegii care pot şi trebuie să contribuie la unitatea reală a organizaţiei – parlamentari, primari, aleşi locali, directori din administraţia publică, şefi de organizaţii interne şi organizaţii locale, precum şi, mai ales, cu membrii fără funcţii deosebite, dar cu multă muncă în spate.

Vom contura şi vom propune împreună partidului un proiect politic integrat al organizaţiei (municipiu – judeţ) care să ofere şanse optime pentru bătălia electorală a alegerilor locale de anul viitor.

Din acest punct de vedere, convingerea mea este aceea că trebuie să acordăm responsabilitate, autonomie şi încredere deplină celor două structuri politice (municipiu şi judeţ) pe obiective distincte şi asumate de fiecare echipă în parte.

Următoarele două săptămâni mi le voi dedica acestei munci de comunicare, consultare şi construcţie, după care voi pune concluziile mele în faţa colegilor din partid şi le voi cere susţinerea politică a proiectului.

De asemenea, voi prezenta pe larg propunerile mele conducerii naţionale a partidului, partener legitim şi important în orice construcţie politică de acest fel.

În ceea ce mă priveşte, personal, nu am nici o ţintă pentru ocuparea unei funcţii anume, dar nici nu voi ezita să candidez pe orice poziţie, dacă altfel nu aş putea să ating obiectivele pe care mi le-am propus.

Mi-am luat toate măsurile pentru perioada următoare, în acord cu conducerea ministerului meu, pentru a nu amesteca lucrurile şi a respecta statutul funcţionarului public – nici o acţiune politică la Iaşi nu o voi derula decât în zile libere sau de concediu, cu o separaţiune clară între activităţile de serviciu şi acţiunile politice.

Cei şapte ani de acasă

2011-03-09T08:06:00.001+02:00

Azi este 9 martie.

Împlinesc şapte ani din ziua în care am primit, în BPN, de la Traian Băsescu, carnetul de membru PD.

Mă întreabă apropiaţii la ce categorie m-oi fi încadrând în partid – vechi, nou, reformat, reformator sau aşa-şi-aşa?

Eu zic altfel, şi anume că niciuna.

Sunt doar un coleg ce are cei şapte ani de acasă, atribut care lipseşte cu desăvârşire multora dintre epigonii vremurilor actuale…

Ne tinem de cuvant.

2011-03-08T07:30:00.002+02:00

Parteneriatul pentru Bahlui - un proiect care se tine de cuvant.
Ieri a fost luni 7 martie 2011.
Si, asa cum am promis in noiembrie anul trecut, lucrarile efective pe Bahlui au inceput.
Restul e can-can ...

Bahluiul - un proiect care se tine de cuvant

2011-01-29T14:58:00.007+02:00

Pe 10 martie 2009, la exact două luni după numirea mea în funcţia de secretar de stat la Ministerul Mediului, lansam propunerea – proiect a unui Parteneriat pentru Bahlui.

Nici nu mai vreau să-mi amintesc toate ironiile, înjurăturile şi fliturile primite pe această temă, ca semn al neîncrederii în proiect şi în promisiunea implicită pe care o făceam atunci.

A trecut timpul, am strâns din dinţi împreună cu o echipă de oameni inimoşi, iar cu sprijinul acelor ieşeni care chiar vor să se întâmple lucruri majore în oraşul nostru, am împins proiectul înainte.

S-au făcut evaluări, studii şi masterplanuri.

S-au realizat şi aprobat metri cubi de documentaţii.

S-au promovat acte de decizie la nivelul Direcţiei de Ape Prut, al Administraţiei Naţionale Apele Române, al Ministerului Mediului şi al Guvernului.

S-a negociat şi armonizat proiectul cu Comisia Europeană, principalul finanţator, şi cu experţii internaţionali ai Jaspers – garanţii fezabilităţii proiectului în faţa CE.

S-au parcurs licitaţii şi s-au încheiat contractele de proiectare şi execuţie.

S-au obţinut puzderie de avize şi acorduri pentru începerea investiţiei.

Am intrat acum pe ultima linie dreaptă.

Pe 7 martie, aşa cum am promis, adică exact în săptămâna în care se împlinesc doi ani de la lansarea propunerii de proiect privind Parteneriatul pentru Bahlui, vom începe lucrul efectiv în şantier, în albia Bahluiului, în centrul Iaşului.

Prima etapă a proiectării contractate în noiembrie s-a încheiat, iar ieri s-a depus la Primărie dosarul cuprinzând documentaţia pentru autorizaţia de construire.

Ne întâlnim aşadar peste 5 săptămâni, luni 7 martie 2011, în albia Bahluiului, pentru a vedea excavatoarele muşcând cu poftă din noroiul care i-a dat şi numele şi renumele.

Şi pentru a marca împreună un atribut al acestui proiect – se ţine de cuvânt!

Până atunci, începând cu 1 februarie, unul dintre oamenii dedicaţi cu tot sufletul proiectului Bahlui – prof. univ. Dorina Isopescu - va trece în poziţia de coordonare directă şi nemijlocită a implementării acestuia, ţinând cont de complexitatea operaţiunilor ce se vor desfăşura odată cu începerea lucrărilor.

Ochii care nu se vad, se uita.

2011-01-19T19:40:00.002+02:00

La prima vedere, această postare poate părea un răspuns la chifla asta.

Nici vorbă.

Domnul autor, care-şi spune între altele “jurnalist” şi se ascunde cu bărbăţie sub fusta pseudonimului feminin, nu merită vreun răspuns, pentru simplul motiv că nu mi-a adresat nici o întrebare.

A scrie măgării cu semnul întrebării la coadă nu înseamnă întrebare, cel puţin în comunitatea jurnalistică.

Întrebare este doar aceea făurită înaintea operei jurnalistice, cu sau fără bună credinţă.

Întrebarea cuprinsă în însăşi măreaţa operă, în afară că e doar retorică mai e şi postumă, precum un epitaf.

Iar atunci, măreaţa operă jurnalistică nu mai este operă ci doar rafală de tonomat.

……………………..

Aşadar, postarea mea de azi are două grupuri de adresanţi.

Primul adresant este grupul celor care au avut şi mai au încredere în mine.

Poate se întreabă dacă am curaj să mă uit în ochii lor, apropo de chifla de mai sus.

Categoric da, asta şi fac acum.

În 2006, o tânără familie din Iaşi avea un pui de magazin în Iulius Mall, unde vindeau textile.

Pentru că pur şi simplu nu le mai mergea, au decis să vândă şi să plece.

Alina mea a crezut că un magazin în strălucirea Mall-ului este un câine cu covrigi în coadă.

Pentru că nu m-a crezut pe mine, am lăsat-o să se convingă singurică, aceasta fiind o lecţie mult mai trainică decât dădăceala boşorogului.

Aşadar, firmuliţa studenţească a Alinei, cu un pic de ajutor financiar de la tata, a cumpărat conţinutul magazinului (rafturi, casa de marcaj şi cârpe – câteva mii de euro) plus dreptul de a continua contractul de închiriere al vechiului proprietar, fix în condiţiile avute de acesta.

Aici este prima observaţie – “am primit” un spaţiu, dar nu de la Dascălu sau de la bunica lu’ Palas, ci am preluat un contract de închiriere de la un chiriaş bucuros să scape de belea.

A urmat senzaţionala afacere, în care (aşa cum rezultă chiar din opera domnului cu fustă) Alina vindea cârpe de vreo 7 mii de lei pe lună.

Timp în care jumătate din bani plecau pe chirie, iar din cealaltă jumătate trebuiau acoperite salarii, servicii, cumpărare de cârpe ca să ai ce vinde şi o linie roşie la coadă. Linie sub care scria întotdeauna “minus”.

Aici este a doua observaţie, şi ultima – cât de bleg trebuie să fi fost şeful PDL Iaşi, dacă pentru megaproiectul Palas şi-a tras drept şpagă închirierea unui spaţiu … cu dreptul de a-i plăti proprietarului jumătate din vânzările prăvăliei de 6 pe 7 m (sau or fi fost 7 pe 6 m?!?).

Mi-e jenă.

Alina a rezistat un an, şi-a făcut botezul nesomnului ca mic întreprinzător, după care la fel de obosită ca şi predecesorii ei, a vândut cu cât a luat şi a închis prăvălia. Singura tranzacţie profitabilă din toată povestea – 800 de lei rămaşi sub linie!

End of first story.

………………………..

A doua poveste este mult mai interesantă pentru un ochi fin.

Este pour les connaisseurs.

Şi sună ca o întrebare retorică – dragii mei, oare de ce s-or fi apucat, la ceas aşa de târziu, cucii şi cucuvelele să scormonească în cârpele de-acu 5 ani ale Alinei mele, tocmai pe la registrul comerţului, să lingă foaie după foaie, doar – doar o ieşi ceva?

Buună întrebare!

În timp ce le chien bien dormant a la Tarcău, alţii n-au somn pe la Iaşi de grija lui.

Oare ce angoase le tulbură liniştea?

Ce măreţe fapte de arme se mai pregătesc să înfăptuiască şi le stă chienu-n drum?

Cred că încep să înţeleg …

Este numai … dorul, dorul fierbinte şi arzător.

Ochii care nu se văd, se uită.

Şi la stânga, şi la dreapta şi în spate.

Numai în faţă nu, din păcate.

Si le chien dormant, laissez-lui dormir!

2010-11-28T10:33:00.003+02:00

A trecut mai bine de jumătate de an de când am plecat din fruntea organizaţiei PDL Iaşi.

Am pretenţia că am făcut acest pas cu demnitate, în discreţie şi protejând la maximum imaginea partidului.

Am luat totul în mine.

Cred că nu-şi închipuie cineva să fi fost foarte simplu pentru sufletul meu, ca şi pentru mulţi colegi care mi-au fost cu onestitate aproape în cei aproape şase ani.

Dar am înţeles, acceptând asta şi în străfundurile mele, că partidul doreşte să încerce şi alt drum la Iaşi, măcar pentru a da satisfacţie grupului de parlamentari, nerabdatori să preia cât mai curând puterea totală în organizaţie.

Puteam foarte bine să trec „în opoziţie internă” şi să fac acel joc distructiv pe care mi l-au aplicat şi mie alţii, cu vârf şi îndesat.

Nu am făcut-o.

Am ales să nu las loc la nici un fel de ambiguităţi, aşa că, după alte trei luni, am optat definitiv pentru cariera de funcţionar public guvernamental, ieşind practic din politică.

Mai mult decât atât, mi-am impus să dispar aproape total şi fizic din Iaşi, lăsând noua echipă de conducere a se fi aşezat la butoane fără nici un deranj, fie şi închipuit, din partea mea.

Aşa se face că aţi putut vedea alături de mine, pe blog, cum este primăvara la Tarcău, cum vine vara la Tarcău, cum trece vara la Tarcău, cum se instalează toamna la Tarcău şi cum se aşează prima zăpadă peste satul meu.

Subliminal, toţi cei interesaţi ar fi trebuit să primească mesajul refugiului meu plin de bunăvoinţă, menit să lase partidului liniştea necesară schimbării.

Cu preţul disconfortului meu personal, generat de distanţa faţă de casă, faţă de mare parte a familiei, faţă de prieteni şi, de ce nu, faţă de acei colegi din partid care şi acum mai speră că nu am făcut acest pas definitiv.

Nu-mi pot ascunde dezamăgirea să constat că, în tot acest timp, în locul unei adevărate explozii de efervescenţă politică a organizaţiei (scăpată, nu-i aşa, de „factorul de blocaj”) cea mai persistentă preocupare a noului leadership, în afara canibalismului intern, a rămas stereotipul lamentărilor şi imputaţiilor legate de Dan Cârlan.

Un adevărat blocaj psihic colectiv, în care inspiraţia prezentului şi proiecţia viitorului sunt substituite de obsesia complexului faţă de trecut.

..................................................................

Cu siguranţă că nu aş fi scris aceste rânduri dacă nu apărea, în aceste zile, un nou episod din acest serial.

Şi, de data asta, chiar sunt obligat să mă apăr!

O anumită scrisoare anonimă a circulat recent pe mailurile presei, cu ţintă la una din persoanele din fruntea organizaţiei.

Mă lasă rece şi conţinutul şi scopul şi finalitatea acesteia.

Mă irită la maxim, în schimb, încercarea grăbită a unora de a mă implica în acest nou episod de canibalism intern, ba încă şi cu conotaţii relative la închipuite planuri de revenire în frunte pe care le-aş avea.

Fie prin „bârfe” pe canale publice partizane unora din pretendenţii la preşedinţia organizaţiei, fie prin discuţii private, dar bine direcţionate pentru a crea percepţii solide în partid, se acreditează insistent teza că „sigur e Dan Cârlan în spate, numai el putea să aibă o aşa elaborată argumentaţie juridică, plus că e interesat să bage dihonia în partid”.

Am obţinut e-mailul cu pricina încercând şi eu să înţeleg cine este autorul.

Adresa de expediţie, ca şi urmele electronice ataşate mesajului, nu mă ajută, cel puţin pe mine. Poate „alţii” au mijloace mai perfecţionate de a identifica ID-uri şi alte asemenea.

Scrisoarea propriu-zisă însă (fişierul word) trădează cu sublimă eleganţă urma autorului documentului: amprenta digitală a computerului pe care a fost scrisă anonima. Documentul a fost scris pe un computer al cărui sistem de operare a fost botezat la instalare „PHT”. Orice alt document scris pe acest computer poartă în „properties” aceeaşi amprentă a autorului.

Nu am găsit încă prin arhiva mea un document cu aceeaşi amprentă, dar mai caut.

Cer şi ajutorul colegilor mei din partid, sau oricărui alt internaut norocos, să căutăm indiciul „PHT” prin propriile calculatoare, pe fişiere primite de aiurea.

E simplu – facem clic dreapta pe iconiţa oricărui fişier word arhivat în calculator, apoi căutăm în properties/details. In dreptul câmpului „Author” este indicată amprenta digitala a sistemului de operare de pe computerul care a creat documentul – numele cu care şi l-a botezat proprietarul la instalare.

Fireşte că veţi căuta doar printre fişierele primite de la terţi şi nu în toate cele compuse de dv, întrucât acestea din urmă poartă întotdeauna propria dv amprentă digitală.

Dacă găsiţi ceva, cotcodăciţi, că faceţi o faptă bună!

...........................................................

Francezii au o vorbă: „si le chien dormant, laissez lui dormir!”.

În adaptare românească, „nu sâcâi câinele care doarme, că poate face urât!”.

Le recomand călduros prietenilor mei să aprecieze frumuseţile Tarcăului şi să mă lase să dorm.

E mai bine pentru toată lumea!

Prima zapada la Tarcau

2010-11-27T12:07:00.006+02:00

Enigmatic si cuminte.

2010-11-05T19:07:00.003+02:00

A murit Adrian Păunescu.

Un spirit puternic.

Am fost colegi de Senat patru ani.

Şi a fost printre puţinii senatori din PSD faţă de care, pur şi simplu, nu am putut simţi acea idioată percepţie de “bad man din oficiu”, la care te obligă apartenenţa politică.

Probabil pentru că l-am venerat în adolescenţă şi tinereţe.

Tot aşa cum l-am urât prosteşte mai târziu, când m-am lasat manipulat de toate atacurile murdare pe care sunt datori să le trăiască oamenii puternici.

Şi tot aşa cum am ajuns să-i recunosc din nou valoarea, când maturitatea mi-a dat de înţeles că spiritul său este mult deasupra noastră.

Aşadar, am fost colegi de Senat, iertată fie-mi impoliteţea de a mă pretinde coleg lui.

……………………….

Una dintre cele mai greţoase secţiuni din agenda Senatului se petrece lunea şi se numeşte “declaraţii politice”.

Luni, de la trei la patru jumate.

Acolo unde, după ce roboţeii politici scriu cu o săptămână înainte tot felul de inepţii savante, le citesc apoi plini de morgă în plen.

În prezenţa altor 15 – 20 de colegi, veniţi pentru nimic altceva decât să-şi aştepte rândul să citească cutremurătoarele lor declaraţii politice.

Şi în prezenţa camerelor de luat vederi, atârnate singurele pe trepied, în timp ce până şi operatorii sunt plecaţi plictisiţi la cafea.

După care, statistica de pe site va marca o nouă realizare majoră a mandatului de ales al poporului, din categoria “n-sprezece declaraţii politice în plen, etc, etc …”

Ei bine, din două în două săptămâni, absolut întotdeauna la final, ieşea la tribună Adrian Păunescu.

Inutil să spun că fără nici un text scris sau alte asemenea.

Ţinea câte un discurs absolut sclipitor, plin de conţinut, cu o multitudine de subiecte total diferite, peste care trecea într-un asemenea fel încât nici nu simţeai unde te afli. Parcă la cenaclu.

Se făcea de cinci jumate şi nimeni nu avea curajul, de la prezidiu, să-i spuna, ca oricăruia dintre toţi ceilalţi, “domnule senator cutărică, mai aveţi un minut…”

O experienţă fabuloasă.

Dumnezeu să-l ierte!

………………………………..

Pentru mine, cel mai cutremurător poem al lui Adrian Păunescu rămâne “Rugă pentru părinţi”.

O atât de profundă explicare a trecerii noastre vremelnice prin viaţă nu cred că a mai reuşit cineva să o facă atât de bine, pe înţelesul tuturor.

Enigmatic şi cuminte, a plecat.

Fie-i ţărâna uşoară!

..............................

Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei, mă duc şi eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.

A venit toamna pe Tarcau ...

2010-10-23T19:07:00.007+03:00

... fara intrigi si cu frumusetea inegalabila a adevarului din ea.
Totul e vremelnic ...

Am dreptate sa nu ma mai uit la TV de un an

2010-10-20T16:58:00.003+03:00

A trecut, pe negandite, un an de cand am evadat din captivitatea privitului la televizor.

Ajunsesem isterizat de dusmaneala din talk-showurile politice si din cauza manipularilor permanente pe care le vedeam pe posturile de stiri, cu mintea celui care le intelege din prima.

Aseara am sarbatorit aniversarea, alegand sa ma uit 30 de minute la o dezbatere politica.

Sa vad daca mai rezist, cum ma mai simt, etc.

Sau, daca nu cumva s-au schimbat intre timp conditiile de mediu televizat.

Subiectul sufocant - "Guvernul baga 80 de milioane in primariile PDL, bani pentru scoli",

"Cine imparte, parte-si face", etc.

Azi am luat monitorul oficial si lista alocatiilor pentru judetul Iasi.

Ce am constatat:

Circa 29% din banii alocati judetului merg la Primaria Municipiului Iasi.

Ii dau deoparte, pentru ca diferitele scoli de gandire se vor contrazice - ba ca se bucura primarul Gheorghe Nichita, ba ca de fapt sunt scoli in colegii cu parlamentari PDL.

Dupa mine, criteriul politic se aplica ordonatorului de credit, adica sunt bani la PSD.

Restul sumei se imparte 18% la primari PDL si 53% la primari PSD si PNL, adica un sfert la PDL si trei sferturi la PSD-PNL.

Una peste alta, oricum as lua-o, doar 18% din banii pentru scoli merg, in judetul Iasi, la primariile conduse de PDL.

Prin urmare, raman in greva in continuare, fiindca am toate motivele sa nu ma las manipulat.

Ma simt mult mai linistit asa ...

Trăim, chiar dacă îmbătrânim!

2010-09-05T15:03:00.002+03:00

De mâine, îmi încep oficial activitatea în funcţia de Director General al Autorităţii pentru Inundaţii şi Managementul Apei - AIMA.

Structură înfiinţată în Ministerul Mediului încă de la sfârşitul lunii iulie, cu circa 6o de salariaţi la pornire şi care funcţionează în acelaşi sediu cu Ministerul.

În săptămâna care a trecut, am susţinut şi promovat concursul organizat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, iar joi s-a semnat ordinul de numire în funcţie.

Este un nou început, dar şi o opţiune plină de încărcătură pentru mine.

După contactul cu administraţia publică în micul parlament local (consiliul municipal) a urmat etapa parlamentară – controlul executivului de la distanţă, din exterior.

Apoi, un an şi jumătate de ministeriat ca demnitar – implicare directă în executiv, din interior, dar pe funcţie politică, de coordonare a structurilor executive. Un fel de pilot din dreapta şoferului.

Acum este momentul trecerii la volan, preluarea directă şi nemijlocită a comenzilor şi responsabilităţilor de conducere a structurii executive - funcţionar public de conducere la nivel guvernamental.

Moment care presupune şi o altă schimbare în ceea ce mă priveşte, adică trecerea din zona politică în zona pur administrativă, a funcţiei publice. O opţiune pe care am cântărit-o mult, dar am asumat-o fără ezitare.

De aici şi decizia clară de a nu mai candida pentru funcţii de conducere în partid, la nici un nivel.

Voi duce la capăt mandatul de simplu membru în Comisia de Organizare şi Desfăşurare a Alegerilor din PDL Iaşi, calitate în care am datoria să veghez la respectarea statutului şi a procedurilor în cursul viitoarelor alegeri interne, dar nu voi mai accepta funcţii de conducere de natură politică.

Voi renunţa la funcţia aleasa de secretar executiv din Biroul Permanent Naţional Lărgit al PDL.

Voi rămâne, în schimb, membru al partidului meu, ataşat acestuia şi colegilor lângă care am muncit atâţia ani cu bună credinţă, făcând în continuare tot ce ştim noi mai bine ca să consolidăm munca de până acum, dar şi să apărăm structurile profunde ale organizaţiei în faţa oricărei încercări arbitrarii de demolare.

Organizaţia PDL Iaşi va rămâne a membrilor săi şi nu a diverselor grupuri de interese, din interior sau exterior, care încearca de vreo doi ani să o domine.

Devenind de curând mai bătrân cu un an, mi-am invitat aseară cei mai apropiaţi colegi din partid să ne bucurăm împreună, prilej cu care le-am spus deschis aceste lucruri care ne leagă şi ne unesc.

Mulţumesc celor 130 de colegi care au fost alături de mine în această seară, pentru sentimentul solid de solidaritate pe care l-am avut cu toţii.

Trăim, chiar dacă îmbătrânim!

Dati--mi anul inapoi!

2010-08-24T13:07:00.002+03:00

Multumesc tuturor celor care m-au felicitat de ziua mea, ori au amintit de postarile mele pe blog in diverse medii de comunicare.
Am un singur of, in conditiile in care un an din viata este din ce in ce mai scump de la o varsta incolo.
Buna parte din referiri mentioneaza ca mi-am aniversat cei 50 de ani.
Cu grija care ma caracterizeaza cand scriu orice, eu am anuntat ca tocmai dau sa incep cel de-al 50-lea an al vietii.
Dupa cum, la nastere, incepem primul an al vietii, tot asa, cand implinim 49, il incepem pe cel jubiliar, al 50-lea.
Prin urmare, cine m-a pacalit de un an sa mi-l dea urgent inapoi!
Numai bine tuturor!

Pentru prietenii mei ...

2010-08-22T09:21:00.015+03:00

... nu a existat nici o indoiala - locul in care voi petrece ziua mea nu poate fi decat satul natal, Brates, pe Valea Tarcaului.

Doar fraierii au pus botul si au inceput sa caute pe google hotelurile de 7 stele, cu Burj al Arab in frunte.

Asadar, un week - end senzational, in Neamt.

O excursie de o zi la ... stana Bobeica, la vreo 14 km de satul meu.

Un loc aflat, ca si Mont Blancul, la intersectia a trei zari.

Nu trei tari (Franta, Elvetia si Italia) ci trei judete - Neamt, Bacau si Harghita.

Nu pot descrie frumusetea acestei zile, salbaticia locurilor, linistea si puritatea lor.

Pana nu ai fost la o stana din varful muntelui nu ai inteles esenta vietii pe pamant.

Asadar, am pornit dimineata la drum, mai intai cu masina si apoi pe jos.

Cu provizii la traista, dar si cu gandul la bunatatile ce ne asteapta acolo.

Nu are rost sa o mai lungesc - o zi memorabila, in care toata echipa (familia si prietenii apropiati, impreuna cu Marius, nascuti amandoi in aceeasi zi, si de ani si ani de zile impreuna de ziua noastra) ne-am simtit extraordinar.

Prin amabilitatea primarului de Tarcau, Lulu Gaina, cu care am fost coleg de clasa in gimnaziu, un om fascinat de frumusetea comunei lui si impreuna cu care nu ne lasam pana nu aducem Tarcaul in randul destinatiilor tutistice de referinta ale zonei.

Sa lasam pozele, alese aiurea, sa vorbeasca pentru noi.

Asadar, minunatii munti ai Tarcaului, luati la pas marunt...

Astia-s galbiori.

Bureti de padure cu care nu poti gresi.

Iata ce frumos infratesc copacii...

Asta-i ienupar, despre care ati invatat la scoala.

Inteapa un pic, dar din fructele lui se aromeaza ginul.

Acolo, departe, este stana noastra.

Bun venit la vila Maritza.

Acolo, inauntru, o frumoasa scrofita asteapta sa nasca godacii.

Eu il caut pe taica-meu.

Nu stiu unde a disparut.

Ziceau oile la colt ca are treaba in ceaunul cu unt, fiindca au venit unii in vizita.

Gatul golas, sabia nu-l taie.

Nu va uitati la mine ca sunt mititica.

Am gura mare si garsoniera personala.

De care sunt tare fudula.

Ce te uiti asa la mine?

Fa si tu asa, pooti?!?

Oof, doamne, si cat ma chinui sa-l invat cum sa se poarte...

Eu sunt Janica.

Sunt shmeker, am piercing.

Dar ma bazez.

Se pune cineva cu mine?

Baciul Nelu, gazda noastra.

In stanga, primarul nostru.

Eu sunt Ionela.

Cand o sa fiu mare, nu ma fac bacitza, pentru ca merg la scoala.

Sunt deja in clasa a doua.

Astea sunt Ele.

Rotile de cas.

Stau la dospit, sa se zvante.

Nu vreti sa stiti ce bune sunt.

Iar asta este urda la scurs.

Pregatim mamaliga...

A urmat, azi, o minunata plimbare cu catamaranul pe lacul Bicaz.

Cu un peisaj greu de descris.

Si cu Ceahlaul dominand de la inaltimea lui totul in jur.

Alina, copilul meu.

In fine, vreu sa vedeti si voi: asta vad eu, in fiecare dimineata, de pe terasa de la Brates.

Aici este gradina in care am crescut primii 7 ani din viata.

Tot aici voi trai si ultimii ani, cati ori fi ei...

Bradutii aceia i-am plantat acum 45 de ani, impreuna cu tanti Erji, verisoara mea, acum in varsta de 84 de ani. Eram un pusti de cativa anisori.

Un ultim amanunt - stelele.

Sunt o multime, acolo la stana, si oriunde la Tarcau, noaptea pe cer.

Si sunt adevarate!!

Si a venit ziua mea

2010-08-21T09:19:00.003+03:00

Mai am cateva ore si incep cel de-al 50 - lea an al vietii.
O ocazie asa de speciala merita o sarbatoare speciala.
Prin urmare, fara nici un fel de retinere sau falsa modestie, va spun ca mi-am ales o destinatie de exceptie.
O locatie cu mai mult de 6 stele, in care au ajuns foarte putini romani si, probabil, niciun iesean.
Doar pentru prietenii mei care urmaresc blogul, voi posta curand si cateva poze, sa ne bucuram impreuna, si sa le multumesc pentru ca exista.
Best regards!

O experienta fabuloasa!

2010-07-13T16:37:00.003+03:00

Pe 9 ianuarie 2009, am primit de la premierul Emil Boc vestea cea frumoasa, ca mi-a semnat numirea in functia de secretar de stat la Mediu.

Un inceput de drum, sub semnul vremelniciei, de care n-am uitat niciodata.

Este randul meu acum sa-i raspund premierului, tot personal, dupa o experienta fabuloasa, intr-un moment greu al echipei guvernamentale.

Jumatate dintre noi trebuie sa plecam din functie, din solidaritate cu toti romanii afectati de constrangerile crizei.

Este chiar un moment de solidaritate, atat din partea celor care raman, cat si din partea celor care pleaca.

Am fost bucuros la numire, nu pot fi suparat pe nimeni la finalul mandatului.

Numai in pielea premierului sa nu fii in aceste momente!

Trebuie sa multumesc pentru incredere tuturor celor care m-au sustinut ca sa ajung in aceasta pozitie, celor care m-au sustinut in timpul mandatului, precum si celor care au crezut pana in ultima clipa ca nu e finalul.

Dupa cum trebuie sa multumesc si grupului celor patru colegi parlamentari de Iasi care s-au straduit, tot pana in ultima clipa, sa fie altfel.

Cand castigi, habar n-ai ce-ai pierdut.

Cand pierzi, nici nu stii ce-ai castigat!

Nu

2010-05-30T10:13:00.002+03:00

Un coleg de partid, consilier local, a initiat o petitie on-line impotriva altui coleg de partid, care ar fi fost "numit in functie de conducere de catre persoane care refuza sa-si asume deschis si transparent decizia".

Colegul nostru a procedat total incorect si contrar oricarei reguli de buna credinta fata de partid.

Nu sunt de acord cu aceasta initiativa a sa, al carei scop este doar decredibilizarea publica a organizatiei si a deciziilor luate pana acum in conducerea partidului.

Persoanele care au luat decizia criticata poarta un nume de structura colegiala de conducere a partidului - Biroul Permanent National.

Iar decizia respectiva are si ea un nume (nr. 8) si a fost transmisa catre organizatie in scris, semnata de presedintele partidului. Adica transparent si asumat.

De asemenea, NU sunt de acord sa fie folosite numele noastre, ale pedelistilor din Iasi, pe post de petitionari, in tot felul de mesaje plasate in petitia cu pricina, cu scopul vadit de a se crea suplimentar confuzie si disconfort.

De fapt, lucrurile sunt cu mult mai simple decat par, iar adevarata motivatie a acestui demers tine, din pacate, de cu totul alte frustrari, ale cu totul altor persoane decat cele care le exprima public.

In ceea ce ma priveste, nu as fi iesit public cu aceasta problema, daca nu mi-ar fi fost folosit numele acolo, intre "semnatarii" petitiei.

Pentru ca pozitia mea, asumata deschis si transparent este chiar cea de mai sus.

Carlan versus Romania

2010-04-21T19:53:00.004+03:00

Asadar mai stim si sa castigam.

Victima? Ditamai statul roman, al carui cetatean sunt.

Pe 20 aprilie Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg a pronuntat sentinta finala in procesul Carlan versus Romania.

In 2002, dupa ce am parcurs toate etapele justitiei romanesti, am fost condamnat pentru calomnie, intr-un proces cu domnul Simirad, la o amenda penala de 10 milioane lei plus daune morale de 60 milioane.

Condamnarea a fost inscrisa in cazierul personal.

Am deschis atunci lungul drum al confruntarii cu statul roman, apreciind ca mi-au fost incalcate drepturile fundamentale, garantate prin Conventia drepturilor omului si libertatilor fundamentale.

Am reclamat faptul ca instanta romana nu mi-a acceptat sa prezint probe in proces, in sprijinul declaratiilor considerate calomniatoare si nici nu mi s-a acceptat prezumtia libertatii de exprimare ca libertate fundamentala.

Nu am cerut despagubiri.

Dupa 8 ani, CEDO mi-a dat castig de cauza, condamnand Romania pentru incalcarea drepturilor fundamentale garantate de Conventie.

Aceasta sentinta obliga statul roman sa-mi repare prejudiciul (nu numai) moral si sa stearga din cazierul meu condamnarea cu amenda penala.

Asadar, la Strasbourg nu m-am judecat cu domnul Simirad, ci cu statul roman.

Sentinta CEDO nu ne spune cine a avut dreptate acum 8 ani (Simirad sau Carlan) si nici nu ne spune daca probele pe care instanta nu mi le-a acceptat atunci ar fi fost bune sau rele.

Intre noi doi, Carlan si Simirad, lucrurile raman ca si pana acum.

Sentinta CEDO spune, in schimb, un alt lucru absolut clar: Romania a incalcat drepturile fundamentale ale cetateanului sau, Dan Carlan, prin modul defectuos in care a fost acesta judecat.

Prin urmare, chiar daca au trecut 8 ani, intre noi doi, Carlan si Romania, lucrurile nu vor mai fi niciodata ca si pana acum!

Carcotasii de Bahlui

2010-04-09T09:21:00.004+03:00

Am tot respectul din lume pentru ideea de opozitie.

Eu insumi am crescut politic in aceasta stare de spirit.

Niciodata, insa, nu am facut opozitie pentru a distruge proiecte ci am sacrificat de multe ori din propriul capital politic pentru a sprijini ideile generoase ale adversarilor politici.

In ultimii ani, presa a fost doldora de reprosuri la adresa administratiei locale, pentru starea deplorabila a Bahluiului.

Viata m-a adus in pozitia de a putea rezolva definitiv aceasta rana.

Si am pornit la drum in cel mai concret mod cu putinta.

Moment in care, spre stupoarea mea, au aparut brusc si carcotasii de Bahlui.

Un distins editorialist, gazduit intr-o institutie media locala de forta, trece periodic (nu zic chenzinal) pe la un apropiat prieten politic, vecin de-al meu.

Dupa care, uita deschiderile de pagina de acum un an (in care se plangea prohodul Bahluiului mizerabil) si ma face de nemernic pe acest proiect (adica, iaca na ce ne mai lipsea - regularizarea Bahluiului, cand Iasul e in criza...).

Un distins medic si universitar, fost politician, are niste frustrari cu caracter personal in privinta mea. Foarte normal, face parte din viata.

Numai ca, in plin expozeu legat de probleme medicale de nivel national, ce proiect credeti ca-l incurca? Bahluiul, ati ghicit!

Cum ca Iasul "duduie" de industrie si tocmai ar avea nevoie de transport naval pe Bahlui, in timp ce domnia sa are nevoie de turism medical la Iasi.

Mi se pare ca unii dintre noi au uitat de ce-au venit, ca sa zic asa.

Eu ma ocup de ape, prin urmare treaba mea e Bahluiul.

Fara a fi in concurenta cu nici un alt proiect.

Si nu pentru transport naval ci pentru curatenie si agrement civilizat.

In privinta turismului medical, simpla amintire a ideii de turism (chiar daca doar medical) ma face sa ma intreb cat de atractiv poate fi Iasul cu o garla infecta si insalubra care-l taie in doua chiar prin centru...

Si, ca sa nu uitam peste unul-doi-trei ani de unde am plecat (sau de ce am venit, ca sa zic asa) postez aici spre vesnica amintire imaginea Bahluiului de azi, in Podu Ros:

- noroi si zeama tulbure la 300 m de centrul istoric al Iasului

- chestia aia neagra si lunga din glod este o "alee pietonala de promenada pe malul Bahluiului"

- iar asta, ladies and gentlemen, este "dotare de agrement, cu banci pentru odihna pe marginea apei"

Prin urmare, tuturor carcotasilor de Bahlui le spun ca voi persevera in greseala de a crede ca e bine ceea ce ne-am apucat de facut.

Si chiar vom face.

Cine a furat Bahluiul?!?

2010-02-23T21:23:00.002+02:00

Domnul Nichita este suparat.
Dan Carlan si Constantin Simirad i-ar fi furat proiectul (ideea) amenajarii Bahluiului.

Oare este vreunul dintre noi, vietuitorii de azi, inventatorul acestor idei?

Ma indoiesc sincer si suntem ridicoli daca ne ciorovaim pe acest subiect!

Sa vedem ce spune istoria.
Prin amabilitatea domnului arhitect (iesean de origine) Bogdan Radu Herovanu aflam urmatoarele:

Planuri de regularizare a cursului Bahluiului au existat încă din secolul al XVIII-lea. În raportul lui König din 18 februarie 1785, se propunea "(...) realizarea unui canal navigabil care va trece prin Iaşi".
Într-un raport din anul 1787, contele Alexandre d’Hauterive, secretarul personal al domnitorului Alexandru Ipsilanti, a catalogat acest proiect ca fiind lipsit de eficienţă: "(...) Ce alt s-ar putea trimite din Iaşi decât noroi?"
Chiar dacă ideea a fost abandonată, ea a fost reluată în articolul 158 din Regulamentul Organic
(1832) când s-a prevăzut că "Siretul şi Prutul (...) trebuie a se curăţi şi a se face mai îndemânatic pentru plutirea sau pentru a se face canaluri de comunicaţie, de pildă unirea Siretului cu Prutul prin râul Bahlui, care ar fi de mare folos şi pentru comercia capitalei".
Ca urmare a tăierii pădurilor aflate pe malurile sale, dar şi a zăgăzuirii apelor de către proprietarii de moşii care au amenajat iazuri, debitul Bahluiul a scăzut, astfel încât "dispuet şi cu ape turbure, trist ajunge în faţa cetăţenilor capitalei, în o stare vrednică a reclama a lor compătimire" (Gazeta de Moldavia, 13 august 1851 - Bahluiul)
În anul 1862, ca urmare a mutării capitalei Principatelor Unite de la Iaşi la Bucureşti, omul politic moldovean Mihail Kogălniceanu cerea compensaţii economice pentru fosta capitală a Moldovei, între care şi realizarea canalului navigabil Bahlui-Prut, prin care Iaşul să devină "port-franc"
În jurul anului 1880, lângă podul de cale ferată de pe linia Iaşi-Ungheni (1874), într-o baltoacă lărgită de viituri care era din vechime scăldătoarea târgului, ieşeanul Gafencu a amenajat gherete şi bufete, transformând zona în Băile Bahluiului. Fete în costume de baie, cu pantalonaşi treisferturi, îmbiau pe turişti cu cafele şi bere rece.
Între anii 1911-1913 s-a efectuat o rectificare a albiei Bahluiului în zona municipiului Iaşi. Ca urmare a topirii zăpezilor din perioada de iarnă sau a ploilor torenţiale din perioada de vară, Bahluiul ieşea din matcă şi inunda partea de jos a oraşului (până la Fabrica de Ţigarete şi la Gara Iaşi), transformând-o într-o mlaştină. Nu existau diguri de protecţie care să elimine pericolul de inundaţii.
În anii '60-'70 ai secolului al XX-lea, sub coordonarea primarului Ioan Manciuc, s-au efectuat lucrări de regularizare a albiei râului Bahlui, ca urmare a inundaţiilor care ameninţau municipiul Iaşi (în special cartierele Dacia, Alexandru cel Bun sau Mircea cel Bătrân). S-au construit cu acest prilej diguri de protecţie. Realizarea acestor lucrări a presupus amenajarea a 13 lucrări hidrotehnice complexe (apărare contra inundaţiilor, irigaţii, piscicultură, alimentări cu apă industrială).
În anii '80 ai secolului al XX-lea, specialiştii Ministerului Mediului au elaborat un proiect de transformare a Bahluiului în râu navigabil, dar acesta a fost abandonat de conducerea de atunci a ţării, nefiind considerat o prioritate. Proiectul prevedea îndreptarea cursului sinuos al Bahluiului între localitatea Leţcani şi municipiul Iaşi, în zona străzii Cicoarei, prin crearea unui canal Leţcani-Iaşi, prin care să se redea municipalităţii câteva zeci de hectare de teren pentru dezvoltarea unor proiecte investiţionale
Ca urmare a faptului că nu s-a efectuat timp de aproape 40 de ani nici o lucrare de decolmatare şi igienizare a râului, iar întreprinderile industriale din judeţ au deversat substanţe poluante în apă (în principal azotaţi şi fosfaţi), Bahluiul a devenit un râu poluat.
Pe lângă acestea, unii cetăţeni ai municipiului Iaşi au aruncat deşeuri în albia acestuia (în special în zonele periferice) afectând grav starea acestuia.

Ce nu scria in scrisoarea mea deschisa catre PNL

2010-02-20T10:01:00.004+02:00

Nu am obiceiul să intru în polemici pe blog.
Am apreciat blogul drept un instrument foarte util pentru a-mi prezenta public poziţiile sau gândurile, fără a interacţiona neapărat cu alte bloguri.
Fac azi o excepţie, uşor de înţeles.
Îi mulţumesc lui Marius Dangă pentru că tocmai a dat curs invitaţiei mele – a deschis dezbaterea legată de o guvernare locală de centru-dreapta, asumată transparent de PDL şi PNL.
Fireşte, invitaţia pe care tocmai am lansat-o strânge în spate pe mulţi lideri ai PNL Iaşi.
De aceea, înţeleg prima reacţie – gestul lui Dan Cârlan ar fi chiar o piedică a acestei alianţe!!
Ca şi cum, pe căi neştiute, toată suflarea liderilor PNL era gata pregătită sufleteşte să facă acest pas, când ... hopa, scrisoarea de invitaţie, o mare jignire publică...
Nu-i nici pe departe aşa.
Probabil că doare lărgirea cercului de dezbatere a acestei teme, trecerea cu ea în palierele doi şi trei ale PNL, iminenţa unei discuţii deschise şi frontale pe acest subiect, în faţa „poporului liberal” cum spune Marius, într-un moment special, când nu-i prea poţi refuza „poporului” doleanţele – alegerile interne.
Să nu credem cumva că am ales întâmplător acest moment.
Un mandat clar pentru o alianţă PDL-PNL, dat prin votul „poporului liberal”, ar reprezenta pentru toată lumea o garanţie a stabilităţii.
O garanţie că nu ne schimbăm opinia cu 5 minute înainte de şedinţă.
O garanţie că nu se mai întâmplă ceea ce s-a întîmplat în septembrie.
Atunci când onoarea şi cuvântul domnului Simirad (apărătorul ferm al vicepreşedintelui PNL Chirilă, pe simplul motiv al respectării înţelegerii făcute de PNL cu domnia sa cu un an în urmă) a fost răsplătită, la o negociere de noapte, prin înlocuirea înţelegerii PDL – PNL cu un troc PNL – PSD.
Cu asta am răspuns ultimei nedumeriri a domnului Dangă – după ce am intrat în acea şedinţă CJ din septembrie alături de PNL, pentru a susţine împreună pe vicele Chirilă, şi am ieşit din şedinţă fără vicepreşedintele PDL, pe cine ar fi normal să-l eliberăm din funcţie mai întâi şi pe cine să păstrăm, dintre actualii doi vicepreşedinţi?
A doua chestiune – invitaţie publică sau instituţională?
Marius Dangă ştie, cu siguranţă, că de aproape o lună discutăm această chestiune la nivelul unora dintre liderii PNL Iaşi, după cum ştie şi de ce am oprit, în ultimul moment, eliberarea din funcţie a vicelui Chirilă, la ultima şedinţă CJ – pentru a da şansa acestei dezvoltări politice.
Prin urmare, este vorba de mult mai mult decât un simplu gest public, printr-o scrisoare.
Numai că, tot în acest timp, dezvoltarea politică merge bine mersi pe cealaltă linie (PNL – PSD), cu accente vizibile de troc şi nu de acord politic transparent.
Prin urmare, dragă Marius, după tatonările de care şi tu ştii, este timpul să luăm o decizie fermă şi transparentă.

Şi, nu te supăra, dacă invoci o abordare instituţională, te rog să consideri foarte simplu că, după contacte la nivel de oameni, am lansat public un document oficial, instituţional, cu antet de partid şi semnat de preşedintele organizaţiei judeţene PDL.
Acum, pe bloguri, doar îl comentăm.
Închei cu a treia problemă – vizitele de curtoazie la aleşii locali PNL.
Nimic nu este mai important pentru un primar decât să fie ajutat de cineva să-şi îndeplinească proiectele pentru comunitatea care l-a ales.
Am ales, aproape în egală măsură cu ai noştri, să sprijinim şi primarii PNL, pentru a da satisfacţie indirectă alegătorilor acestora – aţi ghicit, de centru dreapta!
Când vizitele noastre de curtoazie la ei, ca şi ale lor la noi, sunt mai dese şi eficiente decât ale propriilor lideri, asta poate ridica un semn de întrebare, dar nu înspre PDL.
Deocamdată, dacă îi număraţi la sedintele PNL, nu vă ies lipsă la apel, prin urmare nu sunt motive de reproş.
Doar eventuala gelozie că li se întâmplă şi lor proiecte utile comunităţii locale, proiecte în care avem şi noi un merit.
Ca să fie clar, însă, scrisoarea mea li se adresează şi lor, sau – mai ales lor!
E timpul, pentru toată lumea, să despărţim grâul de neghină, priorităţile strategice de cele mărunte, interesele comunităţii de cele de grup sau personale.
Noi dorim să o facem asumat şi transparent, împreună cu PNL.
Şi la CJ, şi la Primărie.
Dacă nu se poate, ne-om descurca şi singuri, căci Dumnezeu e mare...
Asta scrie, defapt, în scrisoarea mea deschisă!

P.S. Exista, intr-adevar, o asemanare cu turul doi de la Primarie.

Si atunci, a doua zi dupa turul intai, l-am rugat pe domnul Fenechiu, direct si personal, sa vina langa PDL in turul doi, pentru a-l sustine pe domnul Oprea.

Raspunsul, tot direct si personal - este cu desavarsire exclus, il vom sprijini pe Nichita.

Dupa care, m-am adresat direct electoratului liberal, membrilor si simpatizantilor PNL, cerandu-le direct votul.

Inca mai calculez la teoria domnului Danga - aceasta scrisoare l-ar fi ajutat pe Nichita.

Deocamdata nu-mi iese!

Apropo, Marius, tu pe cine oi fi votat in turul doi la Primarie?!?

Invit PNL Iasi la o guvernare locala de centru dreapta

2010-02-19T18:05:00.000+02:00

Stimaţi membri şi simpatizanţi ai PNL Iaşi,
Stimaţi lideri de azi sau de mâine ai naţional – liberalilor ieşeni,

în alegerile locale din iunie 2008, electoratul ieşean ne-a creditat pe noi, democrat – liberalii şi naţional – liberalii, cu 60% din numărul de locuri din Consiliul Judeţean, respectiv Consiliul Municipal Iaşi.
Acesta a fost un mandat clar pentru o guvernare locală de centru – dreapta, asigurată printr-o majoritate asumată de PD-L şi PNL în cele două consilii.
Oferta noastră în acest sens a fost refuzată atunci, în 2008, de către PNL.
În momentul de faţă, PNL Iaşi preferă o alianţă netransparentă cu PSD în Consiliul Municipal, la dispoziţia primarului Gheorghe Nichita, în timp ce acelaşi tip de alianţă se manifestă şi la Consiliul Judeţean dar cu accente de ostilitate la adresa Preşedintelui Constantin Simirad.
În Consiliul Judeţean, Partidul Democrat – Liberal este partenerul ferm şi necondiţionat al Preşedintelui Simirad, având datoria de a-i oferi acestuia în sprijin o majoritate stabilă şi coerentă, pentru sprijinirea proiectelor majore ale Iaşului.
Există deja, şi nu este un secret de o bună bucată de timp, un grup important de consilieri judeţeni din cadrul PSD şi PNL, care se vor alătura la vot grupului PDL, pentru a determina alegerea unui vicepreşedinte PDL pentru Consiliul Judeţean, chiar şi fără voia partidelor lor.
Opţiunea acestor colegi este determinată în mod simplu şi clar de convingerea că proiectele judeţului vor fi substanţial sprijinite prin prezenţa lângă Preşedintele CJ a unui reprezentant al grupului politic fidel acestuia, respectiv prin implicarea directă a partidului de guvernământ.
Nu este un secret, de asemenea, faptul că, în urma discuţiilor exploratorii cu o parte din liderii liberali, am amânat această decizie în precedenta şedinţă a Consiliului Judeţean, cu scopul clar de a da şansa ultimă unui dialog cu şi în PNL, în ideea constituirii acestei majorităţi transparente şi asumate, atât în CJ cât şi în Consiliul Municipal.
Consider că apropiatele conferinţe de alegeri interne din PNL Iaşi, atât la municipiu cât şi la judeţ, reprezintă o oportunitate exclusivă pentru dezbaterea în PNL a acestei oferte de colaborare, cu luarea unei decizii tranşante.
Vă invit aşadar, stimaţi lideri şi simpli delegaţi la conferinţele PNL, să determinaţi adoptarea unei decizii politice strategice pentru PNL Iaşi – majorităţi asumate transparent împreună cu PD-L, în CJ şi CLM, pentru o guvernare locală de centru – dreapta la Iaşi.

Volga alba si bicicleta neagra

2010-02-09T19:43:00.003+02:00

O ştire, şocantă pentru mine, a apărut azi în media locală – Ministerul Mediului a abandonat proiectul deşeurilor de la Iaşi!

Şocantă prin neadevărul ei flagrant.

Ministerul Mediului a oferit Iaşului, pe vremea Sulfinei Barbu, o cofinanţare uriaşă, din bugetul propriu, pentru depozitul ecologic de gunoi de la Ţuţora şi închiderea (adică vindecarea din punct de vedere ecologic) vechii vărsători de la Tomeşti.

Vă amintiţi, este situaţia celebrei pierderi de către Iaşi a fondurilor nerambursabile ISPA, datorită neglijenţei Primăriei Iaşi, în 2005 (au făcut proiectul dar nu aveau terenul).

Aşadar, a venit Ministerul Mediului şi a oferit 75% din bani, pentru a se face, totuşi proiectul.

După doi ani minunaţi pierduţi de primărie fără să pornească investiţia, aceasta a început, greoi.

A trecut timpul, a venit criza, bugetul este tot mai strâmt iar nevoile tot mai mari.

Cu toate acestea, am asigurat anul trecut 150 miliarde proiectului de la Iaşi.

În situaţia actuală ar mai trebui, însă, cam 2-3 ani.

În proiect sunt două obiective – construcţia nouă (prima celulă a depozitului ecologic) şi închiderea celui vechi. Aceasta din urmă costă în jur de 4 milioane de euro, din care 3 milioane de la bugetul propriu al Mediului şi un milion de la Primărie.

Ce ar trebui să finanţăm mai întâi - construcţia nouă, sau închiderea celei vechi?

Dacă mergem cu construcţia nouă, vindecarea Tomeştiului aşteaptă încă doi ani.

Dacă vindecăm Tomeştiul mai întâi, stăm cu construcţia nouă.

Iată de ce căutăm soluţii.

Pentru că mă interesează.

În paralel, la minister avansăm cu pregătirea proiectului de finanţare pentru POS Mediu (nerambursabil) tot pentru investiţii legate de deşeurile Iaşului.

S-a pornit la drum cu o bugetare estimată preliminar (şi rezervată Iaşului) de 34,5 milioane euro nerambursabili.

Se constată, în urma detalierii studiilor de fezabilitate, că necesarul pentru obiectivele propuse e mai mic - spre 32 milioane. În această situaţie, contractul se va încheia pe suma exactă, “pierzând” aproape 3 milioane euro din rezervarea iniţială.

Exact cât trebuie să pună Ministerul Mediului, în celălalt proiect, pentru Tomeşti, din banii noştri.

Cred că v-aţi prins deja, nu-i aşa?

Intervenim din mers, facem lobby, schimbăm soluţii şi includem şi vindecarea Tomeştiului pe fondurile nerambursabile, valorificând bugetul rezervat iniţial.

Ca urmare, încă din toamnă aceasta intră în execuţie.

Adică nu ne mai doare capul la care secţiune să dăm prioritate, ambele fiind în finanţare simultan.

Iată cum, în media locală, Iaşului nu i s-ar fi dat ci i s-ar fi luat finanţarea.

Exact ca în celebra poveste a tovarăşului Boris Ivanovici, cu bicicleta neagră şi Volga albă…

Te asteptam la constructie, Tudore!

2010-02-01T20:00:00.004+02:00

Deputatul independent Tudor Ciuhodaru a anuntat azi, in plenul Camerei Deputatilor, ca alege sa activeze in grupul parlamentar al PDL.

Potrivit Regulamentului Camerei, un deputat devenit independent prin demisia dintr-un partid (si, implicit, din acel grup parlamentar) are dreptul sa se afilieze oricarui alt grup parlamentar dintre cele existente.

Este o prevedere care apara dreptul deputatului demisionar sa se bucure de infrastructura si logistica unui grup parlamentar, pentru a-si desfasura in bune conditii activitatea.

In acelasi timp, afilierea la un grup parlamentar poate fi un bun prilej de apropiere si chiar inscriere in partidul respectiv.

Chiar daca Tudor a negat vehement in 11 ianuarie (cand a demisionat din PSD) orice intentie de inscriere in PDL, si chiar daca nu am avut chiar nici o discutie in acest sens cu el, dupa acel moment, cred ca nimic nu este imposibil.

Echipa PDL Iasi a fost si este deschisa neconditionat oricui doreste sa-si aduca aportul la constructia organizatiei si la sustinerea multiplelor proiecte pe care aceasta le-a generat in decursul timpului.

De aceea, cred ca Tudor poate fi binevenit la o astfel de constructie, daca va simti in timp ca acest lucru se potriveste cu aspiratiile si convingerile lui.

Un lucru trebuie sa fie clar, in schimb, inca din prima secunda: proiectele majore pe care organizatia noastra le-a creat in acesti ani (si ma refer aici punctual la Institutul Regional de Oncologie si la SMURD) sunt absolut ne-negociabile!

O spun aici si acum, deschis, din prima, chiar eu, ca sa auda nemijlocit toti cei interesati, fie ca vorbim de corpul medical din Iasi, fie ca vorbim de cei peste 5200 de bolnavi de cancer inca vii, aflati in evidentele Clinicii de Oncologie Sf. Spiridon, fie ca vorbim despre cei 5,5 milioane de moldoveni carora ni se poate intampla oricand sa aflam vestea cea distrugatoare - cancerul a venit si in familia noastra!

La fel de clar, insa, am certitudinea ca se poate da satisfactie deplina ambelor echipe medicale de exceptie pe care le are Iasul (urgentistii si oncologii) prin coexistenta lor atat cat va fi nevoie in noua cladire din Copou, partajata sub cupola integratoare a Consortiului format din Institutul de Oncologie si Spitalul de Urgente.

Pentru asta, este nevoie de pragmatism, de atitudine pozitiva si constructiva, de toleranta si de eliminarea orgoliilor personale.

De aceea si fac primul pas, spunand simplu - Tudore, te asteptam la constructie, pentru binele tuturor pacientilor care au nevoie de ajutor!

Viaţa, înainte şi dincolo de moarte…

2010-01-25T19:18:00.003+02:00

A fost 24 Ianuarie.

E 25 ianuarie.

Astăzi, tatăl meu ar fi avut dreptul să împlinească 75 de ani.

N-a fost să fie.

A fumat o viaţă.

Acum vreo 8 ani, s-a lăsat.

Primăvara trecută, pedeapsa l-a ajuns din urmă.

Cancerul de plămâni.

I-am rămas dator şi lui cu Spitalul de Oncologie.

Mai bine mai târziu, decât niciodată.

……………………………………………………

Iaşul este îngheţat.

Dealul Buciumului, la fel.

Parcă-i mort, dar parcă-i viu!

Te uiţi la frumuseţea de gheaţă şi-ţi spui că există viaţă şi dincolo de moarte.

……………………………………………………

Viermii cred că singurul lucru care contează este moartea, din care se hrănesc.

Dumnezeu a crezut contrariul.

De aceea, a creat omul.

Ca să vadă frumuseţea, să se bucure de ea şi să o împartă cu alţi oameni.

Unii oameni parcă sunt viermi.

Ei cred că singurul lucru care contează este moartea.

Să se hrănească din ea.

Pe alţi oameni, Dumnezeu nu-i lasă să moară.

Nu pentru că i-ar mânca viermii.

Ci pentru că sunt datori să vadă frumuseţea, să se bucure de ea şi să o împartă cu alţi oameni.

Martori că, înainte de moarte, este viaţa…

E pacat sa nu descarci pozele.

Numai asa se vede cu adevarat viata din ele...

Struguri dulci pentru Iasi

2010-01-10T01:27:00.006+02:00

Azi-noapte, tarziu, comisia de buget a aprobat bugetul sanatatii.

Unul dintre strugurii cei mai dulci pentru Iasi, in bugetul pe 2010, il reprezinta cei peste 450 de miliarde lei vechi alocati in acest an proiectului Institutului Regional de Oncologie, aflat la final de drum.

Se termina cladirea pana in primavara si apoi se achizitioneaza toate dotarile plus echipamentele medicale.

Diferenta finala de 430 miliarde la achizitiile de echipamente din acest an se asigura in 2011, potrivit programului bugetar multianual.

Impreuna cu Vasile Cepoi, am avut saptamana aceasta o discutie cu proaspatul Ministru al Sanatatii, Atila Czeke, despre Institutul Regional de Oncologie.

Este absolut remarcabila determinarea acestuia de a finaliza obiectivul cat mai curand.

Dovada faptul ca a acceptat din prima alocarea, pentru spitalul din Iasi, a unei sume ce inseamna aproape totul din capitolul respectiv al bugetului ministerului.

Premiul pe care il va primi este pe masura - va fi, probabil, ministrul care va taia panglica inaugurala a unui asezamant la care se munceste de doua decenii...

Anul acesta va fi unul de implinire pentru acest proiect atat de asteptat de bolnavii de cancer din Moldova.

Fisa de buget pentru SF Autostrada

2010-01-10T01:16:00.003+02:00

Pentru a risipi indoielile din unele comentarii pe forumuri (spre exemplu aici) atasez mai jos fisa obiectivului de investitii din bugetul Ministerului Transporturilor si Infrastructurii, cu cele 20,8 milioane ron pentru studii de prefezabilitate si fezabilitate.
Cvasitotalitatea acestei sume este alocata pentru pozitia "Investitii agenti economici cu capital de stat", in speta Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale, din care se acopera si contractul recent incheiat pentru autostrada Iasi - Targu Mures.
Pozitia explicita a obiectivului nu apare in bugetul MTI ci apare in lista de investitii a Companiei, anexa la bugetul acesteia, adoptat prin HG dupa bugetul de stat.
Bugetul MTI a fost adoptat in seara asta de comisia buget - finante, in forma de mai jos.

Lacrimi de crocodil pentru autostrada

2010-01-09T16:48:00.001+02:00

Distinşii noştri colegi liberali (Relu, Cristi şi Varujan) ne-au facut astăzi să plângem.

De mila autostrăzii Iaşi – Târgu Mureş, părăsite şi de guvern şi de PDL şi de români şi de maghiari, într-o conspiraţie universală a dezinteresului.
Cel puţin aşa rezultă din comunicatul de presă de după respingerea în comisie a unui amendament la legea bugetului de stat.
Cuprinşi de nevoia de afirmare a interesului pentru infrastructura din Iaşi, Moldova, România, Europa şi Calea Lactee, domnii parlamentari liberali au scris unul din cele 6.500 de amendamente de şicanare a bugetului, cerând bani în plus pentru Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, la capitolul pentru studii de prefezabilitate şi fezabilitate, cu destinaţia „Autostrada Iaşi Târgu Mureş”.
Mai precis, lângă cei 20,8 milioane RON deja prevăzuţi în bugetul ministerului respectiv, cu această destinaţie, colegii liberali solicită încă 20 milioane.
Respingerea amendamentului înseamnă, dacă ne luăm după comunicatul de presă al domnului Fenechiu, că a fost abandonat proiectul autostrăzii Est-Vest, că PDL şi UDMR se opun acestuia, etc, etc.
În realitate, spre ştiinţa distinşilor parlamentari ieşeni, stăm aşa:
• După cum a promis la Iaşi ministrul Radu Berceanu, licitaţia pentru studiul de fezabilitate al autostrăzii s-a finalizat, iar contractele au şi fost încheiate.
• Termenul de execuţie al studiului de fezabilitate (un an de la încheierea contractelor) presupune finalizarea acestuia în acest an – 2010.
• Valoarea datorată de minister pentru acest proiect (circa 4 milioane RON) este pe deplin asigurată în bugetul alocat pe 2010 cu această destinaţie.
Aşadar, după liberali, Bugetul pe 2010 al guvernului PDL nu e bun.
Pentru că PNL preferă guvernării de dreapta concubinajul cu stânga.
Şi atunci, fireşte, strugurii sunt acri...

Tort cu biscuiti

2009-12-31T20:21:00.002+02:00

Deserturile copilariei noastre de la Tarcau au avut cateva vedete incontestabile.
Alaturi de fragii cu smantana, clatitele cu branza, papanasii fierti cu crema de smanatana si scortisoara, la loc de cinste a ramas tortul de biscuiti.
De regula, mama il facea de doua ori pe an: o data la sarbatorile de iarna si o data pentru 22 august, de ziua mea.
Imi aduc aminte tortul de cand am implinit 7 ani, a fost unul special.
Era in 21 august 1968.
Stateam motanel langa mama, in timp ce freca untul pentru crema.
A doua zi aveam cativa prichindei invitati la bairam si eram nerabdator.
La radio, Ceausescu era la apogeul sau politic, cuvantand la marea adunare populara din Bucuresti, in care protesta impotriva interventiei rusilor din Cehoslovacia.
Sa nu credeti ca intelegeam ceva.
Pur si simplu ma incarcam din ingrijorarea febrila a mamei, concentrata in cateva cuvinte tematoare - "doamne, daca vin rusii?!?".
Cata incarcatura trebuie sa fi avut aceasta ingrijorare, in sufletul unei femei care avea in spate memoria celor 5 ani de lagar petrecuti la rusi, din '44 pana in '49...
Nu intelegeam nimic din politica internationala, dar eram sigur de un lucru - ar putea sa vina rusii (ce-or fi astia?) si parea sa nu fie tocmai de bine.
Usor de inteles ca intrebarea ce mi-a iesit din gura combina toate interesele zilei - "mamica, dar daca vin rusii, or sa ne manance tortul?!?"
Au trecut anii.
De cate ori am timp, de sarbatori imi ofer placerea de a face un tort de biscuiti.
Am reusit si in seara asta si sunt foarte fudul.
Daca sunteti curiosi, va ofer mai jos reteta.
Este foarte usor, dar am o conditie drastica - respectati totul intocmai!
Asadar:
- doua pachete de biscuiti dreptunghiulari "Petit Beurre" a cate 800 g bucata. Evident ca pe vremea mamii erau biscuitii vrac, de 9 lei/kg, dar acum astia-s cei mai potriviti.
- 1,5 litri lapte
- 150 g cacao "Van Houten" sau similara, cat mai neagra
- 3 pachete de unt. Obligatoriu "Unt de masa" romanesc. Orice alta marca este gresit!
- 600 g zahar, preferabil pudra.
- 300 g nuca macinata
- esenta de vanilie si de rom
Intr-un lighean de plastic incapator se rup biscuitii.
Daca e marca recomandata, se sfarma singuri numai cat i-ai strans in mana.
Nu trebuie nici pisati, nici intregi.
Adica e bine sa avem si sfaramatura, dar si bucati.
Pudra de cacao se dizolva in lapte (defapt turnam lapte cald, cate putin, peste cacao si amestecam sa nu se faca cocoloase, pana facem o crema pe care o dizolvam cu tot laptele) si se adauga zaharul pudra.
Se dizolva totul la cald.
Adaugam esenta de vanilie si de rom, in lapte, fara a exagera.
Nuca macinata se amesteca cu biscuitii sfaramati si apoi desertam laptele cu cacao deasupra.
Amestecam totul sa se omogenizeze.
Dam un sfert de ora la rece, sa se mai intareasca si apoi asezam totul pe farfuria de tort.
Separat, untul care a stat la cald este molcut.
Intr-un castron il amestecam cu zahar pudra si cacao dupa gust.
Cu cat mai multa cacao, cu atat e mai gustos.
Este crema cu care acoperim tortul.
O intindem cu cutitul si o netezim de jur imprejur.
Pentru ca nu suntem artisti, nu va iesi perfect nivelat la aspect.
De aceea, presaram putina nuca macinata pe deasupra si arata impecabil.
Dam la rece sa se intareasca toata afacerea.
Dureaza mai putin de facut decat a durat sa scriu.
Daca nu va place ... nu mai faceti a doua oara.
Dar nu cred!
Pofta buna si la multi ani!

Cine nu vine cu noi, ramane in mileniul doi!

2009-12-31T15:15:00.002+02:00

Se implinesc azi 10 ani de la primul Revelion in strada al iesenilor.

Va mai aduceti aminte?

Cam in jurul lui 20 decembrie 1999, la o banala conferinta de presa de final de an, Septimiu Sarateanu (pe atunci jurnalist la Monitorul - Ziarul de Iasi de mai tarziu) adresa un repros general administratiei iesene: vine anul 2000, peste tot se marcheaza evenimentul, numai la Iasi nu se intampla nimic...

Pe atunci inca cu par pe cap, mustacios, tanar si nelinistit consilier municipal, am acceptat provocarea si am pornit la drum.

Am propus organizarea primului revelion in strada la Iasi.

Cum primaria se opunea vehement initiativei (eram atunci in meciuri grele cu domnul Simirad), am incropit un nucleu de initiativa numit pompos "Millenium", format de fapt din Dan Carlan, Florin Hozoc (pe atunci purtator de cuvant al lui Vladimir Tanasoiu, presedintele CJ) si ... brandul CJ, pe care Vova ne-a permis sa-l folosim ca organizator.

Presa locala a simtit miza emotionala si s-a solidarizat cu noi, acceptand in bloc sa devina parteneri media ai evenimentului.

A fost o prima victorie psihologica - nu mai eram singuri.

Popularizarea intensa a actiunii, vreme de o saptamana, era o conditie cheie pentru reusita.

Primarul a facut o jumatate de pas inapoi, dar nu a acceptat sa se implice, sub motiv ca "modelul occidental al revelionului in strada este unul fals, acolo numai emigrantii participa la asa ceva".

Mai ramanea de rezolvat chestiunea cheltuielilor, deloc mici.

Comitetul de initiativa si-a pus obrazul la bataie si a apelat la sponsori, luand la mana oamenii de afaceri mai rasariti din Iasi, care au cuplat destul de bine. Am strans in jur de 100 de milioane de lei, din cele 280 la care estimam bugetul de cheltuieli.

Restul am fost nevoit sa-l acopar din buzunarul propriu, pe seama modestei afaceri cu textile pe care o aveam. Si nu era deloc putin la vremea aceea.

Au fost 10 zile de cosmar, in care ne-am sacrificat sarbatorile de iarna ale familiilor si ne-am ocupat de cele mai diverse probleme organizatorice, descoperind roata din mers.

Neavand bani pentru un eveniment grandios, singura sansa era aceea de a gasi carligul cu care sa scoatem iesenii in strada. Restul venea de la sine.

In definitiv, reusita insemna cat mai multa lume la un loc, cu bucuria comuna de numara ultimele secunde ale mileniului (asta aparent - defapt ultimele secunde ale mileniului au fost la finele lui 2000, cu adevarat ultimul an al mileniului doi).

Am imaginat asadar cateva lucruri care speram sa aduca lumea in strada:

- in primul rand artificiile, banalizate acum, dar extrem de ravnite la acea vreme

- un concert cu ceva nume sonore, multe din ele locale

- "Bere gratis" la toata lumea - de fapt o trupa muzicala aflata abia la inceput de drum.

- ecrane cu videoproiectie, pentru a vedea ce se intampla in lume

- 2.000 de sticle de sampanie oferite de organizatori

- sloganul evenimentului (provocator cum scrie la carte) - "Cine nu vine cu noi, ramane in mileniul doi!"

Daca acum gasesti dintr-o pocnitura de degete 10 firme gata sa-ti organizeze un foc de artificii savant, atunci a fost un adevarat act de eroism.

O echipa inimoasa de pirotehnisti de la pompierii ieseni si-au asumat aceasta sarcina.

Nu tu materiale din import, gata pregatite de utilizare, ca acum.

Imaginati-va in ajun de Craciun, cand fabricile erau inchise, sa cumperi materiale pirotehnice de la Orastie, tuburi din polietilena de inalta densitate de la Oradea (pentru tunurile lansatoare) si sa incropesti artificiile manual. O adevarata aventura.

Iar meciul cu primaria continua - se interzice cu desavarsire distribuirea de sampanie si bere de catre organizatori, sub amenintarea de dosare penale!

Daca tot era CJ citat ca organizator, Vladimir Tanasoiu trebuia sa-si asume oficial intreaga raspundere pentru tot ce s-ar fi intamplat in acea noapte.

Am depasit si acest impiediment, Vova a semnat "asumarea raspunderii" si am trecut mai departe.

S-a apropiat momentul zero.

Acum, dupa 10 ani, am perfect limpede in minte cele doua cosmaruri pe care le aveam in febra pregatirilor (la propriu, chiar asta visam in noptile dinaintea revelionului, zvarcolindu-ma in pat):

- in primul fel de cosmar, toate problemele organizatorice erau rezolvate, ajungeam la miezul noptii si eram in strada ... doar eu cu Florin si cateva zeci de rataciti. Un esec usturator...

- in al doilea fel de cosmar, Piata Palatului era arhiplina, venea secunda zero si ... artificiile nu se aprindeau! Lumea incepea sa huiduie, totul era un fiasco cu mii de martori dezamagiti.

Am ajuns in dupa-masa de 31 decembrie 1999, cu noduri in gat.

Atunci, in premiera, televiziunile au inceput sa transmita, de la orele pranzului, revelionul rotativ de pe mapamond, din ora in ora, asa cum vedem si azi - Australia, Orientul, etc. intrand in anul de gratie 2000, cu artificii si zeci sau sute de mii de oameni bucurandu-se in strada.

Efectul psihologic a fost miraculos.

Spoturile noastre de pe televiziunile locale, poate banale toata saptamana, au capatat deodata un sens aproape dramatic - "Hai la Revelionul in strada. Cine nu vine cu noi, ramane in mileniul doi!"

Sigur sunt subiectiv, si-mi dau lacrimile de emotie si acum. Dar sunt gata sa pun ramasag ca nu a fost vreodata alta sarbatoare in Piata Palatului, care sa fi adunat atata lume ca in acea noapte de vis pentru noi.

La 12 fara un sfert, nu numai ca Piata Palatului era ghiftuita, dar bulevardul Stefan cel Mare s-a infundat prin dreptul Mitropoliei iar lateral multimea se rarea abia in dreptul hotelului Moldova.

Afland ca ni se interzice sa dam sampanie, lumea a venit cu sticle si pahare de acasa, intr-o solidarizare la bucurie cum rar am vazut.

Restul e doar o poveste.

In definitiv nu ceea ce am organizat noi acolo a fost frumosul serii, ci chiar dansii, zecile de mii de oameni care chiar au dorit sa fie impreuna, undeva, in acea noapte simbolica a Anului Nou 2000.

Noi doar i-am pacalit ca facem ceva grandios, ca sa-i scoatem din casa.

Am incalcat interdictia si au aparut pe jos, prin multime, din anonimat, cutiile cu cele 2000 de sampanii Muscat Otonel de Bucium, am trecut cu bine si momentul in care Berea Gratis nu curgea ci doar canta, dupa cum am vazut si amaratele noastre de artificii aprinzandu-se si dandu-ne impresia ca chiar este o noapte mirifica.

A fost una dintre cele mai frumoase reusite din viata mea.

Eram doar doi tineri cu draci, aflati in lupta cu sistemul si care am reusit sa punem in miscare inima si sufletul a zeci de mii de ieseni.

Oricate alte proiecte consistente si valoroase om fi facut sau om mai face, nu cred sa mai fie vreunul care sa cantareasca in bucurie colectiva atata cat a cantarit primul revelion in strada al Iasului. Devenit, de atunci, un bun obicei al comunitatii locale...

Am un singur regret - nu mai am nici un fel de marturii ale evenimentului de atunci.

Daca cineva are poze sau filmulete ale momentului, ar fi extraordinar sa le putem recupera pentru arhiva sentimentala.

Nu au ramas decat link-uri la trei articole ale Ziarului de Iasi, din saptamana de pregatire:

- Iasul se pregateste de primul revelion in strada

- Ultimele pregatiri pentru primul revelion in strada

- Discordia mileniului

Din pacate, articolul de dupa, in care se descrie cum a fost, nu se afla pe editia electronica a Ziarului...

Apropo, ce faceti diseara?!?

Tuvalu

2009-12-18T12:32:00.003+02:00

Simteam nevoia de a incepe postarile despre Copenhaga cu o prezentare succinta a fondului - ce e cu aceste schimbari climatice si ce putem face? Ce se vrea la Summit si care sunt factorii de blocaj?

Am tot intarziat, negasind usor cheia unei prezentari simple si fara prea multe date tehnice, greu comestibile.

Cred ca cea mai sugestiva introducere a temei este Tuvalu.

To be or not to be!

Una din cele mai emotionante declaratii politice la tribuna Conferintei ONU de la Copenhaga a fost cea a reprezentantului Tuvalu. Care a izbucnit in plans la microfon, la finalul discursului.

Mare parte din sala, indiferenta la mesajul unui pitic exotic, nu a inteles ce se intampla.

Doar o rumoare nedumerita - ce s-o fi intamplat?

Dupa cateva ore, a aparut in circulatie textul discursului si rumoarea nedumeririi s-a transformat in rumoarea materializarii mizei profunde a Summitului.

In esenta, mesajul a fost acesta: "Daca voi, statele lumii, nu faceti ceea ce trebuie acum, tara mea dispare de pe harta si populatia tarii mele va fi inghitita de ocean. Va rog, salvati tara mea!"

E usor sa gasiti detalii pe net, cu privire la micutul stat insular din Pacific.

Important este caracterul absolut material al crizei climatice, atunci cand intelegem ca o tara, fie ea si a treia cea mai mica din lume, respectiv un popor, la fel de apropape cel mai mic din lume, pot dispare de tot, daca nu ne schimbam fundamental comportamentul, la nivel global.

Daca nu limitam incalzirea globala la cel mult +2 grade Celsius, pe medie, fata de perioada preindustriala, Tuvalu va fi distrus de ocean, mai devreme sau mai tarziu.

Chiar in centrul complexului Bella Center, locul Summitului, un stand la fel de micut ca si proprietarul sau - Tuvalu.

Copenhaga

2009-12-15T16:38:00.002+02:00

A inceput, de ieri, la Copenhaga, segmentul high-level al COP15 - cea de a 15-a reuniune a Partilor semnatare a UNFCCC - Conferinta Cadru a Organizatiei Natiunilor Unite pentru Schimbarile Climatice.

Dupa prima saptamana de lucru, dedicata expertilor, in aceste zile s-a intrat in etapa negocierilor la nivel inalt.

Suntem aici, pe baricade, peste 40 de membri ai delegatiei Romaniei - reprezentanti ai ministerelor, ai parlamentului, experti, ONG-uri, etc.

Mi-am propus sa incerc a va transfera ceva din incarcatura si culoarea evenimentului de aici, prin intermediul blogului.

Avand mandatul de sef al delegatiei, nu voi putea veni cu multe detalii din zona de fond a activitatilor, rigorile comunicarii oficiale privind pozitia Romaniei fiind extrem de stranse.

Ne vom indrepta mai mult spre partea de atmosfera, ambianta si spre evenimentele care dau culoare Summitului.

O prima cifra - peste 30.000 de persoane acreditate ca participanti la Conferinta!

Copenhaga este in multe momente coplesita de anvergura logisticii pe care o are de pus in miscare pentru buna functionare a masinariei.

Presiunea publica este formidabila, fiind prezenti si o multime de militanti ai ONG-urilor, care cer un acord cu rezultate concrete si angajante in urma Conferintei.

Zilele de joi si vineri, ca si noaptea dintre ele, vor fi momentele de varf ale Conferintei, prin prezenta sefilor de stat si de guvern. Presedintele Traian Basescu va prelua conducerea delegatiei Romaniei si va participa la ceea ce toata lumea asteapta a fi un maraton diplomatic - finalizarea negocierilor si ajungerea la un acord istoric in privinta perioadei post - Kyoto.

Pana atunci, program noapte-noapte.

Inca nu am vazut Copenhaga pe lumina.

Plecam din hotel dimineata pe intuneric si ne intoarcem lejer dupa miezul noptii.

Nenumarate sectiuni si linii de discutii, formale sau informale, cu scopul de a elimina cat mai multe din variabile si ajungerea pe linia dreapta a negocierilor - conturarea unui acord care sa cuprinda toti actorii importanti din lume, cu angajamente ferme si tinte clare de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera.

Azi, spre exemplu, am avut trei reuniuni (formale sau informale) ale ministrilor mediului din UE. Scopul este coordonarea in interiorul UE, pentru o pozitie unica, de forta, a acesteia in raport cu ceilalti actori ai negocierilor.

O sa revin, cand mai am ferestre intre evenimente, cu o scurta descriere a ceea ce se intampla defapt aici, ce se doreste si spre ce ne indreptam, ca si cu orice amanunte interesante din ceea ce vedem in jurul nostru.

Norocul porcului, cand a-ncercat sa zboare

2009-11-05T16:41:00.003+02:00

Domnul Nichita a iesit azi la un atac incorect, cu o declaratie prin care ma acuza ca nu-mi fac datoria fata de ieseni la Ministerul Mediului.
Adica Primaria ar avea o datorie de 17 milioane la constructorul gropii de gunoi si Ministerul Mediului, prin Dan Carlan, nu-l ajuta.
Exact astazi si-a gasit domnul Nichita inspiratia de a ataca acest subiect!
Astazi, cand la capatul unei sedinte de trei ore am reusit sa obtin aprobarea finala a Ministerului Mediului pentru proiectul de reabilitare a Bahluiului!
270 de milioane de lei vor veni in urmatorii cativa ani pe acest proiect imens din judetul Iasi.
Cat inseamna 270 de milioane?
Mai mult decat toate impozitele si taxele locale platite de ieseni in 4 ani cat dureaza mandatul meu.
Cam 25 de ani-fotbal in conceptul bugetar al domnului Nichita.
Mai departe.
Strict pe problema gropii de gunoi de la Iasi, acest proiect este unul din cele 102 proiecte prin care Ministerul Mediului sustine, din bugetul sau, investitiile de mediu ale primariilor din intreaga tara.
In acest an, din 226 milioane platite de Ministerul Mediului celor 102 primarii din Romania, in judetul Iasi au ajuns 30, adica mai bine de 13%.
Din acestia, jumatate sunt la Primaria municipiului Iasi, iar cealalta jumatate la alte 5 primarii din judet, pentru lucrari de canalizare in mediu rural.
Cred ca domnul Nichita a fost foarte neinspirat azi.
A avut norocul porcului, cand a-ncercat sa zboare!

Un document confidential despre CET

2009-10-01T17:20:00.006+03:00

La nivel national, subiectul zilei este criza politica declansata de PSD.
La nivel local, in egala masura, criza priveste caldura, apa calda si CET-ul.
Dupa cateva diversiuni politice pe aceasta tema, am considerat necesar sa clarific lucrurile.
Un document confidential, din decembrie 2006, ne arata cum ar fi trebuit sa fie CET Iasi o poveste de succes.
Din pacate, CET Iasi a ramas doar o telenovela saptamanala, pe pielea uneori greu de spalat a iesenilor.
Explicatia detaliata si documentul respectiv sunt atasate mai jos.

Domnul Nichita are dreptate!

2009-09-29T16:08:00.002+03:00

Da, fara nici o indoiala, primarul Iasului are dreptate!

Este exclusiv un joc politic de imagine.

"Nu este normal ca un primar al unui oras de talia Iasului sa faca nenumarate interventii la Guvern, a carui datorie este sa asigure energia termica populatiei" - zice purtatorul lui de cuvant.

"Am vorbit cu ministrul Economiei, Adriean Videanu, pentru a rezolva aceasta problema. I-am spus ca nu se poate opri gazul. Mi-a promis ca va discuta si va fi reluata furnizarea gazului. Cu cine sa mai vorbesc? Sunt interesati doar de scandal politic" - zice el insusi.

"Primarul acuza jocuri politice in cazul gazului oprit de la CET" - titreaza ziarele.

Absolut de acord, este exclusiv un joc politic de imagine.

Pasarea pisicii in bratele guvernului, preluarea unor iluzorii beneficii de salvator.

Jocul politic de imagine are un singur actor - primarul.

Nu este normal ca primarul sa trebuiasca a vorbi saptamanal la guvern, pentru ca asta arata o situatie de criza a CET.

Criza CET nu se datoreaza nici RomGaz, nici ministrului Videanu si nici guvernului.

Criza CET dureaza de ani de zile, solutiile de rezolvare au fost ignorate sau amanate de catre primarie iar gaura s-a adancit.

Se implinesc in decembrie doi ani de cand americanii i-au propus primarului o solutie, pe banii lor, cu un program de 11 luni, la capatul caruia CET sa fie rentabil, caldura ieftina si problema combustibililor sa nu mai fie a primariei.

Acum, din cate aud, sub semnul colapsului, se va merge spre acea solutie, daca investitorii mai vor.

De ce acum si nu cu doi ani in urma?!?

Teza jocului politic al PDL ar sta in picioare daca nu am observa contradictia flagranta a enuntului: CET Iasi intra in impas, primarul apeleaza la Videanu si situatia se rezolva!! O data, de doua ori, de n ori!

Unde este atunci reaua vointa politica a guvernului?

Azerbaidjan

2009-09-28T21:11:00.003+03:00

Am participat azi la convorbirile oficiale bilaterale Romania - Azerbaidjan.

Ocazie cu care am semnat Memorandumul de colaborare intre ministerul mediului din Romania si ministerul omolog azer.

O foarte interesanta experienta, la nivelul cel mai inalt.

Doua state cu un nebanuit potential de dezvoltare a relatiilor economice bilaterale.

Numai daca ne gandim la proiectele majore din domeniul energetic...

Ecuatia santajului

2009-09-15T11:34:00.003+03:00

Domnul Fenechiu este oleacă disperat.

Nimic deosebit, aşa-i în politică, mai devreme sau mai târziu ni se întâmplă tuturor să trecem prin momente grele.

Ceea ce face diferenţa este tupeul.

Daca ai tupeu, zici orice şi te uiţi fudul în oglindă după aceea.

Duminica trecută, pe la 11 jumate, în conferinţă de presă, domnul Relu stabilea definitiv şi irevocabil cum că „Dan Cârlan nici nu este băgat în seamă la Ministerul Mediului, aşa că nu are cum să aducă bani pentru primarii din Iaşi.”

Peste două ore, află din presă că 16 primari de-ai domniei sale i-au cam întors spatele şi-l vor susţine pe Traian Băsescu.

Aşa că trebuia o ieşire rapidă din încurcătură, măcar la imagine.

Tupeul, oglinda şi zicerea: Dan Cârlan a şantajat primarii PNL, blocându-le fondurile pentru investiţii în infrastructura de mediu şi promiţându-le bani de la Ministerul Mediului.

Prin urmare, o să-i facem plângere la DNA şi va fi sfârşitul carierei politice pentru Dan Cârlan.

Uaaau!

Nici nu ştiu bine ce să fac - să mă bucur ce mare am ajuns în două ore, călare pe banii ministerului, sau să mă compătimesc pentru finalul nedrept de apropiat?!?

Mai bine, împreună cu dv, descriem ecuaţia şantajului.

Aşadar, se dau 35 de primari PNL în judeţul Iaşi.

Se ia una bucată Ministerul Mediului şi, cu bugetul acestuia în buzunare, se pleacă la şantaj, pentru racolare de primari liberali.

Sunt, în prezent, două tipuri de proiecte pentru care ministerul dă bani la primării - investiţii în canalizări şi proiecte din Fondul de Mediu, pentru parcuri si spaţii verzi.

Regula de bază a santajului este uşor de înteles: dacă semnezi pentru Băsescu primeşti bani, dacă nu semnezi pentru Băsescu ţi se blochează banii.

Corect?

Buun.

Batem din poartă în poartă, şantajăm, promitem, blocăm, dăm şi luăm, după care tragem linie.

Avem 16 victime ale şantajului, care susţin Basescu.

Avem 19 primari verticali, care n-au cedat nimic.

Să vedem cu ce s-a ales fiecare.

Din cei 16 susţinători Băsescu, doar 2 sunt în situaţia de a fi depus în acest an deconturi (cereri de fonduri din bugetul Ministerului Mediului) pentru lucrări la execuţia de canalizări.

În schimb, cel mai mare beneficiar de fonduri dintre comunele din Iaşi este comuna Mironeasa, chiar din colegiul domnului Fenechiu, care a primit cât ceilalţi la un loc - 21 miliarde, în 5 tranşe, ultimele chiar în iulie şi august. Fără ca doamna primar să fie semnatar de susţinere pentru Băsescu şi fără a-i fi blocat cineva plăţile.

Nu mai departe de acum trei săptămâni, am semnat la Târgu Frumos, în numele Ministerului Mediului, o convenţie de finanţare cu primăria liberală, pentru alte 21 miliarde.

Nici acest primar nu apare printre cei 16 santajaţi, deşi am alergat trei luni prin minister pentru proiectul dânsului şi am avut contractul în vârful peniţei.

Trecem la Fondul de Mediu, cu proiectele de parcuri şi spaţii verzi.

Hotărârea de aprobare a proiectelor câştigătoare la ultima sesiune este avizată şi urmează a fi adoptată de Guvern în foarte scurt timp.

Trei dintre primarii şantajaţi au ieşit păcăliţi - proiectele lor sunt respinse (Grajduri, Costuleni şi ... Mogoşeşti - Siret) chiar dacă ne susţin candidatul.

Sunt alte 6 (şase) proiecte câştigătoare cu primar liberal.

Dintre aceştia, 2 (doi) sunt sustinători Băsescu şi 4 (patru) nu.

Aceasta este ecuaţia şantajului meu: dacă socotim bine, după logica domnului Fenechiu, rezultă că şantajul a funcţionat pe invers: primeşti mai mult dacă te împotriveşti, decât dacă te laşi convins.

În realitate, lucrurile sunt extrem de simple.

Plecat de la guvernare, domnul Fenechiu a ignorat complet nevoile primarilor (cetăţenilor) din comunele liberale, astfel încât aceştia i-au întors spatele.

Pe vremea sa, ieşenii au fost de două categorii - categoria I şi categoria cu primar PDL. Aceştia din urmă au facut foamea doi ani de zile, cu binecuvantarea domnului Relu, neprimind nici cel mai mic ajutor, ba chiar fiind blocaţi pe faţă.

Pe vremea noastră, încă din februarie am intrat într-o comunicare onestă cu primarii liberali, ori de câte ori au simţit nevoia de sprijin. N-au fost puţine situaţiile în care aceştia mi-au spus că le este ruşine de modul în care au fost trataţi în trecut colegii lor primari PDL.

Din punctul meu de vedere, nu a existat primar liberal care să-mi ceară ajutorul şi să nu fie primit prietenos, deschis şi pozitiv.

Mulţi dintre ei au apreciat acest lucru şi a devenit firesc să ne gândim împreună la mizele politice din toamnă. Alţii au rămas ceea ce au fost şi colaborăm în continuare.

Primarii sunt oameni inteligenţi şi echilibraţi, cu un simţ politic foarte bine dezvoltat.

Nu le-a fost greu să înţeleagă că au de ales între un Preşedinte de centru-dreapta şi PSD.

Nu le-a fost greu să simtă că, pe centru-dreapta, Traian Băsescu este singura soluţie reală.

Alegere simpla - cine nu sustine Basescu, defapt sustine PSD.

În rest, orice altă explicaţie pentru gestul lor de susţinere a Preşedintelui reprezintă doar can-can.

Adevărata ecuaţie a şantajului este, însă, alta.

Poţi bănui un demnitar din PDL că presează sau tentează primarii liberali.

Dar iţi vine să crezi că un deputat PNL îşi şantajează proprii primari, cu ameninţarea că le va revoca mandatul folosind semnăturile pentru Băsescu?

Asta nu-i de DNA, ci de cascadorii râsului...

Derbedei iresponsabili

2009-08-14T15:29:00.002+03:00

Groaznicele accidente din ultimele trei zile (Loganul de la Letcani si microbuzul de la Scanteia) au socat din plin opinia publica.
Putini au observat, poate, efortul supraomenesc al echipajelor SMURD, pentru a salva ceea ce se mai putea din vietile accidentatilor.
Aveti imagini si filme pe toate site-urile.
Uitati-va cu atentie la munca gigantica a echipelor de descarcerare, a celor care taie fiare, rastoarna epavele metalice, smulg firisoare de viata dintre munti de tabla stalcita.
Imaginati-va apoi o ambulanta (salvare) clasica, cu o domnisoara doctor si o domnisoara asistenta, cu manutele firave in fata catastrofei.
Veti intelege astfel cu usurinta de ce a fost nevoie de separarea celor doua activitati medicale: asistenta medicala la domiciliu si interventia smurd in situatii de urgenta.
Tot respectul pentru corpul medical si al asistentilor de pe ambulantele salvarii - prezenta lor la domiciliul bolnavilor aduce mult bine in cele mai diverse situatii grele.
Toata admiratia pentru ingerii salvatori ai smurdului - sunt mereu acolo unde viata noastra este in pericol imediat, in situatii de catastrofa, accidente, calamitati, incendii, si multe alte cumpene teribile din viata de zi cu zi.
Tot dispretul pentru cei cativa iresponsabili derbedei politici care au crezut ca pot sa-si atinga interesele meschine, personale si de grup, distrugand un sistem pe care altii l-au construit cu sudoarea muncii si sacrificiului zilnic, intr-o viata ingemanata cu moartea.
Sa distruga, ca sa ramana ei stapani pe soarta unui sistem medical din care fac mai mult show si circ mediatic ieftin, cu suferinta altora.
Acestia n-ar merita decat ziua in care sa le raspunda ecoul "...lumea nu are nevoie de smurd!...lumea nu are nevoie de smurd!..."

Un suflet mare si o problema de parcurs

2009-07-29T17:02:00.003+03:00

Loredana este unul dintre jurnalistii ieseni cu suflet.
As spune chiar ca are un suflet mare.
Firea temperamentala o face uneori sa puna foc pe intamplari comune.
Spre exemplu, aceasta postare mai mult decat insufletita pe blogul personal.
Am avut, intr-adevar, o problema de parcurs: mi-a murit laptopul prin luna iunie si am pierdut baza de date cu e-mailurile jurnalistilor de Iasi.
Aveam un cap de mesaj cu circa 50 de adrese de mail, pe care il utilizam la orice zicere publica.
Cuprindea cam pe toata lumea, fiindca nu am mai avut de mult reclamatii.
Azi, m-am trezit, intre doua sedinte presante, ca am de trimis un comunicat de presa si nu am decat vreo 20 de adrese de jurnalisti, colectate de prin toate colturile noului computer.
M-am asigurat ca sunt printre ele reprezentate principalele institutii media din Iasi si i-am dat drumul asa, la ora 13, 53.
Mi-am zis ca va functiona solidaritatea de breasla si, spre exemplu, Florin Ghetau va dona informatia de pe mailul personal si spre redactia TeleM, dupa cum un editorialist de la Ziarul de Iasi va ajuta colegul sau de la stiri.
Ca am o relatie amicala cu Iulian Micu, nu-i nici un secret. Prin urmare si adresa lui era prin computerul meu, la pachet cu cele din singura expeditie a comunicatului de presa.
Cu siguranta insa, niciodata nu am acordat banuitul "monopol" agentiei lui de presa, dintr-un motiv foarte egoist: daca fac asa ceva, suficient de multe institutii media ar alege sa nu-mi mai publice opiniile, ceea ce este foarte enervant pentru un politician care vrea sa fie cat mai vizibil.
Nu stiu la ce ora o fi postat newsiasi materialele mele, dar cu siguranta ca s-a intamplat binisor dupa ora 13,53.
De amorul artei, rog jurnalistii care citesc aceasta postare sa se imparta in doua tabere:
-una vizibila, formata din cei care au primit mesajul meu expediat de la ora 13,53. Pe acestia ii rog sa puna un mic comentariu de confirmare - da, am primit comunicatul.
- una invizibila - cei care nu au primit comunicatul meu si de la care astept un mesaj e-mail, pe dan.carlan@mmediu.ro ca sa pot reconstrui baza mea de date cu jurnalistii de Iasi.

Regretabil

2009-07-16T07:37:00.004+03:00

O regretabila denaturare a adevarului a aparut azi intr-un editorial .

Spun denaturare pentru ca, in mod evident, tot ceea ce a spus Radu Berceanu la Iasi este atat de limpede, incat nu poate fi prezentat pe dos "din greseala", intr-un ziar de tinuta celui care gazduieste editorialul.

Nu cred sa fi fost vreun jurnalist participant la cele doua zile de activitati publice ale ministrului si care sa nu fi inteles corect urmatoarele:

- In privinta aeroportului, nu exista nici un fel de retinere a Ministerului Transporturilor, ci dimpotriva - Radu Berceanu a spus clar ca Iasul are toate argumentele pentru un proiect de succes.

Ce dovada mai buna trebuie, decat faptul ca ieri, la numai trei zile dupa vizita la Iasi, guvernul a aprobat proiectul de lege care rezolva cele 137 de hectare de teren necesare aeroportului?!?

Despre cat de bun este proiectul tehnic, asta-i alta poveste, si aici a fost o remarca privitoare la proiectantul respectiv (intamplator aflat cu Iasul la prima "experienta" de proiectare aeroportuara) si nu la proiectul in sine, ca obiectiv de dezvoltare.

Pentru toata lumea a fost limpede ca finantarea va fi obtinuta cel mai corect prin concesionarea intregului proiect (finantare, executie, operare pe termen de 30-40 de ani) si nu prin bani de la buget. Radu Beceanu a oferit explicit intregul sprijin de specialitate al ministerului, pentru pregatirea procedurilor, asistenta de specialitate si incheierea contractului de concesiune.

Aceasta solutie trebuia de mult promovata, daca n-ar fi fost la mijloc dorinta interesata a unora, in decursul timpului, ca prin alocarea putinilor bani de la buget sa dirijeze de fapt cine construieste si cine se bucura de avantaje. In cazul unui concesionar privat, este exclusiv treaba lui cu cine construieste pe banii sai, iar vanatorii de comisioane stau pe bara.

-prezent pe santierul in derulare al centurii ocolitoare, cu finantare de 400 de miliarde numai in acest an, de la Ministerul Transporturilor, Radu Berceanu a fost intrebat frontal si agresiv despre cele 4 benzi.

Ne aducem aminte, in campania electorala Tariceanu a vizitat campul (ca nu se lucrase inca nimic) si a enuntat manios ca nu se poate asa ceva, cum sa fie centura asta pe doua benzi si nu pe patru?!? Chit ca era un proiect la care specialistii au lucrat de trei ani si au analizat toate solutiile.

Raspunsul lui Radu Berceanu a fost urmatorul - "domnisoara, mai binele este de multe ori dusmanul binelui. Daca ar fi acum sa schimbam solutia, ar trebui sa oprim un an jumate lucrarile in teren, sa ne apucam iar de desene si studii, sa stam pe loc cu constructia si sa nu mai facem nimic concret. Dupa care sa ajungem la concluzia la care au ajuns specialistii si tura trecuta - traficul actual nu impune o centura cu 4 benzi, care sa lege doua drumuri nationale care au ele insele doua benzi. Invers ar fi problematic, o portiune ingusta intre doua tronsoane largi, acolo da, ar fi un dop. Traficul actual si pe termen mediu cere o solutie corecta de descongestionare a centrului si aceasta este in constructie, pe un profil de doua benzi (defapt exact la fel ca tronsonul Iasi - Targu Frumos). In etapa pe termen lung, dupa autostrada, fireste ca orasul extins va dezvolta un alt inel, exterior acestuia de acum, care sa iasa dincolo de Barnova direct in DN28, spre Vaslui.

-In fine, autostrada Iasi - Targu Mures. Radu Berceanu, primul ministru al transporturilor care a generat oficial proiectul autostrazii Iasului, in 2007, a declarat foarte clar ca in 2-3 saptamani sunt lansate procedurile pentru studiul de fezabilitate, unde sunt deja alocati bani. Aceasta este etapa cea mai importanta, care permite crearea documentului pe baza caruia se poate purta orice discutie legata de finantare (credit, buget, concesiune, etc).

Doar o retorica de doi lei ne poate face sa intrebam "de ce nu tragem prima lopata, de ce nu o concesionam?!", ca si cum am construi un cotet, eventual si fara autorizatie, ca nu se pune.

Din nou, ministrului i s-au scos din context declaratiile, prezentate incrucisat - cand s-a referit la traficul redus, Radu Berceanu raspundea la chestiunea concesiunii, a carei redeventa este imposibil de acoperit din taxe, prin urmare nu este atractiva pentru investitori privati.

Mai mult, ministrul a spus clar ca aceasta autostrada nu este una comerciala (precum Bucuresti - Brasov, ceruta de toti concesionarii pentru traficul intens) ci una sociala, ceruta de nevoia de dezvoltare a Regiunii de Nord-Est, cerinta care trebuie finantata indiferent de rentabilitatea comerciala imediata.

In fine, revenind la editorialul in sine, este regretabil faptul ca a aparut asa.

Eu unul inteleg foarte bine semnalul care mi se transmite, dar este regretabil sa amestecam acele motivatii (ele insele extrem de discutabile, daca nu eronate complet) cu un interes public atat de important pentru Iasi cum este infrastructura mare.

Un ministru care se preocupa atat de aproape de Iasi ar trebui atras si nu sictirit pe gratis, daca ne dorim cu adevarat sprijinul sau.

Sfarsit de etapa, inceput de etapa

2009-06-23T18:25:00.002+03:00

Departe de a fi un motiv de usurare, decizia de azi a Colegiului Director National al PDL marcheaza granita dintre doua etape.

Etapa incheiata ne aduce multe invataminte, noua, tuturor.

Nu cred ca este vreunul dintre noi care sa nu fi avut ceva de invatat in ultimele saptamani.

Nu este nici un castigator, nu este nici un invins.

Poate doar organizatia in sine, care iese din aceasta inclestare cu o responsabilitate majora dar si cu sansa de a se regasi in intregul sau.

Plus sprijinul deloc de neglijat a trei lideri marcanti ai partidului.

In ceea ce ma priveste, acum, dupa, sunt gata sa intind mana, sa recunosc ce am gresit si sa astept acelasi lucru de la colegii care m-au contestat.

De asemenea, sa le spun ca sunt primii de care partidul are nevoie in etapa care tocmai incepe, tot asa cum au si dansii nevoie de partid.

Daca exista ceva care sa ne adune pe toti la un loc, aceasta este miza campaniei prezidentiale de la toamna.

Multumim, Tudor!

2009-06-18T15:23:00.002+03:00

Au trecut 10 zile de la alegeri.

Inca din prima noapte, totul s-a concentrat pe analize, pe verdicte, pe imputatii sau asumari de merite.

Zile in sir, agenda publica sau cea interna de organizatie sunt acaparate de aceasta moara cu ciocanele care-si macina faina.

In tot acest vacarm, furati de joc, am uitat de un tanar admirabil.

Un tanar care ne-a onorat aducand CV-ul sau impresionant langa noi, un tanar care s-a implicat cu sinceritate si prospetime in campania electorala a partidului, desi era nou venit, pe o pozitie de sanse minime.

Un tanar care a girat cu calitatea persoanei sale tot demersul organizatiei noastre din aceasta campanie.

Sa ne oprim o secunda din judecata noastra cotidiana si sa observam ca iesim cu un castig indubitabil din aceste alegeri: echipa noastra este mai bogata cu un om de calitate!

Multumim, Tudor Luchian, pentru ca ai venit langa noi.

Multumim, Tudor Luchian, pentru entuziasmul implicarii intr-o campanie aparent fara sanse.

Multumim, Tudor Luchian, pentru ca, avandu-te cu noi, pe lista, pe scena sau pur si simplu pe strada, am fost mandri de echipa noastra.

Fii sigur ca ai ramas unul de-al nostru, ca partidul are nevoie abia de acum inainte de implicarea si expertiza ta si ca suntem mai buni avandu-te alaturi.

S-a stins din viata tatal meu.

2009-05-24T10:53:00.000+03:00

Azi noapte.
Dumnezeu sa-l odihneasca!

Au trecut doi ani

2009-05-12T23:45:00.005+03:00

13 mai 2007.

Cel mai mare miting politic de dupa revolutie, in Piata Unirii din Iasi.

Mitingul impotriva demiterii Presedintelui Traian Basescu.

Ist(e)ria parca se repeta.

Toate partidele, cu exceptia PDL, au o singura preocupare - demolarea lui Basescu.

Nu le aduce nimeni aminte de acel 78% din 19 mai 2007?

Imaginile merita descarcate, pentru rezolutia lor normala.

Unele detalii sunt fabuloase.

Radu Berceanu ne-a luat sau ne-a dat?!

2009-05-09T19:06:00.004+03:00

Un articol dureros a aparut azi in Ziarul de Iasi.
Din respect pentru acest ziar echilibrat, am transmis dreptul la replica numai redactorului sef si nu sub forma de comunicat de presa.
Sper sa primim cuvenita reparatie.
Pana atunci, macar pe blogul personal, adevarul meu.

Berceanu ne-a dat sau ne-a furat autostrada?!

1. Scurt istoric al proiectului „Autostrada Est – Vest”
Aproximativ doi ani, din 2004 până în 2006, agenda locală privind autostrada de Vest a fost acaparată de presiunile deputatului Relu Fenechiu, pentru varianta Budapesta – Baia Mare - Iaşi – Odessa, cu un traseu prin nordul extrem al ţării.
Această variantă era în totală contradicţie cu interesele UE şi, mai ales, cu interesul naţional românesc, fiind un atac direct la adresa Portului Constanţa, în favoarea intereselor oculte ucrainene, prin nesperata punere în valoare a portului Odessa şi prin scoaterea din circuitul internaţional de transport mărfuri a portului Constanţa.
În 21 septembrie 2006, am deblocat această situaţie, intrând în vigoare Legea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional, document iniţiat de Ministerul Transporturilor, proaspăt preluat la acea vreme de Radu Berceanu.
În noua formă a PATN, a fost legiferat, pentru prima dată, traseul unei autostrăzi Iaşi – Târgu Mureş, prin centrul Moldovei şi centrul Ardealului, cu legătură în linie dreaptă la Autostrada Transilvania.
Tot în această lege, imediat lângă Autostrada Est – Vest, figurează şi autostrada Craiova – Bucureşti (poziţiile 1.16 şi 1.17)
În baza acestei legi – cadru, care trasează principalele direcţii de dezvoltare a autostrăzilor din România, Radu Berceanu a elaborat în doar trei luni Programul de Autostrăzi al României, supus dezbaterii publice şi apoi aprobat în Guvern, pe 20 februarie 2007.
În acest Program, alături de cele două coridoare paneuropene (cu finanţare UE) şi de autostrada Bechtel (deja începută) prima prioritate enunţată a fost Autostrada Iaşi – Târgu Mureş !
Semnul priorităţii l-a constituit chiar lansarea imediată a procedurilor licitaţiei pentru studiul de prefezabilitate, licitaţie adjudecată în aprilie 2007, la doar două luni de la primirea aprobării Guvernului şi la o săptămână după ce Radu Berceanu a fost scos din guvern, alături de toţi miniştrii PD.
Au urmat aproape doi ani de guvernare PNL, în care s-a reuşit „marele succes” de a finaliza procedurile de aprobare a studiului de prefezabilitate în … septembrie 2008 (şi nu „prin 2007”). Atât şi nimic mai mult a fost contribuţia echipei domnului Fenechiu la realizarea efectivă a autostrăzii.
Astăzi, după doar patru luni de reluarea Ministerului Transporturilor de către Radu Berceanu, sunt în plină desfăşurare procedurile privind contractarea şi realizarea Studiului de Fezabilitate.
Traseul autostrăzii este împărţit în trei tronsoane, pentru accelerarea lucrului, în paralel: Tg. Mureş – Ditrău, Ditrău – Tg. Neamţ şi Tg. Neamţ – Ungheni.
Pentru fiecare din cele trei tronsoane este prevăzută finanţarea în bugetul pe 2009 al Companiei de Autostrăzi – în total 15 miliarde, numai pentru Studiile de Fezabilitate, care vor fi încheiate şi achitate integral în 2010.

2. Neadevăruri care trebuie corectate

„Berceanu ne-a furat autostrada”
Cel mai corect ar fi să spunem că Radu Berceanu este cel care ne-a dat autostrada, fiind singurul ministru în care am avut cu adevărat un partener pentru proiectul nostru.
Este profund nedrept să-i reproşezi ceva, de la Iaşi, ministrului oltean care a dat în mâinile a doi ieşeni (Constantin Axinia şi Dorina Tiron) întreaga infrastructură feroviară şi rutieră a României.
România are nevoie de 2.000 km de autostrăzi, printre care şi cei 300 care interesează Iaşul. Să nu facem o vină ministrului din evocarea proiectului de la Craiova, atât timp cât proiectul Iaşului a fost permanent în faţă, sub mandatul său.

"În 2008 se începuse un studiu de fezabilitate, dar când a venit PDL la putere, proiectul nu a mai reprezentat o prioritate, şi orice finanţare s-a întrerupt. În bugetul multianual nu există nimic alocat pentru aşa ceva“
“Autostrada a fost scoasa de pe lista de prioritati a noului Executiv”

Nimic mai neadevărat!
Nici un studiu de fezabilitate nu era început la finele anului 2008.
Finanţarea de 15 miliarde, pentru cele trei studii de fezabilitate, pe tronsoane, este prevăzută în Planul de Achiziţii Publice pe 2009 al Companiei de Autostrăzi, deja aprobat de către Ministrul Transporturilor.
Dacă pentru PNL a fost necesară o perioadă de 17 luni pentru a avea un studiu de prefezabilitate (o lucrare simplă în raport cu complexitatea unui SF) pentru actuala conducere a ministerului planul este de a finaliza studiile de fezabilitate în aproximativ un an.
După această etapă, pot fi extraşi din SF indicatorii tehnico – economici ai proiectului, adică baza caietului de sarcini al licitaţiei finale, pentru proiectare şi execuţie.

“La Ministerul Transporturilor,
nimeni nu stia nimic despre vreo alocare de fonduri”

Autostrada Est – Vest este în administrarea Companiei de Autostrăzi.
Compania de Autostrăzi este în subordinea directă a ministrului.
Orice opinie autorizată nu poate proveni decât de la una din aceste surse.
Orice altă opinie nu reprezintă decât datul cu părerea.
Orice documentare serioasă asupra proiectului ar fi trebuit să înceapă, aşa cum am făcut şi eu, de la conducerea Companiei de Autostrăzi, întâmplător asigurată de un ieşean.
După care, pe informaţii certe, de la sursă, puteam să ne dăm în bărci şi noi, ceilalţi, cu opinii politice. Altminteri, tot ceea ce unii dintre noi nu ştim, devine automat inexistent, ca şi cum se întâmplă în ţara asta numai ceea ce ştiu precis Fenechiu, Nichita sau, cu voia dumneavoastră, Cârlan.

Aveti dreptate, domnule Relu !

2009-05-07T14:04:00.002+03:00

Domnul Relu traieste!
Nu numai ca traieste, dar si vorbeste.
Iata aici o mostra din intelepciunea sa.
Ca intotdeauna, indopata cu tupeu si cu aroganta.
Cu toate acestea, nu pot sa nu-i dau dreptate stimabilului, in declaratia politica a anului: "Va spun ca ce a fost pe timpul guvernarii noastre nu va mai fi in secolul acesta".
Aveti mare dreptate, domnule deputat.
Asa fericire de flux financiar si bugetar cum a avut Romania in primii doi ani dupa aderare (2007-2008) poate vom mai atinge in anii de dupa criza.
Dar asa batjocura cum ati facut domniile voastre de ele - nici intr-un secol !!

Sa nu aveti nici o incredere in PDL, domnule Simirad!

2009-05-04T20:26:00.002+03:00

Domnul Simirad a împărtăşit azi presei, din nou, motivele sale personale, pentru care nu va merge colaborarea cu PDL la Consiliul Judeţean.
Litigiul său personal cu Dan Cârlan, din … 1998, îl face să nu aibă nici cea mai mică încredere în grupul consilierilor PDL, mai ales că aceştia din urmă au votat de câteva ori împotriva domniei sale, în CJ.
În urmă cu trei luni, încă din prima întâlnire a coaliţiei PSD-PDL, cele două partide au luat decizia fermă de a extinde colaborarea politică şi la Primăria Iaşi, respectiv Consiliul Judeţean.
În toată această perioadă, PDL s-a raportat consecvent la proiectele importante pentru judeţul Iaşi (aeroport, fonduri europene pentru managementul integrat al deşeurilor, SMURD, fonduri europene pentru reabilitarea Bahluiului, Spitalul Regional de Urgenţe şi cel de Oncologie, etc).
În schimb, domnul Simirad s-a raportat, la fel de consecvent, la ranchiunile personale, la iubirea faţă de echipa şi interesele domnului Fenechiu, respectiv la setul de mofturi care definesc confortul personal al domniei sale.
E timpul să constatăm un lucru simplu: oferta PDL pentru un parteneriat onest la CJ, în care să muncim cu convingere pentru proiecte, se loveşte de un dezinteres incredibil, dublat de interese oculte la fel de incredibile.
Domnule Simirad, vă dau dreptate – în echipa de consilieri judeţeni PDL nu trebuie să aveţi nici cea mai mică încredere!
Nu vom vota nici de acum înainte pentru sediul dv de 10 milioane de euro, nici pentru atribuirea fără licitaţie a lucrărilor la drumurile judeţene şi nici pentru alte mofturi de ordin personal.
Relaţia PDL – Simirad rămâne la Iaşi în afara colaborării PSD-PDL, care funcţionează până acum corect, fără motive de fricţiuni.

Har

2009-04-27T22:42:00.002+03:00

Am primit pe mess.
Nu stiu de ce, dar ma misca...

ESTE HAR...
- să iubeşti fără să fii iubit…
- să slujeşti fără să fii preţuit…
- să dăruieşti fără să ţi se mulţumească…
- să te jertfeşti şi fără să ţi se recunoască…
- să ierţi fără să fii iertat…
- să-l susţii pe cel care te-a lepădat…
- să rămâi liniştit, deşi eşti nedreptăţit…
- să crezi deşi nu vezi faţă în faţă…
- să crezi deşi nu eşti deplin lămurit…
- să investeşti clădind fără speranţe…
- să taci pentru a nu face rau aproapelui…
- să vorbeşti de dragul adevărului…
- să înduri fără să murmuri, fără să cârteşti….
- totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros sa te lipseşti…
Luptă-te, suflete, ca să primeşti acest har!

Cutremurator de linistitor.

2009-04-26T08:23:00.004+03:00

Si, a fost un pui de cutremur, numai bun de purjat nelinistile adancului, ca sa nu se lase, mai tarziu, cu o nemultumire majora.

Au ramas nelinistile (in parte firesti) la suprafata.

Unele din ele chiar hazlii.

Spre exemplu, un bun prieten de bloggerit, care era foarte nemultumit de doua chestii: dupa cutremur nu au iesit oficialii sa ne linisteasca dar a iesit unul Marmureanu, care a batut campii:

("La vorbe se pricep de minune. Dar cand trebuie sa vorbeasca, tac. De la cutremur a trecut o ora. Televiziunile dezbat intens subiectul, dar pana acum n-am zarit nici o voce de oficial care sa ne linisteasca. Sau dimpotriva, daca exista motive serioase sa ne ingrijoram. Gheorghe Marmureanu, cel de la Fizica Pamantului, a intervenit pe Realitatea TV. Ca sa bata campii. Dar care-i problema, a intrebat mirat domnul Marmureanu! Nici o problema, dom' director, s-a zguduit putin pamantul. Ce mare scofala? Dumneata iti faci serviciul, noi doar ne speriem! Diviziunea muncii, ce naiba!")

Hai sa recapitulam, ca sa fiu sigur ca am inteles:

- in ora de dupa cutremur, ar fi fost de dorit sa iasa la TV oamenii politici si sa vorbeasca (cu multa profunzime, fireste) despre ce a fost si ce va fi. Ocazie cu care, lumea speriata din strada, inclusiv din Tatarasi, s-ar fi intors in casa, plina de incredere ("acea" incredere, desigur).

N-au iesit, nemernicii, lasandu-ne plini de angoase.

- pe de alta parte, iese unul Marmureanu - specialistul numarul unu din Romania pe fizica pamantului - si ne spune cu nesimtire ca nu-i nici o problema, ca 5,3 grade sunt numai bune sa mai faca liniste pe-acolo, prin maruntaie, si ca nu vor fi replici majore, nu e nimic ingrijorator, ba chiar dimpotriva!

Cutremurator de linistitor.

Ce tupeu pe el, auzi!

Tocmai cand mogulii reglasera din teava, in 5 minute, o intreaga isterie a dezastrului, intr-un moment si pe un subiect care mai reuseste sa agite sufletele de romani, spre deosebire de isteria politica TV din fiecare zi.

--------------------------------------------------------

PS - "In urma cutremurului de pamant produs pe data de 25.04.2009, nu s-au semnalat avarii ale constructiilor si amenajarilor hidrotehnice de aparare contra inundatiilor.".

Altii care n-au treaba, de la Dispeceratul Ministerului Mediului.

Scuze de Paste

2009-04-21T21:27:00.004+03:00

Am fost in aceasta seara la o emisiune televizata.

Un sfert de ora am discutat numai despre controversa Carlan - Simirad, in legatura cu declaratiile mele de anul trecut, privind Securitatea.

In pauza emisiunii, am avut o revelatie si am luat, pe loc, o decizie radicala.

Mi-am cerut scuze domnului Simirad si familiei dumisale, pentru declaratiile facute acum un an.

Simt nevoia sa ma explic succint.

Exact in urma cu un an, cu 5 saptamani inaintea zilei votului de la locale, am cerut in scris CNSAS verificarea celor mai importanti 5 candidati din judetul Iasi, inclusiv subsemnatul.

Cerere simpla, curata, potrivit legii, fara nicio insinuare la adresa cuiva.

Obligatie simpla, curata, potrivit legii, ca CNSAS sa ofere publicului verdicte clare, inainte de ziua votului.

Tacere totala.

In penultima zi de campanie, am decis sa-mi asum disconfortul personal de a oferi eu insumi publicului larg anumite chestiuni, despre care am luat cunostinta treaba mea cum.

Disconfort, pentru ca a trebuit sa infrunt prezumtia banala de "balacareala de campanie", fiindu-mi interzis, potrivit legii sigurantei nationale, sa dezvalui tertilor orice document din categoria celor clasificate, daca l-as fi avut, indiferent cum as fi ajuns in posesia lui.

Am putut doar valorifica dreptul de a vorbi despre acele lucruri care, potrivit legii CNSAS, sunt esentialmente declasificate si la dispozitia publicului.

Am cerut institutiilor statului sa verifice si sa clarifice, in fata opiniei publice, cu probele de rigoare, situatiile despre care eu am vorbit.

Alb, sau negru.

Minciuna sau adevar.

A trecut, de atunci, fix un an.

Un an, in care asupra celor doi politicieni despre care am vorbit atunci a planat suspiciunea.

Suspiciune nevalidata si necontrazisa de institutiile competente.

In acelasi timp, un an in care asupra mea a planat suspiciunea.

Suspiciune nevalidata si necontrazisa de institutiile competente.

Am avut, asta seara, cel putin trei motive pentru care sa-mi cer scuze familiei domnului Simirad, pentru un gest politic pe care acum il consider eronat, nefolositor, in contradictie cu lumea in care traim.

Iata motivele mele:

1) Desi publicul larg a luat cunostinta de informatiile prezentate de mine acum un an, cei doi politicieni au fost alesi prin vot direct si uninominal. Inseamna ca, la 20 de ani dupa revolutie, aceste lucruri chiar nu mai conteaza pentru ieseni. Sau, in tot cazul, au fost iertate.

2) Desi institutiile statului au obligatii clare in acest sens, a trecut fix un an de tergiversari, timp in care, paradoxal, am fost cu totii lasati in starea de mijloc in care nimeni nu are dreptate si nimeni nu minte. Este deja mult prea tarziu, nici nu ne mai intereseaza, defapt, cine are dreptate si cine minte.

3) Suntem, inca, in zi de Paste si este mai mult decat suficient atat, ca sa inchidem un subiect care nu face nimanui placere.

Cer scuze asadar, domnului Simirad, familiei sale cat si publicului larg.

Fara a avea intentia ca aceste scuze sa produca vreun efect juridic pe undeva.

Pur si simplu pentru linistea noastra, a tuturor, intr-o lume pregatita sa ne primeasca asa cum suntem.

P.S. Ca si alta data, n-o sa fac presei nicio alta declaratie sau comentariu.

Emisiunea si postarea de fata sunt arhisuficiente, pe un subiect deja inchis public.

Un interviu de om stresat

2009-04-21T09:28:00.003+03:00

Saptamana trecuta, Marius Parciu mi-a luat un interviu "apolitic".
Cu linistea de dupa Paste, constat cat de stresat pot fi uneori, sub presiunea timpului si a problemelor curente.
Vorba titlului - uneori ma intalnesc cu mine pe strada si nu ma recunosc!
Multumesc, Marius!

Vacanta de Paste

2009-04-19T12:04:00.008+03:00

De peste 3 luni imi doresc o vacanta de Paste intr-un loc ce-mi este drag.
Am avut noroc de vreme buna, asa ca iata-ma in mult-dorita mea vacanta.
Acasa, in gradina din Bucium.
Acolo unde ajung atat de rar sa pot sta cateva ore tihnit, incat chiar mi-e dor.
Gazonul s-a trezit la viata, pomii au inflorit instantaneu, imediat ce soarele si-a dat drumul la caldura in forta.

Magnolia si arbustii au colorat si ei peisajul, in cautare de albine flamande.

Fantana chiar are apa, la doi metri jumate, si din ea irigam toata gradina.

Puiul de mesteacan e gelos - pe el nu l-am laudat.Chestiunile alea lunguiete, de cativa cm, sunt florile lui.

Pentru cand voi termina cu politica, mi-am pregatit retragerea la o banca. Sub salciile din fundul gradinii.

Pe cerdacul ca la Tarcau ...

... a venit iepurasul!

Va mai aduceti aminte, din copilarie, cum cautam ouale rosii prin tufele de iarba abia inverzite? Intotdeauna mergea in fata Eugen, fratele, mai mare cu sapte ani decat mine, si avea grija sa tot "posteze" ouale, numai bine sa le gasesc din prima. I le dadeam sa le tina, le ascundea din nou prin iarba, si uite asa, dupa ce le gaseam de vreo 20 de ori, nu ma prindeam ca ajungeam in casa tot cu cele 5-6 oua "de serviciu"...

Daca iepurasul ne-a adus oua rosii, cozonacul trebuie sa ni-l facem singuri. Asa ca incingem cuptorul si umplem valea cu mirosul de copt.

Eu sunt Fifi, papagalul, am 12 ani si ma bucur de primavara, in libertate conditionata.

Eu nu sunt un punct, cum vi se pare, ci sunt Brotacelul. Fac plaja, oracai peste gard cu prietenii din curtea vecinului si astept sa ne dea astia apa la piscina.

Eu sunt Zirra si nu mi-au placut niciodata iepurii (au urechile alea oribile) si nici ouale rosii.

Sunt, in genere, o doamna cocheta. Imi ingrijesc blana tot timpul si sunt mandra de ea.

Derbedeii astia de baieti, motanii adica, pentru ca umbla prin toate tufele, si-au facut blana numai dupuri. Asa ca au fost sanctionati cu tunsul zero!

Suntem taare suparati!

Pusca si cureaua lata, ce de-a par aveam odata!

Cu mic, cu mare, toata trupa va dorim Paste fericit!

Prima intalnire cu procurorul ...

2009-04-13T10:51:00.002+03:00

... ar putea fi si penultima.

Ca sa ne mai intalnim o data, de bun ramas.

Am avut azi o prima si scurta intalnire procedurala cu procurorul de caz, de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe plangerea prealabila depusa de domnul Simirad in iunie 2008, in legatura cu declaratiile mele privind suspiciunile de colaborare cu vechile structuri.

Am depus un documentar complet cu privire la declaratiile politice si procedurile pe care le-am facut in aprilie - mai 2008 in aceasta chestiune.

Potrivit procedurii legale, procurorul urmeaza sa se pronunte pe exceptia imunitatii parlamentare, avand in vedere ca vorbim despre declaratii politice facute in exercitarea mandatului de senator, iar Constitutia nu permite ca aceste declaratii politice sa faca obiectul unei actiuni penale.

Prin urmare, sunt intrunite toate conditiile pentru ca, la urmatoarea intalnire, sa fie comunicata solutia clasarii cauzei, fara a mai intra pe fondul chestiunii.

P.S.

Rog presa locala sa nu insiste in a-mi solicita alte declaratii.

Suntem in saptamana mare.

O provocare pentru electorat

2009-03-30T18:23:00.003+03:00

Ce ziceti de posibilitatea ca, in cazul unei liste de partid, electoratul sa fie cel care stabileste locul fiecarui candidat pe lista?
Intr-o anumita masura, o astfel de provocare este pe cale sa fie oferita de PDL, in cazul alegerilor europarlamentare.
Dupa doua ore de analiza si dezbatere asupra candidaturilor din partid, Comitetul Director National al PDL a stabilit urmatoarea formula de lucru:
- primele patru locuri pe lista PDL sunt alocate unor personalitati de anvergura nationala (Theodor Stolojan, Monica Macovei, Cristian Preda si Traian Ungureanu).
- urmatoarele 8 locuri (de la 5 la 12) sunt alocate (cate unul in fiecare caz) pentru cele 8 regiuni de dezvoltare, pentru a se asigura o reprezentare echilibrata si democratica la nivel regional. Pozitia pe lista a fost stabilita pe baza scorului mediu obtinut de fiecare regiune in alegerile locale si parlamentare, adica strict pe performanta electorala a regiunii. In regiunea Nord-Est, cea mai buna performanta electorala o are judetul Suceava, care a dat candidatul sau pe locul 8.
- de la locul 13 mai departe, se deschide competitia judetelor. Astfel, procedural s-a stabilit o lista ordonata a judetelor, de la pozitia 13 la 43, pe criteriul strict aritmetic al procentelor obtinute de PDL in alegerile locale si parlamentare din 2008. Acest clasament a fost impanat cu europarlamentari in functie si a rezultat lista care va fi depusa la biroul electoral.
Pe de alta parte, Biroul Permanent National va elabora o procedura simpla si pragmatica, prin care votul efectiv de pe 7 iunie sa determine si ordinea in care judetele vor primi locurile castigatoare de la pozitia 13 mai departe.
Altfel spus, lista actuala este fixa pana la locul 12 (asigurand o reprezentare optima pe palierul national si regional) si deschisa competitiei intre judete mai departe.
Daca Iasul (aflat acum, la pornire, pe locul 25) obtine cel mai bun rezultat dintre judetele de pe locurile 13-43, atunci candidatul iesean este primul validat pentru mandatul nr 13. Locul doi la vot este considerat ca si cum ar fi locul 14 pe lista, etc.
Se ajunge astfel la o motivare maxima a organizatiilor judetene, dar si a alegatorilor din fiecare judet.
Principiul este simplu: ieseni, vrem loc eligibil, adica un iesean in Parlamentul European? Foarte tare, poftim la vot, alege PDL si rezultatul obtinut de PDL in judetul Iasi determina castigarea mandatului.
Daca nu, nu te supara frate!

Sfantul Tiberiu, prietenul meu

2009-03-18T13:42:00.004+02:00

Aceasta postare rog sa nu fie analizata politic.

Am si eu dreptul, pe blog, la o confesiune personala.

Tiberiu este un sfant.

Inegalabila sa tinuta morala si academica il califica din plin pentru aceasta demnitate spirituala.

Pe de alta parte, Tiberiu este prietenul meu si sunt mandru de asta.

Putini dintre noi avem privilegiul de a avea printre prieteni un sfant.

Ca orice sfant care se respecta, prietenul meu mai are si defecte.

Nu mari, dar are.

Spre exemplu, pe acela ca orice functie care exista pe acolo, prin rai, sau pe aici, pre pamant, i s-ar cuveni numai bine.

Si pe acela ca oricine altul ar ocupa o functie (fireste, implicit cuvenita dumisale) pe acolo, prin rai, sau pe aici, pre pamant, este de drept negru si pacatos.

Sustinut de politrucii cei negri, sfantul Tiberiu (prietenul meu) are o functie si aici, pe pamant, in fruntea judetului - consilier judetean.

Caindu-se de dubla sa legitimare (precum in rai, asa si pre pamant) sfantul Tiberiu (prietenul meu) trage o scriptura despre politruci.

Povestea noastra este veche.

Suparat pe liberali, in 2004, ca nu l-au desemnat candidat de primar, a ales calea dizidentzei, alaturi de mine, si a venit spre PD.

El chiar avea dreptate, nu era un vesnic perdant ca mine, bolnav de primarita. Era o tanara speranta, tocmai luase 1% la alegerile din 2000 si nimic nu-i mai statea in cale sa fie primar.

Prima suparare in PD a suferit-o in octombrie 2004, cand era normal sa devina parlamentar. N-a fost el, ci Petrica, trecut imediat pe lista neagra.

Urmatoarea suparare vine in ianuarie 2005, cand a dorit sa fie subprefect.

Cu mare greutate ne-a iertat, dupa ce raposatul Florin a trecut prin toate sudalmele posibile, pentru uzurparea tronului.

Am incercat sa-i ostoim durerea si, in cel mai pur stil carlanesc, ca un shogun, l-am dus de mana la Ministerul Integrarii Europene. Obtinusem pentru el nominalizarea in functia de Negociator Sef Adjunct al Romaniei pentru aderarea la UE.

O mare problema ne-a nimicit proiectul (altminteri numai bun!) - nu se primea sa vina acasa, in fiecare saptamana - vineri, sambata si duminica, pentru cateva cursuri care sa mai rotunjeasca leafa. Era nedrept sa muncesti fara numar/fara numar.

Asa ca, mai bine, stam de veghe la Iasi.

Prin vara lui 2007, am lansat propunerea ca domnul Oprea sa vina in PD si sa-l sustinem pentru primarie.

Intr-o sala unanima, un singur spirit arde viu: sfantul Tiberiu, prietenul meu, manios ca putea sa candideze, de exemplu, chiar el. Ce, nu-i si el profesor universitar?!?

Ma rog, trece si asta, ca vine alta: candidatul Iasului pentru Parlamentul European. Daca nu Tiberiu, prietenul meu, atunci cine?

Pai, iaca s-a brodit sa fie altcineva - Mihaela.

Nedreptatea asta nu mai putea fi suportata, asa incat ne alegem cu prima demisie din partid, scrisa olograf, semnata si lasata pe undeva prin sediu.

Ne trece pana la urma supararea, ca au inceput inscrierile pentru anul electoral 2008.

Ca sa nu ne mai pierdem timpul, sfantul Tiberiu (prietenul meu) pune o cerere fara multe necunoscute: "doresc sa candidez pentru functia de ministru / secretar de stat / europarlamentar / senator / deputat / prefect / subprefect / presedinte CJ / primar / director / consilier judetean / consilier local."

Bine, nu mai povestim prea mult, fiecare dintre aceste sfinte indeletniciri pamantesti reprezinta un bun prilej de a-i huli pe nemernicii de colegi care se infrupta din ele cu nerusinare.

Iar in fruntea lor, invariabil, eu - pacatosul prieten al sfantului meu coleg, cel vinovat de toate.

Supararea s-a cronicizat acum, in sfintele zile in care se nominalizeaza colegii propusi pe diverse functii.

Dintr-o data, Dragomir Tomaseschi nu mai este tanarul avocat care il consilia, la partid, pe sfantul Tiberiu (prietenul meu) cum sa se apere in procesele de calomnie de prin CJ.

Nu, el devine, brusc, suspect ca ar fi dansat cu bustul gol nu stiu pe unde.

Cristi Angheluta? Doar o barba.

Costica Serban? etc.

Si tot asa, mai departe.

Un sfant printre demoni.

Niciunul dintre noi nu ne mai putem ridica la nivelul academic al sfantului Tiberiu (prietenul meu), nici macar scriind poezii cu tilc.

De fiecare data cand colegii de partid mi-au cerut sa-l sanctionam pe sfantul Tiberiu, pentru toate insultele publice pe care ni le-a servit, m-am opus. Pentru ca, nu-i asa - este prietenul meu!

Ieri, sfantul Tiberiu m-a sunat si, cu o voce grava, potrivita cu insemnatatea momentului, m-a anuntat ca va demisiona din partid.

M-a mai rugat sa contez pe el, in continuare, ca pe un adversar.

Asta e, ce sa fac?

Pentru mine, Tiberiu ramane la fel de sfant si la fel de prieten ca si pana acum.

Il cunoasteti si voi, la fel de bine ca si mine.

Daca nu, iata-l mai jos.

Nu confundati chestia aia verde cu o aura.

Este doar o palarie.

Parteneriat pentru Bahlui

2009-03-10T22:49:00.004+02:00

Azi am implinit doua luni de cand sunt secretar de stat la Mediu.

E timpul primului proiect important propus Iasului.

Un Parteneriat pentru Bahlui.

Sa ne dea Dumnezeu puterea sa-l facem.

Competitia continua!

2009-03-03T18:59:00.004+02:00

Poate ca cea mai insistenta intrebare pe care am primit-o in ultimele doua zile, in special din partea presei, este cea privind noul candidat la care ne gandim, dupa ce domnul Oprea nu mai poate intra in competitie, in urma deciziei BPN de luni.

Din respect pentru sprijinul acordat de Organizatia Iasi domnului Oprea, am avut datoria sa asteptam pana cand domnia sa isi valorifica eventualul drept la contestatie, pe linie interna.

Astazi, domnul Oprea a anuntat public faptul ca renunta la candidatura domniei sale si ca va sustine cu toata forta candidatul PD-L Iasi, in competitia interna pentru un loc eligibil.

Din acest moment, putem gandi si vorbi despre alte variante.

Primul om caruia i-am impartasit, in aceasta seara, propunerea pe care o vom face sambata Biroului Permanent Judetean Iasi, a fost chiar domnul Oprea si ma bucur ca a reactionat ferm si pozitiv.

Am comunicat si celorlalti colegi din echipa PD-L de Iasi propunerea pe care o vom inainta oficial in sedinta de sambata: doamna Alina Mungiu-Pippidi.

Am avut astazi o prima discutie, exploratorie, cu doamna Alina Mungiu-Pippidi, pentru a intelege in ce masura aceasta propunere a noastra poate fi discutata.

Nu am primit un refuz ferm, asa cum a fost cazul in vara, in cazul alegerilor pentru parlamentul national.

Dupa cum nu am primit nici un accept explicit, fiind vorba de o propunere venita pe nepregatite si in lipsa unei decizii oficiale a organizatiei.

Am convenit cu doamna Mungiu-Pippidi ca, daca Organizatia PD-L de Iasi va lansa oficial aceasta propunere, ea va fi tratata cu toata seriozitatea si vom primi un raspuns rapid si neechivoc.

Prin urmare, Biroul Judetean Iasi va analiza sambata aceasta propunere, alaturi de eventuale alte candidaturi si vom adopta (prin vot secret, bineinteles) decizia cea mai potrivita.

Personal, cred ca, daca propunerea noastra va fi acceptata de doamna Alina Mungiu-Pippidi, aceasta este cea mai puternica expresie a deschiderii organizatiei de Iasi spre societatea civila, spre valorile autentice ale Iasului si spre profesionalizarea actiunii politice.

Dr. Alina Mungiu-Pippidi (PHD in Psihologie Sociala, 1995) este Profesor de studii ale democratiei si politici publice la Hertie School of Governance in Berlin (www.hertie-school.org).
S-a specializat in stiinte politice la Harvard University dupa obtinerea unui doctorat in Psihologie Sociala in 1995 la Universitatea din Iasi, in Romania.
A predat la Universitatea din Bucuresti si SNSPA Romania in Romania, si a fost Visiting Scholar la Stanford, Harvard, European University Institute and St. Antony's College la Oxford University, intre altele.
A participat ca expert la misiuni ale UNDP si Banca Mondiala pe teme de reforma statului si reconstructie dupa conflict in tari din Balcani si fosta Uniune Sovietica (Crimeea, Caucaz).
Este analist Freedom House pentru Romania.
Desi azi are o pozitie academica, la inceputul anilor ’90 a fost printre oamenii cei mai activi in crearea unei prese libere in Romania.

In 1995 a fondat Societatea Academica din Romania, unul din cele mai de success think-tankuri din Europa de Est.
Din 2004 conduce Coalitia pentru o Guvernare Curata (www.romaniacurata.ro).
“European Voice” o publicatie a “The Economist” a nominalizat-o printre Europenii anului in anul 2005. Din juriu faceau parte Carl Bildt, Helen Wallace, etc.
In anul 2006, Financial Times a selectionat-o pe Alina Mungiu-Pippidi intre cei 50 de ginditori europeni chemati sa contribuie la volumul “European Union, the next fifty years: 50 top thinkers set out their ideas for Europe”.
Este unul din autorii cei mai citati pe teme de integrare europeana in presa de pe continent, cum ar fi in in Economist, Financial Times, Le Monde, International Herald Tribune, Frankfurter Allgemeine Zeitung.
De ex:
http://www.economist.com/world/europe/displaystory.cfm?story_id=11412918
http://www.economist.com/specialreports/displaystory.cfm?story_id=11440758
http://www.iht.com/articles/2008/04/01/europe/union.php

Munca Alinei Mungiu ca activist pentru transparenta si contra coruptiei se bucura de recunoastere globala, fiind citata de rapoartele Bancii Mondiale, intre altii:
siteresources.worldbank.org/INTEMPOWERMENT/Resources/486312-1095094954594/draft.pdf
http://web.worldbank.org/WBSITE/EXTERNAL/COUNTRIES/ECAEXT/0,,contentMDK:20989777~pagePK:146736~piPK:146830~theSitePK:258599,00.html

Am gresit. Imi cer iertare.

2009-03-02T20:52:00.002+02:00

Cu un an si jumatate in urma, am gresit grav fatza de statut.

In decurs de o ora, o organizatie interna a partidului precum si biroul judetean, prin vot nesecret, au nascut un proiect politic de succes.

Multa vreme, am fost fudul de aceasta realizare.

Acum, semnale insistente imi spun ca am gresit.

Fatza de statut.

Cu doua zile in urma, un alt proiect politic, cu siguranta de succes, pornea la drum printr-un vot, deasemenea, nesecret.

N-a fost sa fie, din motive independente de noi.

Dar, daca ar fi fost, chiar si reusit, tot gresit ar fi fost.

Fatza de statut.

Imi cer iertare, n-am sa mai gresesc.

De acum inainte, orice vot va fi secret, democratic si corect.

Fatza de statut.

Vai de mineee ce nenorociiire!

2009-02-27T19:18:00.003+02:00

Vai de mineee, ce nenorociiire!
Primul ministru si ministrul dezvoltarii regionale au fost la Suceava, unde au marcat lansarea contractelor de finantare pentru unele proiecte majore, ale judetelor Neamt, Suceava si Botosani...
Vai de mineee ce nenorociiire!
Iasul nu a fost la aceasta actiune, semn ca toti banii s-au dus la celelalte judete, iar noi suntem dati deoparte...
Vai de mineee ce nenorociiire!
Suntem ignorati, iar cei doi demnitari au venit la Iasi doar pentru a lua avionul spre Bucuresti...

Vai de mine cat de jalnici pot fi carcotasii tonomat!
La Suceava s-a marcat public, pe 26 februarie 2009, atribuirea finantarilor din fonduri europene (POR - Programul Operational Regional) pentru cele trei judete din Moldova.

La Iasi a fost liniste.
Pentru ca finantarile din POR, pe cota cuvenita Iasului, sunt active din 10 noiembrie 2008!
Iata-le aici! - peste 1.000 de miliarde de lei vechi, pe cele doua proiecte castigate de Lucian Flaiser, cu doua ture inaintea celorlalti!
Abia dupa castigarea alegerilor de catre PD-L la Consiliul Judetean in Suceava, Neamt si Botosani, aceste trei judete au ajuns cu procedurile la capat si au primit cota lor de finantare, pe proiectele anuntate public ieri.
S-auzim numai de bine!

D' ale web-ului

2009-02-23T20:06:00.003+02:00

Am primit o critica aspra, pe un comentariu, pentru ca am scris Shengen in loc de Schengen.
Imi torn cuvenita cenusa in cap, recunosc cinstit ca micuta localitate luxemburgheza (sau ... luxembourgheza?) asa se scrie la dumneaei acasa si ma rog la Dumnezeu sa nu moara cineva din greseala mea.
Numai ca, in lumea larga, ambele forme sunt in mod egal acceptate si uzitate.
Dati va rog un Google, in web, si ... ce gasiti?!?
Forma gresita are 4.350.001 rezultate iar forma corecta ... 4.180.000!
Filologii ar putea sa ne spuna cum se cheama chestia aia cand o forma neconforma se impune in uz, in dauna formei conforme a cuvantului...

Taxa Auto - o mica satisfactie personala

2009-02-21T00:08:00.004+02:00

In aceasta saptamana, ministrul meu, domnul Nicolae Nemirschi, a fost plecat din tara, in misiune oficiala.

Asa se face ca am indeplinit, prin delegare, atributiunile functiei de ministru al mediului.

A fost o experienta interesanta, inclusiv prima sedinta de guvern la care am participat, cu drepturi depline de reprezentare a ministerului.

Si, fiindca viata este rotunda (un lung sir de intamplari deloc intamplatoare) a fost sedinta in care ni s-a adoptat ordonanta de reducere a taxei auto.

O mica satisfactie personala.