marți, 5 februarie 2013

Doi copii fac sex în budă...

... la ce oră-i ard pe rug?
Că vrem şi noi să vedem!
------------------------------------------------------------
Ştiţi, desigur, despre ce vorbim.
Ne-am repezit cu toţii pe internet în week-end să-i vedem.
Ne-am repezit cu toţii pe prima pagină apoi, să aflăm cum vor fi pedepsiţi, ce golani sunt, cât de depravată şi antisocială le e viaţa, cum batjocoresc ei munculiţa părinţilor şi cum batjocoresc ei bunele moravuri (pe care, între noi fiind vorba, le respectăm şi le venerăm cu toţii, ca pe sfintele moaşte).
A mai rămas o singură curiozitate publică nesatiscăfută, şi anume ce încadrare juridică le va fi aplicată delincvenţilor şi cum vor fi aceştia nimiciţi mai eficient, ca să fie treaba clară pentru toate celelalte odrasle de pe faţa pământului că, chiar dacă noi toţi (familie, şcoală, societate) nu prea avem timp să ne ocupăm de educaţia lor sexuală, să nu care cumva să-i puie dracu’ să încerce pe cont propriu.
Oameni buni, haida-ţi înapoi pe pământ!
Hai să ne împărţim măcar în două cete.
Cei care aţi făcut-o prima dată aşa cum scrie la carte, în patul cu flori, în noaptea nunţii, dimineaţa pe la zece, după ce-au plecat acasă şi ultimii beţivi, iar mama soacră a rămas să păzească darul, vă rog frumos, treceţi în partea dreaptă. Dumneavoastră veţi fi partea acuzării.
Toţi ceilalţi, înainte de a trece în partea cealaltă, a apărării, vă rog eu – păstraţi un moment de reculegere, timp în care să vă amintiţi când, unde, cum şi în ce raport faţă de cutumele sociale aţi făurit-o prima dată, a doua oară, în cea mai formidabilă şi memorabilă ocazie, etc., până să dobândiţi libertatea socială de a vă asuma public relaţia şi existenţa implicită a componentei intime a acesteia.
Nu-i nevoie nici să ne povestiţi şi nici să ne postaţi filmuleţul evenimentelor pe net, caci sunt proprietatea dumneavoastră strict privată. Vă rog doar să le aveţi cu dv. în timpul procesului, să vă fie la îndemână.
Cei care aţi făcut-o chiar ca proştii, prin bude sau alte locuri scârboase, vă rog frumos să ieşiţi afară, pentru că nu puteţi fi obiectivi şi ne încurcaţi socotelile.
Ceilalţi, hai să stăm strâmb şi să judecăm drept.
Ştirea principală a întâmplării de la Târgu Frumos a fost, cred că aţi observat cu toţii, nu faptul că întâmplarea s-a întâmplat ci faptul că întâmplarea s-a filmat, iar noi, cu toţii, am văzut (bleahhh!).
Mânia principală a şcolii a fost scandalul public iscat în jurul întâmplării ce a adunat atâtea vizualizări.
Preocuparea principală a şcolii a fost cum să şteargă mai repede rahatul public din buda şcolii, aruncându-l cât mai sigur în ghiozdanul virtual al celor doi puşti.
Încurcătura numărul unu a şcolii a fost aceea că ... nu ştiu unde naiba scrie în Regulamentul ăla că dracii nu au voie să o facă în budă.
După care, a început să se facă lumină-n buda juridică: io-te frate, scrie aici – e ultraj contra bunelor moravuri, nuo ?!! Că uite ce oripilată este ţara întreagă de imaginile sorbite cu nesaţ pe net şi reluate de cinci – şase ori, că e calitatea cam proastă şi nu prea se vede exact atuncea când era mai important.
Ba alţii, şi mai ultragiaţi direct în bunele lor moravuri, au deschis şi Codul Penal, unde au găsit infracţiunea de întreţinere de relaţii sexuale cu minori.
În sfârşit, se pare că iese soarele pe uliţa principală din Târgu Frumos – avem încadrări juridice, o să-i facem una cu pământul şi ţara întreagă o să vadă că ne apărăm eficient şi moralitatea, şi blazonul şi mândreţe de şcoală.
Cât de penibili pot fi oare aceşti domni scrobiţi în nimicnicia lor!?!
De considerente pedagogice nici nu mă ating, ar fi inutil după ce i-am văzut pe dascăli şi inspectori la treabă.
Strict juridic, însă, cum oare au ultragiat acei doi puşti bunele moravuri? Căci ultrajul este atunci când autorul, în mod deliberat şi ostentativ face măscările în public, obligând asistenţa involuntară să vadă ceea ce nu-i de văzut în public.
Păi, copiii ăia nu notorietatea publică au căutat-o, ci un loc ascuns, fie el îngust şi puturos, unde să-şi potolească în intimitate tropăiala hormonilor.
Ultrajul contra bunelor moravuri nu cei doi l-au comis, ci chiar cel care a filmat şi ne-a aruncat în nas, pe net, o întâmplare privată, strict personală a celor doi, petrecută într-un loc numit de regula ... chiar privată.
Eu sesizez aici instituţiile statului să întreprindă imediat cercetări pentru a depista cine a fost acela care a comis această faptă, pentru că abia aici este o încălcare flagrantă a drepturilor consacrate prin Codul Civil şi, cu siguranţă, prin regulamentele şcolare.
Ce s-ar întâmpla dacă toţi elevii s-ar căţăra pe pereţi şi ar filma viaţa de zi cu zi din budă, după care ar populariza-o pe net? Am fi scandalizaţi de modul în care se şterg la fund unii sau alţii, ne-am considera ultragiaţi de gesturile impudice care însoţesc intimitatea budei, sau ne-ar veni să le spargem capul celor care nu înţeleg că ce e intim, intim rămâne, atât juridic cât şi moral?
Până la urmă, o relaţie intimă rămâne o relaţie intimă, iar acest drept la intimitate nu poate fi încălcat de nimeni, indiferent de context şi cu atât mai mult de către presa care a distribuit cu atâta sete de audienţă filmul respectiv.
Am ajuns acum în Codul Penal şi nu-mi pot stăpâni hohotele de râs văzându-i cum se străduie să încadreze întâmplarea la articolul cu întreţinerea de relaţii cu un minor.
Adică, în capul lor, cei doi minori au fost, rând pe rând, când deasupra şi când dedesubt, infractori pentru că au profitat de lipsa de responsabilitate a celuilalt minor.
Câte grăunţe de minte îţi trebuie ca să poţi înţelege diferenţa juridică dintre situaţia a doi minori care fac sex şi situaţia în care un pervers adult profită de lipsa de discernământ a unui minor?!?
Ce vreau eu să zic, până la urmă?
I-aş strânge pe toţi şi i-aş închide exact în buda aia nenorocită.
Le-aş da o foaie de hârtie şi le-aş cere să scrie în extemporal cum îşi imaginează ei că va fi de aici înainte viaţa celor doi oameni, acum doar nişte adolescenţi.
Să scrie cum vor deveni aceştia nişte tineri şi apoi adulţi normali, integraţi în societate, plini de încredere de sine, după ce vor fi ieşit (numai în uitarea publică) din acest tăvălug criminal prin care o ţară întreagă le caută soluţii de nimicire psihică, iar cei mai responsabili dintre semeni (familie, vecini, prieteni, profesori, conducere de şcoală, inspectorat şcolar) nu numai că nu-i apără, dar trag tare să fie ei înşişi cât mai în faţă la festival.
Să stea în budă şi să scrie acolo, pe genunchi, cum şi-au făcut ei înşişi datoria pe care o au faţa de cei doi copii, dacă nu până la budă, măcar de la budă încolo.
Primul lucru pe care erau datori cu toţii să-l facă, din prima zi a scandalului, era acela de a-i pune imediat sub protecţie pe cei doi copii.
Să înţeleagă că dincolo de disconfortul pe care îl trăieşte fiecare dintre ei (ca părinte ruşinat, ca profesor pus la colţ, ca şcoală blamată public, ca Inspectorat Şcolar cu lupa ministerului pe el, etc) acolo se desfăşoară două drame, iar doi oameni sunt pe cale să fie stâlciţi psihic pe viaţă.
Vă puteţi imagina un pic ce este în sufletul şi în mintea celor doi copii de clasa a noua?
Nu ştiu cât rău iremediabil le va fi produs acea partidă de sex în budă, luată ca o abatere secretă de la regulile scrise şi nescrise ale vieţii. Dar ştiu precis că explozia de umilinţă şi ură publică ce a urmat este de zeci de ori mai devastatoare decât ceea ce li s-ar fi întâmplat dacă pur şi simplu nimeni nu ar fi aflat.
Doi copii care au intrat într-o budă înfierbântaţi şi au ieşit de acolo înfieraţi ca ultimii criminali.
În loc să fie sancţionaţi, exmatriculaţi, izolaţi şi căsăpiţi, ar trebui să fie protejaţi, consiliaţi psihologic, luaţi de mână şi conduşi spre lumină şi căldură sufletească, până vor trece cu bine prin furtună.
După care, cu toţii, cei responsabili să vadă unde au greşit şi cum să facă pentru a nu se mai ajunge în astfel de situaţii, adică la sexul elevilor în budă mă refer şi nu la scandalul public despre sexul în budă.
Prin urmare, noi, cei de pe partea asta a baricadei, vă cerem vouă, celor de pe partea ailaltă, să vă treziţi la timp, să nu ucideţi cu bună ştiinţă doua suflete încă vulnerabile şi să puneţi mâna să-i ajutaţi să depăşească beleaua în care au intrat fără voia lor şi în care nu au avut decât un rol minor – acela de figuranţi. Nici măcar nu li s-au văzut feţele ca să putem spune că au fost actori.
Adevăratul show păcătos suntem noi, cu ipocriziile noastre, cu setea noastră de senzaţional ieftin, cu graba noastră de a ne proteja pielea, jupuind-o pe a altora mai mici, precum şi cu lipsa noastră acută de responsabilitate socială.
În loc să ne grăbim cu toţii în piaţa publică să vedem cum or să-i ardă pe rug pe cei doi adolescenţi înfocaţi, mai bine am pune fiecare din noi câte o bandă neagră pe faţa lor, dacă nu cumva pe întreg ecranul.

Un comentariu:

Dan Postolea spunea...

Dacă ați fi fost la fel de talentat ca politician pe cât sunteți în calitate de comentator / blogger, îndrăznesc să bănuiesc că și PDL-ul local, ca atare și politica bahluiană (aluzie involuntară)și, poate, de aici, și Iașul ar fi fost altfel.
Dincolo de aspectele pe care le-ați putea interpreta drept ironie, felicitări pentru aborbare, argumentație și, mai ales, scriitură!